Regizorul Bong Joon-Ho: „Trăim într-o epocă în care capitalismul este ordinea dominantă și nu avem alternativă”
https://www.ziarulmetropolis.ro/regizorul-bong-joon-ho-traim-intr-o-epoca-in-care-capitalismul-este-ordinea-dominanta-si-nu-avem-alternativa/

INTERVIU cu Bong Joon-Ho, regizorul filmului „Parazit”, care intră vineri, 8 noiembrie, în cinematografele din România, distribuit de Independenţa Film.

Un articol de Liliana Matei|8 Noiembrie 2019

În Parazit, filmul regizorului fenomen Bong Joon-Ho, câștigător al Palme d’Or la Cannes 2019, familia lui Ki-taek, alcătuită din patru membri, este una unită, însă toți sunt șomeri, cu perspective sumbre în viitorul apropiat. Avem de-a face cu o tragicomedie de familie, care prezintă inevitabilul conflict ce apare atunci când Ki-woo, fiul cel mare, este prezentat bogatei familii Park, unde urmează să dea meditații foarte bine plătite, ceea ce naște speranța unui venit constant. Purtând pe umeri toate speranțele familiei, Ki-woo se îndreaptă către casa familiei Park pentru un interviu. Sosit la locuința domnului Park, proprietarul unei companii globale de IT, Ki-woo o întâlnește pe frumoasa Yeon-kyo, tânăra stăpână a casei. Însă după această primă întâlnire între cele două familii, un șir întreg de situații neprevăzute urmează să se pună în mișcare. Despre filmul său care a cucerit lumea, descris ca o comedie fără clovni, o tragedie fără personaje negative, ne vorbește chiar regizorul sud-coreean.

Care este semnificația titlului Parazit?

În primă fază, toată lumea credea că Parazit este un film cu monștri sau SF. Tocmai pentru că titlul creează o legătură cu un alt film al meu, The Host. Dar după cum am mai spus, protagoniștii acestui film sunt membrii unei familii care trăiește în lumea reală. Sunt oameni care speră să trăiască împreună cu alții într-o relație de coexistență sau de simbioză, dar care nu funcționează, așa că sunt forțați spre una parazitară. Văd filmul ca pe o tragicomedie care descrie umorul, oroarea și tristețea care apar atunci când îți dorești o viață prosperă împreună cu alții, dar ești confruntat cu realitatea care îți arată cât de dificil poate fi acest lucru. Este un titlul ironic, cumva ca cel original, din coreeană, de la Amintirile Crimei, care poartă în el conotația „amintirilor calde, plăcute”. Cum poate cineva să aibă amintiri nostalgice, dragi, despre o crimă? E greșit? La fel cum filmul poate prezenta amintirile unei epoci prin intermediul unui studiu de caz despre crimele în serie din Hwaseong, Parazit are și el o nuanță de ironie în titlu.

În ce gen ați încadra filmul?

Este o dramă umană, însă una profund impregnată de starea contemporană de spirit. Deși povestea constă într-o înșiruire de situații unice și diferite, este totuși o poveste care chiar poate avea loc în lumea de azi. E ca și când ai lua un incident care a apărut la știri sau pe rețelele sociale și l-ai pune pe ecran. Așadar, în acest sens, este o dramă realistă, dar nu aș avea obiecții dacă cineva i-ar spune o dramă polițistă, o comedie, o dramă umană tristă sau un thriller îngrozitor. Mereu fac tot ce pot să păcălesc așteptările publicului și sper că Parazit reușește să facă acest lucru.

Cine sunt familiile în jurul cărora gravitează acțiunea?

Una este o familie de condiție modestă care trăiește într-un apartament fetid dintr-un demisol, sperând într-o viață normală, fără nimic special, însă și acest lucru se dovedește a fi dificil. Tatăl are la activ numeroase eșecuri în afaceri, mama, formată ca atletă, nu s-a bucurat niciodată de prea mult succes, iar fiul și fiica au picat la examenele de admitere la universitate în repetate rânduri.

Spre deosebire de familia domnului Park, care lucrează ca CEO al unei firme de IT (nu există nicio legătură cu conglomeratele coreene de afaceri, conduse de familia extinsă, chaebol), iar familia lui este una competentă, de nou-îmbogățiți. Domnul Park este obsedat de muncă. Apoi, mai sunt tânăra și frumoasa sa soție, adorabila sa fiică adolescentă și micul său fiu. Ar putea fi considerată drept familia ideală de patru membri, tipică pentru elita urbană modernă.

Povestiți-ne despre cum a decurs casting-ul pentru rolurile din film…

Pentru acest film, a fost important să adun o echipă de actori care să relaționeze bine unii cu ceilalți si să formeze un ansamblu eficient, ca într-o echipă de fotbal. Trebuie să degaje aerul unei familii la prima vedere, așa că am stat mult să studiez chestiunea. Primul pe care l-am distribuit în rol a fost  SONG Kang Ho, iar ulterior am filmat Okja cu CHOI Woo Shik, așa că mi s-a părut amuzant să-i dau rolul fiului slăbănog al lui SONG Kang Ho. Ulterior, PARK So Dam, cu un fizic asemănător, care are capacități extraordinare de actorie și degajă un aer aparte și vag de realitate, a fost distribuită în rolul surorii sale. Era important ca cei doi să semene, pentru a exprima legătura fizică dintre membrii familiei. Cât despre actrița CHANG Hyae Jin, mi-a plăcut sentimentul de putere discretă, din viața de zi cu zi, pe care îl are în filmul The World of Us, ca atare i-am oferit rolul soției puternice a lui SONG Kang Ho.

Pentru familia Park, nu am vrut portretele clișeu ale elitei, așa cum apar în serialele coreene, așa că aveam nevoie de actori care proiectau o imagine blândă și rafinată cultural. Am fost mereu impresionat de farmecul cu multe fațete al lui LEE Sun Kyun, așadar, a fost distribuit în rolul domnului Park. În cazul lui CHO Yeo Jeong, ea mă frapează prin asemănarea cu o mină de diamante incredibil de adâncă, încă neexplorată în întregime, așa că, prin rolul pe care i l-am dat, sper să scot la lumină măcar o parte din această caracteristică. Nu vorbim despre un film cu un singur protagonist, așa că felul în care actorii relaționează unii cu ceilalți e extrem de important. În cele din urmă, le-am fost extrem de recunoscător că și-au jucat rolurile atât de bine, ca o echipă bine coordonată de fotbal.

Ce fel de imagine a societății contemporane ați vrut să redați în film?  

Cred că o modalitate de a portretiza continua polarizare și inegalitate din societatea noastră este cea a unei comedii triste. Trăim într-o epocă în care capitalismul este ordinea dominantă și nu avem alternativă. Nu doar în Coreea, ci în întreaga lume suntem confruntați cu situații în care principiile capitalismului nu pot fi ignorate. În lumea reală, căile familiilor precum cea a celor patru protagoniști șomeri și ale familiei Park cu greu ar putea să se intersecteze. Singura situație este în chestiuni legate de angajare între clase sociale, atunci când cineva este angajat ca profesor particular sau ca servitor. În astfel de cazuri, există momente când cele două clase ajung suficient de aproape una de cealaltă încât să-și poată simți răsuflarea. În acest film, deși nu există nicio intenție nefastă din partea vreuneia dintre părți, cele două clase sunt prinse într-o situație în care și cel mai neînsemnat derapaj poate duce la falii sau erupții.

În societatea capitalistă din zilele noastre, există ierarhii și caste care sunt invizibile cu ochiul liber. Le păstrăm în spatele unei deghizări sau pur și simplu le ascundem, în timp ce privim ierarhiile sociale ca pe niște relicve ale trecutului, însă în realitate, există diviziuni sociale imposibil de depășit. Cred că acest film descrie fisurile inevitabile care apar atunci când două clase se întâlnesc în societatea de azi, din ce în ce mai polarizată.

Cu ce sperați să rămână spectatorii din film?

Sper că va da de gândit publicului. Este și amuzant, și înspăimântător, și trist, iar dacă îi face pe spectatori să iasă la un pahar și să vorbească despre ce le-a trecut prin cap în timp ce urmăreau filmul, nu-mi doresc nimic mai mult.

În societatea capitalistă din zilele noastre, există ierarhii și caste care sunt invizibile cu ochiul liber. (Bong Joon-Ho, regizorul filmului „Parazit”)

Foto: Vanity Fair, Parazit / Independența Film

 

30
/10
/19

Un film din Coreea de Sud premiat la Cannes, dar și filme experimentale de top, noi expoziții de artă contemporană, rafinamentul muzicii clasice și un roman din literatura scandinavă a momentului – vă prezentăm cinci dintre atracțiile culturale ale lunii noiembrie.

28
/10
/19

Timp de 10 zile, Les Films de Cannes à Bucarest a adus pe marile ecrane, la Cinema PRO, Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului, Cinemateca Union, Instituto Cervantes și Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României, filme premiate la Cannes, avanpremiere românești, retrospective de autor, Focus Spania și proiecții speciale.

27
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră în România la Les Films de Cannes à Bucarest, după ce a fost la festivalurile de la Busan şi Varşovia, „Cărturan” (2019) este primul film al regizorului Liviu Săndulescu. Un debut care prelungeşte cuminte, fără imaginaţie, estetica realistă a planului-secvenţă şi a cadrului fix.

23
/10
/19

Ce e de făcut în fiecare seară de luni și marți, de la ora 20:00? Se merge la film la Centrul Ceh, desigur. Documentary Mondays și Fiction Tuesdays reîncep în ultima săptămână din octombrie, așa că serile mohorâte de toamnă pot fi petrecute la un film, alături de o bere cehă.

22
/10
/19

Anul acesta, în iulie, s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Lino Ventura, unul dintre cei mai iubiti actori din ultimele decenii. Angiolino Joseph Pascal Ventura, pe numele său real, a venit pe lume la 14 iulie 1919, la Parma, în Italia și s-a stins din viață într-o zi de 22 octombrie (1987), la Saint-Cloud, în Franța.

22
/10
/19

Am văzut în cadrul festivalului peliculelor de la Cannes la București filmul artistic de cinema „It Must Be Heaven” (câștigător al premiului special al juriului la Cannes în acest an), regizat de palestinianul Elia Suleiman. Cu Elia Suleiman în rolul principal. O scurtă, definitivă recenzie: e superb.

21
/10
/19

Seria invitaţilor de marcă la ediţie a X-a a Les Films de Cannes à Bucarest continuă cu unul dintre cele mai promiţătoare talente ale cinematografiei braziliene: Juliano Dornelles, regizorul filmului „Bacurau”, pe care îl semnează împreună cu Kleber Mendonça Filho, peliculă câștigătoare a Premiului Juriului la Cannes 2019.

18
/10
/19

CRONICĂ DE FILM În documentarul „Jurnalul familiei -escu” (2018), regizorul Șerban Georgescu discută pe un ton jucăuș, ironic, ce (mai) înseamnă a fi român, la 100 de ani de la apariția României moderne, perioadă în care țara a trecut prin multe șocuri și transformări.

18
/10
/19

În Bucureşti, gala de deschidere a Les Films de Cannes à Bucarest este programată vineri, de la ora 19:00 la Cinema PRO, în prezența sărbătoritului ediţiei, Vlad Ivanov şi a cineastului Claude Lelouch.

Page 3 of 25312345...102030...Last »