„Reparându-i pe cei vii” din 10 noiembrie în cinematografe
https://www.ziarulmetropolis.ro/reparandu-i-pe-cei-vii-din-10-noiembrie-in-cinematografe/

„Reparandu-i pe cei vii” – un film palpitant despre fragilitatea teribila a vietii, intra pe 10 noiembrie in cinematografe

Un articol de Petre Ivan|9 noiembrie 2017

„Cu grijă, fără emoții puternice”. Claire (Anne Dorval) zâmbește cu o oarecare reținere, subminând neliniștea fragilă a celor dragi prin batjocorirea bolii cardiace care poate pune capăt vieții sale în orice moment. Mamă a doi adulți care se îndreaptă spre vârsta de 50 de ani, Claire este punctul final al călătoriei celui mai apropiat lucru pe care acest film îl are drept personaj principal: inima pe care o urmărim de la donator – Simon (Gabin Verdet), un adolescent care este victima unui accident, până la destinatar – Claire, care se află în stare critică.

„Reparându-i pe cei vii” va ajunge în cinematografele din România începând cu 10 noiembrie, fiind distribuit de Transilvania Film.

Filmul va putea fi vizionat în urmatoarele cinematografe din țară: București: Grand Cinema & More / Happy Cinema / Cinema City AFI Cotroceni / Cinema Muzeul Țăranului / Cinema Elvire Popesco / Cinemateca Union / Cinema Europa, Baia Mare: Cinema Dacia, Botoșani: Cinema Unirea, Brașov: Cinema One, Brăila: Cinema Central, Cluj-Napoca: Cinema Victoria, Constanța: Cityplex Constanța, Craiova: Colours Modern, Gura Humorului: Casa de Cultură Gura Humorului, Odobești: Casa de Cultură Odobești, Pitești: Cinema Trivale / Cinema Sebastian Papaiani, Târgu, Mureș: Cinema Arta 3D și Timișoara: Cinema Timiș.

Ideea de “fără emoții puternice” este esențială în abordarea pe care regizoarea franceză Katell Quillévéré o adoptă pentru cel de-al treilea lungmentraj al său, o adaptare a romanului cu același nume al lui Maylis de Kerangal, câștigător al premiului „2017 Wellcome Book Prize”. Quillévéré favorizează empatia neclară față de sentimentalitate. Filmul său este la fel de clinic și precis ca o incizie a scalpelului, dar este, de asemnea, presărat cu momente de lirism.

După debutul său în cadrul Festivalului de Film de la Veneția, „Reparându-i pe cei vii” și-a continuat traseul în festivaluri precum Festivalul de Film de la Londra, Rotterdam IFF și San Francisco IFF. De asemenea, filmul a strâns numeroase nominalizări de-a lungul traseului său. Printre multe altele, de menționat sunt nominalizările din cadrul Festivalul de Film de la Veneția, Valladolid IFF, Toronto IFF și Ghent IFF.

Am crezut că ar fi fanscinant să explorez măsura în care un transplant este o aventură umanistă și am încercat să portretizez asta, deoarece filmul pune la îndoială legătura cu eternul. Povestea se desfășoară în primul rând la nivelul individului, al unei familii, apoi al unei comunități, al spitalului și apoi al societății, în idee în care, în Franța, orice persoană are dreptul la un transplant. Este o aventură care pune societatea în mișcare la toate nivelurile. Un transplant este înrădăcinat în principiul solidarității și ne amintește cum sunt ființele umane interconectate. – Katell Quillévéré

Cei mai mulți oameni au avut experiența de a observa străinii din jurul lor pe o stradă aglomerată, într-o gară sau într-un autobuz și de a se întreba: „Oare ce obstacole a avut de trecut în viața sa?”, Oare ce are pe suflet bărbatul acela?”, „Oare la ce se gândește femeia aceea care zâmbește?”. Să percepi alte persoane ca având probleme reale, mai ales atunci cănd nu le cunoști, este, de cele mai multe ori, dificil. Este greu să nu ne pierdem în propria percepție și să ne mai schimbăm punctul de vedere odată ce ne formăm o opinie. „Reparându-i pe cei vii” ne prezintă o lume cu persoane diferite care trec prin încercări diferite, dar cât se poate de reale, și ne demonstrează că asta este exact ceea ce ne leagă pe toți.

„Reparându-i pe cei vii” va fi distribuit în cinematografele din România din 10 noiembrie, de Transilvania Film.

Foto: „Reparându-i pe cei vii” – facebook

24
/02
/22

CARTEA DE CINEMA Cinefilii care au îndrăgit celebra autobiografie a lui Ingmar Bergman, “Lanterna magică”, apărută şi în română la Editura Meridiane în 1994, s-ar putea să fie puţin dezamăgiţi sau măcar surprinşi de continuarea volumului, lansată la noi cu titlul “Imagini. Viaţa mea în film” şi scoasă recent de Editura Nemira (în traducerea Ioanei Ghişa şi cu o prefaţă de Andrei Gorzo).

21
/02
/22

LEGENDELE DE LA METROPOLIS Arta ei a însemnat enorm pentru filmul românesc. Pe scenă, prezența ei aducea întotdeauna un adevăr puternic, ce însoțea publicul după ce spectacolul s-a terminat.

15
/02
/22

96 de filme românești, lansate în cinematografe, festivaluri naționale și internaționale sau pe platforme de video on demand în 2021, intră în cursa pentru nominalizările la cea de-a 16-a ediție a Galei Premiilor Gopo. Cel mai important eveniment care aduce anual în fața publicului și a industriei realizările cinematografiei românești va avea loc în luna aprilie.

14
/02
/22

Serile de luni din martie vor sta sub semnul comediei la Warner TV, care va difuza, după ora 20:00, filme cu peripeții amuzante pentru întreaga familie. Seria va debuta pe 7 martie, cu lungmetrajul „Cei trei Ninja lovesc din nou/ 3 Ninjas Kick Back” (1994), regizat de Charles T. Kanganis.

09
/02
/22

Regizorul și scenaristul polonez Krzysztof Kieślowski va fi celebrat la cea de-a 21-a ediție a TIFF printr-o amplă retrospectivă prilejuită de comemorarea, în 2021, a 80 de ani de la nașterea cineastului. În perioada 17-26 iunie, zece dintre cele mai apreciate opere ale sale vor putea fi revizitate în cadrul secțiunii Close-up Krzysztof Kieślowski, ca parte dintr-un program special dedicat cinematografiei din Polonia, una dintre cele două țări invitate la această ediție de festival.

08
/02
/22

OPINIE Primul lucru care mi-a atras atenţia când m-am uitat pe nominalizările din acest an la Premiile Oscar, anunţate marţi de Academia Americană de Film, a fost numărul mare de filme cu subiecte plasate în trecut.

03
/02
/22

CRONICĂ DE FILM O frumoasă animaţie japoneză, „Belle” (2021, r. Mamoru Hosoda), care a avut anul trecut premiera mondială la Cannes, ajunge acum şi în cinematografele de la noi, atât în versiunea originală şi cu subtitări, cât şi dublată în română.

01
/02
/22

CRONICĂ DE FILM Pe măsură ce treceau minutele din „The Worst Person in the World” (2021) la proiecţia de la Cinema Elvire Popesco, mă tot gândeam: juriul de la Cannes a avut la îndemână acest „mare film existenţialist contemporan” (o descriere justă pe care aveam să o citesc apoi în revista Positif) pentru a-i acorda Palme d`Or, dar a preferat în schimb, din dorinţa de a scrie istorie, să aleagă un pariu riscant ca „Titane”?