Regina Maria: un portret subiectiv
https://www.ziarulmetropolis.ro/regina-maria-un-portret-subiectiv/

Cu siguranţă nu se poate purta o discuţie despre feminitate, despre generozitate, despre curajul asumării şi despre distincţie fără a o aminti pe regina Maria, suverana României. Un articol de Simona Preda, istoric şi lector al Fundaţiei Calea Victoriei.

Un articol de Ziarul Metropolis|10 mai 2021

Destinul reginei Maria, altruismul, generozitatea, inteligența, rafinamentul și frumusețea – calități pe care le-a așezat în slujba Coroanei României – au făcut din ea una dintre cele mai cunoscute și mai îndrăgite personalități ale secolului în care a trăit. Încă din timpul vieții a beneficiat de un mit puternic, a fost adorată și considerată una dintre cele mai frumoase regine, iar pentru România, regina Maria a fost un ambasador irezistibil, care, grație calităților sale, a știut să dăruiască acestei țări cea mai frumoasă parte a sufletului.

Curajul reginei Maria în război n-a ținut seama de epidemii, fiind alături de soldați, încurajând, susținând, vizitând tranșeele, aducând alinare bolnavilor de tifos și gripă spaniolă, protejând orfanii și copiii din satele sărace ale Moldovei. A sprijinit Crucea Roșie și a corespondat cu șefi de stat. Despre regina Maria – omul care a dat un chip României la Conferința de Pace de la Paris – s-a scris mult și, cu siguranță, mai sunt multe lucruri de descoperit. Jurnalele ei de la Arhivele Naționale ale României sunt încă în curs de traducere, iar faptele de curaj, de diplomație și de patriotism pe care această femeie – englezoaică la origini – le-a realizat pentru țara noastră stârnesc recunoștința tuturor.

Frumoasă, hotărâtă, conștientă de admirația pe care o stârnea atunci când apărea îmbrăcată în costumul popular românesc, regina Maria, soția regelui Ferdinand al României, a fost unul dintre acei oameni providențiali pe care poporul i-a iubit fără rezerve. Figură emblematică a Primului Război Mondial – regina Maria a fost suverana prin excelență. Mereu aproape de oameni, în mijlocul lor, implicându-se în cauze sociale, susținând imaginea României și a regalității. Prin inteligența, charmul și curajul de care a dat dovadă, s-a impus posterității ca unul dintre cele mai iubite modele de feminitate din întreaga noastră istorie.

Statutul regal al acestei femei extraordinare – dincolo de provocările pe care le-a trăit și de dramele cu care s-a confruntat de-a lungul vieții sale – nu a fost lipsit de valorile feminității. A fost o regină elegantă, iubitoare de bijuterii, de piese de artă, de frumos. În plus, regina Maria nu a ezitat să se lase fotografiată urcând la bordul unui avion în costum de pilot, a folosit analgezic în timpul nașterii într-o vreme în care ideile despre emancipare pătrundeau greu, fuma, călărea ca o amazoană și chiar a făcut reclamă unui parfum, „Mon Boudoir”, produs de Casa Houbigant.

Bijuteriile sale fabuloase, safire, perle și diamante – moștenire de familie de la mama sa, Marea Ducesă Maria Alexandrovna, sau primite de la regele Ferdinand, au stârnit admirație în întreaga lume. S-a împodobit întotdeauna cu multă distincție iar creațiile pe care le-a purtat – atât ținutele cât și podoabele – au fost realizate de cele mai în vogă case ale timpului său.

Simona Preda este istoric și lector la Fundația Calea Victoriei, unde susține evenimentul online Bijuteriile Reginei Maria.

Regina Maria nu a ezitat să se lase fotografiată urcând la bordul unui avion în costum de pilot, a folosit analgezic în timpul nașterii într-o vreme în care ideile despre emancipare pătrundeau greu, fuma, călărea ca o amazoană și chiar a făcut reclamă unui parfum, „Mon Boudoir”, produs de Casa Houbigant.

27
/04
/23

OPINIE Reflecția despre teatru presupune și redescoperire. Invitându-vă permanent la întoarceri necesare, Ziarul Metropolis a scos din arhive uitate un dialog cu criticul Martin Esslin, intrat în istorie datorită cărții sale „Teatrul absurdului”, apărută în 1961, care explica și recunoștea un fenomen.

24
/04
/23

„Nu-i stradă pe lume mai chinuită, mai muncită, mai mişcătoare în silinţele ei de a face din atâtea contraste puţintică armonie. Şi poate nu-i stradă care să închege în atare măsură gândurile unui popor. Podul Mogoşoaiei e plămădit cu sufletul nostru.”

28
/03
/23

Printre numeroasele povești întunecate rămase în istoria tulburată a anilor 1950 s-a rătăcit și povestea demnă de film a unei actrițe care fascinase în mult admiratul interbelic, sub numele de scenă Tina Barbu.

27
/03
/23

„Cred că arta dramatică este o artă eminamente feminină. Să-ți fardezi chipul, să-ți disimulezi adevăratele sentimente, să încerci să te faci plăcută și să atragi atenția, toate acestea sunt defecte puse în seama femeilor și care sunt tratate cu mare indulgență...”

26
/03
/23

„Adevărata stare, de fapt, este că eu trăiesc mereu în copilărie, cutreier apartamentele vag luminate, mă plimb pe străzile tăcute ale Uppsalei, stau în fața casei de vară și ascult mesteacănul cel uriaș. Mă deplasez instant. De fapt, locuiesc mereu în visul meu și doar fac vizite în realitate.”