Requiem pentru Arlechino
https://www.ziarulmetropolis.ro/requiem-pentru-arlechino/

Se joacă în Laboratorul de la Bulandra spectacolul „Arlechino moare?“, un alt atelier condus de Antoaneta Cojocaru, aceeaşi care ne-a dat „Pescăruşul“.

Un articol de Andrei Crăciun|2 martie 2014

Se joacă în Laboratorul de la Bulandra spectacolul „Arlechino moare?“, un alt atelier condus de Antoaneta Cojocaru, aceeași care ne-a dat „Pescărușul“.

„Arlechino moare?“ este, la bază, un text de Nikolai Evreinov. Trebuie să vă spun cine a fost acest Evreinov, căci a fost mare personaj. La șapte ani avea gata prima sa piesă de teatru. Era sfârșitul secolului al XIX-lea, oamenii mureau mai tineri, așa era atunci, începeau mai devreme să muncească, dar orișicât acest fiu al unui inginer rus și al unei franțuzoaice cocheta cu geniul.

Multe a făcut el într-o viață de om. A fost clovn (da, a fost clovn!), dar a lucrat și la Ministerul Căilor Ferate (vă imaginați cum trebuie să arate un astfel de minister în Rusia!). S-a întâmplat să prindă vremuri prea interesante, inclusiv Revoluția Bolșevică. Ce a făcut și ce nu a făcut Evreinov în context? Pentru un răspuns coerent, ar trebui o lucrare de specialitate. Nu e nici timpul, nici locul. Precizez totuși că artistul a murit în 1953, supraviețuindu-i șase luni lui Stalin.

„Arlechino moare?” (bună adaptarea Oanei Turbatu, cu minusul consistent al unor replici apărute de nicăieri și greșit în piesă, căci, serios, poate că e prea mult să menționezi Carrefour-ul într-o piesă veche, rusească) e un spectacol în care se pariază, la fel ca în cazul „Pescărușului”, pe muzicalitate (posibilele explicații în copilăria Antoanetei Cojocaru, așa cum rezultă de aici.

Se poate să îți placă ideea unei morți care cântă, se poate, cum a fost și cazul meu, să o găsești inutilă, dar nu poți să nu-i recunoști experimentului de la Bulandra virtuțile.

Arlechino se devorează

Adrian Ciobanu, cu arta sa corporală binecunoscută, face un Arlechino foarte viu, deși, cum știm, Arlechino se pregătea să moară. Tocmai de aceea, tocmai de aceea. Se consumă în jocul său, se devorează, dacă preferați hiperbola. Reușește performanțe fizice la care alți actori nici măcar nu visează.

Își joacă teatrul cu grația unui balerin, nu greșește făcând așa, arată că știe cum arată curajul în fața morții, dar știe și să intre în hainele nefericirii. Are și momente în care cuvintele pur și simplu evadează din el, nu mai e capabil să le prindă în fraze. Știe să cânte și să danseze și să se scufunde, cu demnitate, în cada sa, pe care o rotește amețitor pe scena improvizată.

O inimă

Antoaneta Cojocaru însăși reușește să facă un rol memorabil. E mai bună în „Pierrot” decât a fost în „Nina” din „Pescărușul”. De mult n-am mai văzut o actriță care să se dăruiască așa. La sfârșitul piesei, cei care se uitau atent spre scena întunecată de la Bulandra puteau să vadă cum acolo rămăsese o inimă.

„Arlechino moare?” nu e perfect, e chiar departe de perfecțiune, dar rămâne un experiment necesar, de care, la cât teatru nu știu, pot să scriu, cu convingere, că teatrul românesc avea nevoie ca de inima Antoanetei Cojocaru. Desigur, aș putea să scriu cuvintele „spulberarea convențiilor”, „armonia cu simbolismul autorului”, ba chiar și „comedia dell’arte”. N-are rost.

Arlechino moare Antoaneta Cojocaru

Antoaneta Cojocaru / Arlechino moare / Teatrul Bulandra / se joacă joi, 6 martie, la Sala Izvor

Vă scriu ceva mai intim: mi-a plăcut, în definitiv, „Arlechino moare?”, poate pentru că am jucat, de-atâtea ori, pe discreta scenă a vieții personale, rolul arlechinului murind. Îl recunosc până la nuanță.

Am plecat din teatru gândindu-mă, vă jur, deodată, la un om evocat, în „Femeia la treizeci de ani“, de Balzac: gândindu-mă la Jean-Baptiste Gaspar Deburau. Acest Deburau a fost un popular, un celebru actor de circ, un mim, un acrobat, proverbial pentru calmul cu care se lăsa încadrat de cuțitele aruncate împrejurul lui. El este, în artă, creatorul personajului Pierrot.

A murit la cincizeci de ani, iubit cât Chaplin. L-au înmormântat la Père Lachaise, la Paris, desigur. În timpul vieții a insistat să joace doar în fața naivilor și a entuziaștilor.

Citiţi şi: ANTICRONICI Arlechino moare, dar cum trăieşte un spectacol?

INFO

Teatrul Bulandra (Sala Liviu Ciulei Laborator)

Arlechino moare?

de Nikolai Evreinov

Atelier condus de Antoaneta Cojocaru

Cu: Adrian Ciobanu, Antoaneta Cojocaru, Ela Ionescu/Raluca Botez, Raluca Oprea, Vlad Oancea/Marius Chivu

Scenografia: Mihai Păcurar

Foto din Arlechino moare – Teatrul Bulandra

24
/05
/20

Week-end-ul acestui sfârșit de mai readuce în atenția dumneavoastră un spectacol de mare succes din repertoriul stagiunilor trecute, „Ultima oră” de Mihail Sebastian, în regia Ancăi Ovanez Doroșenco, talentata regizoare recent dispărută dintre noi (s-a stins la Nisa, în 16 mai 2020) căreia îi aducem, astfel, un respectuos omagiu. Spectacolul va putea fi vizionat online, într-o înregistrare de arhivă, realizată cu mijloacele tehnice ale anului 2003, când a avut loc premiera.

24
/05
/20

Program de excepție în cea de-a treia lună de #EnescuOnline, începând de sâmbătă 23 mai 2020: iubitorii muzicii vor putea să revadă pe www.festivalenescu.ro patru dintre spectacolele de operă din ediția 2019 care au dus la nominalizarea Festivalului Enescu de către 2020 International Opera Awards în top 5 evenimente de gen care promovează muzica de operă la nivel mondial.

22
/05
/20

„În primii ani ai carierei mi se spunea că pentru a reuși ai nevoie de personalitate, talent și noroc în egală măsură. Dar eu nu sunt de acord. La mine, a fost 99% noroc. Nu e de niciun folos să ai talent, dacă nu ești la locul potrivit la momentul potrivit.” Iată ce credea Roger Moore undeva, spre finalul vieții.

22
/05
/20

Ținând cont de situația actuală a artiștilor, care din cauza crizei Coronavirus nu au mai putut performa, iar multe apariții concertistice le-au fost anulate pe plan internațional, la inițiativa violonistului vienez Daniel AUNER a fost creată platforma konzertsaal.at pentru a le oferi artiștilor posibilitatea atât de a susține concerte în această perioadă, cât și pentru a rămâne în contact cu publicul larg prin intermediul transmisiilor on-line.

22
/05
/20

O serie de interviuri reunite sub umbrela InspiraTIFF, un proiect nou conceput de echipa Festivalului Internațional de Film Transilvania, va fi difuzată săptămânal pe platforma de streaming TIFF Unlimited, începând din 25 mai. Primul invitat al jurnalistului Mihnea Măruță este regizorul Cristi Puiu, unul dintre cei mai valoroși invitați ai TIFF, prezent la Cluj cu toate filmele sale în ultimii 20 de ani.

21
/05
/20

Juriul Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului 2019”, program anual al UNITER, compus din criticii Marina Constantinescu, Adriana Popescu și Dan C. Mihăilescu, a decis să nominalizeze în selecţia finală următoarele piese:

21
/05
/20

Eros Di Prima, arhitect și fondatorul Asociației Culturale Creative Spaces din Italia, ne vorbește despre importanța adaptării artei la schimbările actuale.

20
/05
/20

Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova continuă seria marilor producții prezentate în TEATROTECA TNC, difuzând pe pagina oficială de facebook – www.fb.com/tncms.oficial - un alt mare spectacol produs la Naționalul craiovean: RINOCERII de Eugène Ionesco, un spectacol emblematic semnat de Robert Willson, la invitația directorului de atunci al instituției, Mircea Cornișteanu. Spectacolul va putea fi vizionat duminică, 31 mai 2020, ora 19:00.

20
/05
/20

Istoria capitalei Germaniei de astăzi se leagă direct de dezvoltarea rapidă a Prusiei în secolul al XVIII-lea. Orice Mare Putere europeană avea nevoie de a se afirma simbolic în raport cu celelalte monarhii de pe continent, fiecare investind în măreția orașului său capitală.

Page 1 of 88612345...102030...Last »