Regizoarea de teatru şi de operă Alice Barb îşi serbează ziua de naştere de Valentine’s Day, pe 14 februarie. „Când m-am născut, fratele meu (tenorul Nagy Robert), care citea «Alice în ţara minunilor», i-a spus mamei că-şi doreşte să mă numesc Alice”, povesteşte regizoarea născută la Hunedoara, în 1963.
Un articol de Liliana Matei|14 februarie 2014
Alice Barb a urmat Liceul de Muzică din Cluj-Napoca, a făcut studii de pian şi de canto clasic şi este licenţiată în Artele Spectacolului la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti: secţia Actorie 1990–1993, clasa Dem Rădulescu, secţia Regie 1993–1997, clasa Cristian Hadji-Culea.
„Provin dintr-o familie de ardeleni familişti şi uniţi. Am fost crescută frumos şi încurajată să visez. Mi s-a cumpărat pian când aveam patru ani. Părinţii mei au făcut tot posibilul să mă încurajeze să-mi urmez orice vis. Cred că părinţii au ştiut că este esenţial să încurajezi copilul să viseze, nu doar să-i dai dragoste necondiţionată“, povesteşte Alice Barb.
„Turandot” de Giacomo Puccini, regia Alice Barb, la Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” din Constanţa. Aici, împreună cu fratele său, tenorul Robert Nagy.
După ce şi-a stabilit o ţintă, care sună tot ca un vis, spunându-şi că este suficient dacă teatrul poate modifica sau salva un singur om, regizoarea a fondat, în 1999, Compania Teatrală „Of – Of” Bucureşti. Din 2011, este şi director artistic al Asociaţiei Culturale Quo Vadis România.
Ca actriţă a jucat pe scenele teatrelor „Valea Jiului“ din Petroşani, „Ion Creangă“, „Bulandra“ şi Odeon din Bucureşti. Ca regizor artistic a fost angajată la Teatrul de Stat Oradea, Theatrum Mundi Bucureşti şi Teatrul Naţional Bucureşti.
A montat peste 50 de spectacole, dintre care: „Bărbierul din Sevilla” de Beaumarchais la Teatrul de Stat Oradea, „Mutter Courage” de Bertolt Brecht, „Cabotinul” de John Osborne, „Legenda Ultimului Împărat” de Valentin Nicolau, „Anna Karenina” de Lev Tolstoi, la Teatrul Naţional Bucureşti.
La Teatrul Odeon din Bucureşti, Alice Barb a pus în scenă „Cartofi prăjiţi cu orice” de Arnold Wesker, iar la Teatrul de Comedie din Bucureşti „Căsătorie în stil olandez” de Carlo Goldoni în 1998 şi „Soare pentru doi” de Pierre Sauville în 2006. Teatrul Nottara din Bucureşti o invită ca regizor la piesele „Oscar” de Claude Magnier, „Domniţa Spiriduş” de Calderon de la Barca și „Mobilă și durere” de Teodor Mazilu.
La Teatrul Mic din Bucureşti montează „Hotelul dintre lumi” de Éric-Emmanuel Schmitt. La Teatrul Metropolis montează „Floarea de cactus” şi „Nebuna din Chaillot” de Jean Giraudeaux, iar la Teatrul Ţăndărică din Bucureşti semnează regia la „Alice în Ţara Minunilor”, după Carol Lewis.
În 2006 organizează Festivalul Mozart în Bucovina, unde montează spectacolele: „Scrisorile lui Mozart”, „Mozart și Salieri” de Puskin și „Amadeus” de Peter Shaffer. Muzeul Naţional George Enescu din Bucureşti îi găzduieşte spectacolul „Christine van Beethoven” de Éric-Emmanuel Schmitt, iar la Teatrul Luceafarul din Iaşi realizează spectacolul „Trei poveşti cu zmei” după „Antologia Zmeilor” de Mircea Cărtărescu.
În 2011 montează la Opera din Braşov opereta „Liliacul”, spectacol preluat de TVR Cultural. În 2011 Opera Naţională din Constanţa o invită să monteze muzicalul „My Fair Lady”, iar în 2013 montează opera „Turandot” de Giacomo Puccini.
Domnul Radu Penciulescu, cu care am făcut un workshop, a dat o definiţie la care m-am gândit ani întregi şi care mi se pare, până la urmă, cea mai profundă: „regizorul este un organizator de experienţe umane“. Iată esenţa acestei meserii. Regizorul ia experienţa lui Shakespeare, să zicem, pe care trebuie s-o organizeze cu propria lui experienţă, cu cea a scenografului, a coregrafului, a actorilor. Apoi trebuie să se deschidă spre toată echipa tehnică, totul având ca scop organizarea experienţei umane a spectatorului. În afară de idei, sensibilitate şi personalitate (cu defecte şi calităţi), regizorul trebuie să aibă această capacitate de a organiza experienţele umane.
Alice Barb, regizoare
Semnează regia artistică pentru numeroase spectacole de gală: Gala Academiei Române și a M
La finalul Concertului de Crăciun „O, ce veste minunată!“ din 23 decembrie 2013, de la Sala Radio, alături de soprana Angela Gheorghiu.
LNR, edițiile I, II, III (2011, 2012, 2013), Gala Micii Ambasadori ai Culturii Române – APDR, edițiile I-VI (2008-2013). Este Director de Imagine al Festivalului „Bucureştii lui Caragiale“, ediţia I ( 2012) şi ediţia II, 2013.
La 1 februarie 2013 a devenit Director fondator al Centrului Cultural Casa Artelor Sector 3 din Bucureşti, unde lansează o serie de programe culturale de mare anvergură: Pepiniera de Talente, edițiile I și II, Zilele Multiculturalității în Sectorul 3, Tabăra – Sculptura Mileniului III, ediția I, Festivalul Național de Teatru Independent, ediția I.
A obținut zeci de premii, dintre care: Premiul pentru Regie al Consiliului Britanic la Galele
UNITER, 2001, pentru „Cartofi prăjiţi cu orice”, montată la Teatrul Odeon. În 2009, este distinsă cu Premiul pentru Cel mai bun regizor la Galele Consiliul de Cultură al Primăriei Municipiului Bucureşti, pentru regia spectacolului „Hotelul dintre lumi”, pus în scenă la Teatrul Mic.
La Galele TVR Internaţional a fost distinsă cu premiul „10 pentru România”, 2010, iar la Galele VIP – Galele spectacolului muzical din 2012 primeşte Premiul pentru cel mai bun regizor de muzical şi Premiul pentru cel mai bun spectacol pentru ,,My Fair Lady” montat la Opera Naţională din Constanţa. Preşedinţia României îi decernează, în 2005, Meritul Cultural.
Foto cu Alice Barb – Casa Artelor
