Regina Maria: un portret subiectiv
https://www.ziarulmetropolis.ro/regina-maria-un-portret-subiectiv/

Cu siguranţă nu se poate purta o discuţie despre feminitate, despre generozitate, despre curajul asumării şi despre distincţie fără a o aminti pe regina Maria, suverana României. Un articol de Simona Preda, istoric şi lector al Fundaţiei Calea Victoriei.

Un articol de Ziarul Metropolis|10 mai 2021

Destinul reginei Maria, altruismul, generozitatea, inteligența, rafinamentul și frumusețea – calități pe care le-a așezat în slujba Coroanei României – au făcut din ea una dintre cele mai cunoscute și mai îndrăgite personalități ale secolului în care a trăit. Încă din timpul vieții a beneficiat de un mit puternic, a fost adorată și considerată una dintre cele mai frumoase regine, iar pentru România, regina Maria a fost un ambasador irezistibil, care, grație calităților sale, a știut să dăruiască acestei țări cea mai frumoasă parte a sufletului.

Curajul reginei Maria în război n-a ținut seama de epidemii, fiind alături de soldați, încurajând, susținând, vizitând tranșeele, aducând alinare bolnavilor de tifos și gripă spaniolă, protejând orfanii și copiii din satele sărace ale Moldovei. A sprijinit Crucea Roșie și a corespondat cu șefi de stat. Despre regina Maria – omul care a dat un chip României la Conferința de Pace de la Paris – s-a scris mult și, cu siguranță, mai sunt multe lucruri de descoperit. Jurnalele ei de la Arhivele Naționale ale României sunt încă în curs de traducere, iar faptele de curaj, de diplomație și de patriotism pe care această femeie – englezoaică la origini – le-a realizat pentru țara noastră stârnesc recunoștința tuturor.

Frumoasă, hotărâtă, conștientă de admirația pe care o stârnea atunci când apărea îmbrăcată în costumul popular românesc, regina Maria, soția regelui Ferdinand al României, a fost unul dintre acei oameni providențiali pe care poporul i-a iubit fără rezerve. Figură emblematică a Primului Război Mondial – regina Maria a fost suverana prin excelență. Mereu aproape de oameni, în mijlocul lor, implicându-se în cauze sociale, susținând imaginea României și a regalității. Prin inteligența, charmul și curajul de care a dat dovadă, s-a impus posterității ca unul dintre cele mai iubite modele de feminitate din întreaga noastră istorie.

Statutul regal al acestei femei extraordinare – dincolo de provocările pe care le-a trăit și de dramele cu care s-a confruntat de-a lungul vieții sale – nu a fost lipsit de valorile feminității. A fost o regină elegantă, iubitoare de bijuterii, de piese de artă, de frumos. În plus, regina Maria nu a ezitat să se lase fotografiată urcând la bordul unui avion în costum de pilot, a folosit analgezic în timpul nașterii într-o vreme în care ideile despre emancipare pătrundeau greu, fuma, călărea ca o amazoană și chiar a făcut reclamă unui parfum, „Mon Boudoir”, produs de Casa Houbigant.

Bijuteriile sale fabuloase, safire, perle și diamante – moștenire de familie de la mama sa, Marea Ducesă Maria Alexandrovna, sau primite de la regele Ferdinand, au stârnit admirație în întreaga lume. S-a împodobit întotdeauna cu multă distincție iar creațiile pe care le-a purtat – atât ținutele cât și podoabele – au fost realizate de cele mai în vogă case ale timpului său.

Simona Preda este istoric și lector la Fundația Calea Victoriei, unde susține evenimentul online Bijuteriile Reginei Maria.

Regina Maria nu a ezitat să se lase fotografiată urcând la bordul unui avion în costum de pilot, a folosit analgezic în timpul nașterii într-o vreme în care ideile despre emancipare pătrundeau greu, fuma, călărea ca o amazoană și chiar a făcut reclamă unui parfum, „Mon Boudoir”, produs de Casa Houbigant.

12
/12
/13

MEMORIA CULTURALĂ În decembrie 1983, Fănuş Neagu continua seria „Prietenii mei, actorii“ cu un portret al lui Stefan Banica, „unul din marii noştri actori, venit pe lume ca să ne semene ideile cu miresme“.

11
/12
/13

,,Un taifun pe scenă”, îl numea Ștefan Iordache. ,,Un talent nativ nelimitat”, îl caracteriza Horațiu Mălăele. ,,Un vulcan în care fierbe lava tuturor sentimentelor”, spunea despre el Lucian Pintilie. George Constantin e unul dintre numele cele mai importante din istoria teatrului românesc.

10
/12
/13

Poemele scrise de Toma Caragiu au fost publicate postum, în 1979, sub îngrijirea lui Ion Cocora. În acelaşi an apărea în revista „Teatrul” o prezentare a volumului care prilejuieşte „o emoţionantă reîntîlnire cu mereu regretatul Toma Caragiu”.

09
/12
/13

MEMORIA CULTURALĂ În februarie 1967, regizorul Sică Alexandrescu publica în revista „Teatrul” portretul lui Ion Iancovescu, actorul care „parcă se juca, nu juca”. Iancovescu a fost mentorul multor actori de succes (printre care şi Grigore Vasiliu Birlic) şi fondator al câtorva teatre bucureştene. Reproducem integral articolul apărut în revista „Teatrul”: Au trecut peste 50 de ani din […]

06
/12
/13

MEMORIA CULTURALĂ Pe 12 decembrie se împlinesc 30 de ani de la moartea lui Amza Pellea. Sanda Toma, partenera sa de scenă, scria în decembrie 1983, în revista Teatrul, un text prin care-și lua adio (nu „adio”, ci numai „la revedere”) de la actorul care a fost „întotdeauna egal cu el însuși, prietenos și cald ca o zi luminoasă de vară”.

04
/12
/13

În 1983, cu doi ani înainte de moartea lui Octavian Cotescu, Fănuş Neagu îi descria viaţa într-un adevărat poem în proză în care amintea despre marile lui roluri, despre pasiunea pentru teatru şi despre actorii pe care i-a format.

03
/12
/13

MEMORIA CULTURALĂ În 1983, Fănuș Neagu (1932 - 2011) începea o nouă carte, consacrată prietenilor lui, actorii. Revista „Teatrul” publica fragmente din această carte - portrete ale unor actori precum Toma Caragiu, Ilarion Ciobanu, Violeta Andrei, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Constantin ș.a.

01
/12
/13

„Pentru noi, actorii, demarcația dintre generaţii este foarte, foarte vagă”, spunea Aura Buzescu, în anul 1964. Marea actriță a secolului trecut i-a avut ca studenți pe Victor Rebengiuc, Gina Patrichi, Mircea Albulescu.

30
/11
/13

„Să joci ani de-a rîndul personaje fără o problematică importantă, să te fîţîi pe scenă de colo – colo strîmbîndu-te ca să obţii nişte aplauze cu care să poţi împăuna seara la cîrciumă, mi se pare un lucru foarte trist“, spunea Alexandru Tocilescu, în 1974.

28
/11
/13

Jurnalistul Alecu Popovici a mers acasă la Toma Caragiu pentru a descoperi cum a devenit actor un înotător de performanţă, căruia i se prezicea şi o stălucită carieră militară. Actorul a vorbit despre celebritate, despre propriile inhibiţii şi despre rolurile la care visa.