Repere din viața unui geniu. Constantin Brâncuși
https://www.ziarulmetropolis.ro/repere-din-viata-unui-geniu-constantin-brancusi/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Talent? Har? Iniţiere? De mai bine de o sută de ani, critici de artă (şi nu numai) din lumea întreagă privesc, discută, comentează opera celui care avea să promoveze esenţa simbolică a formei, ca manifestare artistică definitorie pentru secolul XX: Constantin Brâncuşi (1876-1957).

Un articol de Georgeta Filitti|7 noiembrie 2017

Copil de țăran din Hobița Gorjului, mai mult cioban decât școlar, viitorul părinte al sculpturii moderne abstracte trăiește în natură, înconjurat de formele arhaice de viață ale Olteniei natale. Cioplește lemnul ca să deslușească taine ale materiei și deopotrivă ca să dea noi înțelesuri acesteia.

La Târgu Jiu, Slatina sau Craiova, unde ajunge în căutare de lucru (ucenic într-o vopsitorie, argat la un băcan, apoi la un cârciumar) își continuă dialogul cu lemnul. Înțelege că nu e de ajuns să lucreze singur, neîndrumat, neșcolit. Avea 18 ani când s-a înscris la Școala de Arte și Meserii din Craiova. În prealabil a trebuit însă să învețe să scrie și să citească.

Aceeași chemare spre perfecțiune îl îndeamnă să călătorească. Drumul și șederea la Viena și le-a plătit ca cioplitor în lemn. Căci opțiunea lui era făcută: avea să fie sculptor. Așa intră în Școala de arte Frumoase din București. Simte însă nevoia să-și lărgească orizontul, să ia contact cu lumea artistică occidentală, să vadă creațiile atât de controversate ale lui Auguste Rodin, în jurul cărora discutau, pătimași, „avangardiștii” și „academiștii”.

Călătorește în Germania și ajunge la Paris unde se înscrie la École des Beaux-Arts. Este elevul lui Antonin Mercié, iar în 1906 are prima expoziție personală în capitala Franței. Influența lui Rodin e sesizabilă în această creație de început, după constatarea specialiștilor.

Prima sa lucrare reprezentativă a formelor abstracte ce îi vor caracteriza opera este Rugăciunea, sculptură funerară realizată la comanda unui buzoian. Lucrează și expune în țară (la Salonul Tinerimii Artistice din București) și la Paris.

În 1908 execută Sărutul, ca prim experiment de rafinare a formelor; el va fi deja urmat de alți artiști de avangardă ca italianul Modigliani. Din 1910 începe să sculpteze forma ovoidală în bronz Muza adormită, iar peste doi ani, Măiastra, pasărea în zbor, devine o emblemă a creației sale; a cunoscut 28 de variante – toate caracterizate printr-o șlefuire a bronzului dusă până la ultimele consecințe.

În 1913 e prezent pentru prima dată în America. Expune la New York, Boston și Chicago. Piesa de greutate a fost bustul stilizat intitulat Domnișoara Pogany. Acolo avea să deschidă expoziții în mai multe rânduri, să găsească cumpărători ai operelor sale.

Primul Război Mondial îl marchează pe sculptor în mod dramatic și transfigurează artistic emoția sa în ceea ce va rămâne piesa de referință în spațiul românesc, Coloana Infinitului sau Coloana fără sfârșit (inaugurată în 1937, alături de Poarta Sărutului și Masa Tăcerii). Ultima sa lucrare, Țestoasa zburătoare, datează din 1943.

Cetățean francez din 1952, Constantin Brâncuși a oferit țării de adopție atelierul său (cu 80 de sculpturi), restaurat astăzi și aflat în vecinătatea muzeului Beaubourg (Centre Pompidou).

În România receptarea operei sale s-a făcut cu destulă rezervă, complexul de la Târgu Jiu fiind admirat, dar prea puțin înțeles. Regimul comunist l-a tratat ca transfug și doar copleșitoarea faimă internațională a făcut ca numele lui să nu fie interzis în România.

După Revoluție, un critic de artă a încercat să doboare Coloana (fără să reușească, deoarece are o formulă de construcție ideală care o face imună la șocuri). Un ministru a căutat cu orice preț să-i aducă rămășițele pământești din cimitirul parizian la Hobița. În fine, Cumințenia Pământului, una dintre capodoperele artistului, a făcut obiectul unei târguieli publice fără a putea intra în colecțiile statului român, care nu are niciodată bani pentru achiziții din sfera culturii.

Privind opera celui mai important sculptor al secolului XX, ca și exegeza extraordinară în jurul creației sale, ar trebui să ne întrebăm rușinați dacă acest om de geniu merită să fie socotit român sau doar cetățean al lumii?

Călătorește în Germania și ajunge la Paris unde se înscrie la École des Beaux-Arts. Este elevul lui Antonin Mercié, iar în 1906 are prima expoziție personală în capitala Franței.

27
/07
/16

"Să joci ani de-a rândul personaje fără o problematică importantă, să te fâţâi pe scenă de colo – colo strâmbându-te ca să obţii nişte aplauze cu care să poţi împăuna seara la cârciumă, mi se pare un lucru foarte trist."– Alexandru Tocilescu (27 iulie 1946 - 29 noiembrie 2011). Unul dintre cei mai apreciaţi regizori români de teatru ar fi împlinit, astăzi, 70 de ani.

20
/07
/16

Principesa Margareta, Florin Piersic, Oana Pellea, Maia Morgenstern, Dorel Vişan, George Ivaşcu, Alexandru Arşinel, Ion Besoiu, Mihai Măniuțiu, Corina Șuteu şi numeroase alte personalităţi culturale deplâng dispariţia inegalabilului actor Radu Beligan, decedat astăzi, la Spitalul Elias, la vârsta de 97 de ani.

20
/07
/16

"Aproape fiecare fată se îndrăgosteşte de bărbatul nepotrivit; presupun că face parte din maturizare." - Natalie Wood,- Într-o zi de 20 iulie (1938) se năştea una din frumuseţile clasice ale Hollywood-ului.

16
/07
/16

Călătorii străini care, încă din sec. XVI, lasă mărturii despre Bucureşti, sunt impresionaţi de bisericile sale. Construite de domnitori, de boieri, negustori sau oameni de rând acestea au împodobit oraşul fără să reziste prea mult în timp. Solul nisipos, pânza freatică aproape de suprafaţă, desele cutremure le-au şubrezit şi ruinat. De fiecare dată însă bucureştenii le-au refăcut, mărturisind o stăruinţă ce face parte din dinamica vieţii urbane.

15
/07
/16

Fiecare timp istoric îşi are instituţiile sale. În România regală au funcţionat Jockey Club, Country Club, Rotary Club, Lion's – societăţi de anvergură internaţională care racordau firesc, statornic, ţara noastră la sistemul de valori proprii Europei.

29
/06
/16

Bucureştiul adevărat este oraşul poveştilor petrecute pe străzile lui. Fiecare plăcuţă de la capătul străzii înmagazinează memorie urbană. Pornind de la numele ei, descoperim întâmplări petrecute ordinioară, indicii despre vechii locuitori, meserii dispărute, amintiri despre clădiri care nu mai există.

27
/06
/16

În urmă cu un secol, în noaptea de 27 spre 28 iunie (1916), în camera-atelier de la parterul casei sale de pe actuala stradă Mendeleev, se stingea din viaţă pictorul Ştefan Luchian. Era casa pe care reuşise să o cumpere din banii câştigaţi de pe urma profesiei sale de „proletar al penelului” sau de „zugrav” după cum singur se definea.

26
/06
/16

Bucureştiul, oraş de câmpie, dezvoltat haotic, fără socoteală, arareori şi-a marcat pentru veşnicie cimitirele. Morţii au fost îngropaţi în jurul bisericilor ori pe la margine, în mahalale; mulţi din ei au fost uitaţi şi meniţi să urmeze vorba biblică: „din pământ te-ai întrupat, în pământ ai să te întorci”.

26
/06
/16

A fost idolul unei țări întregi. Adolescentele de la pension dormeau cu poza lui sub pernă, visând să devină artiste. „Prințul operetei românești” are astăzi bust în parcul Kisellef. O stradă din Bucureşti se numește „Nae Leonard” și un teatru din Galaţi îi poartă numele: Teatrul Muzical „Nae Leonard”.

22
/06
/16

Vlad Mugur a fost regizorul care l-a impus pe George Constantin în faţa comisiei de admitere de la Facultatea de Teatru, intuind talentul său uriaş. A fost profesorul “generaţiei de aur”, care a absolvit la începutul anilor '50. A condus teatrul din Cluj şi Teatrul Odeon din Bucureşti.

21
/06
/16

BUCUREȘTIUL DE TOTDEAUNA Cu mai bine de 200 de ani în urmă, Dâmboviţa era o apă capricioasă, năvalnică şi care, la vreme de ploaie repede inunda cele 17 hectare ocupate acum de parcul Cişmigiu.

08
/06
/16

Între 1893 şi 1902, Caragiale a deschis mai multe berării în Bucureşti, Paşcani, Iaşi și Buzău, „din nevoia de a studia mai bine tipuri de oameni”, după cum povestea Vlahuţă în amintirile sale. Afacerile au falimentat, dar au rămas poveștile… Caragiale a murit pe 9 iunie 1912, la Berlin.

06
/06
/16

Veniţi din Balcani, negustori prin vocaţie, umblând în mai toată Europa Centrală cu rosturi bine statornicite în marile târguri, cum a fost cel de la Lipsca, aromânii şi-au găsit foarte adesea temei în ţările române. La Bucureşti, una din familiile cele mai cunoscute a fost lui Dimitrie Capşa.

24
/05
/16

Dintre alogenii cu care românii convieţuiesc de sute de ani, ţiganii ocupă un loc aparte. Condiţia lor socială, de severă dependenţă, nu i-a împiedicat pe unii din ei să devină răsfăţaţii societăţii. E vorba de lăutari. La toate petrecerile, de la cele domneşti la cele din duminicile pline de animaţie în cârciuma de mahala, lăutarul,  neştiutor al „boabelor” (citeşte: notelor), i-a cucerit pe români.

Pagina 19 din 35« Prima...10...1718192021...30...Ultima »