Restul e traforaj. Sau România – Insulele Feroe, în preliminariile Euro 2016
https://www.ziarulmetropolis.ro/restul-e-traforaj-sau-romania-insulele-feroe-in-preliminariile-euro-2016/

Obişnuit să sufle în tot felul de iaurturi fotbalistice, ultima dovadă episodul dinaintea meciului cu Irlanda de Nord relatat în acest colţ onorabil de internet, generalul Iordănescu nu putea rata ocazia să iasă la rampă şi cu ocazia vizitei la Ploieşti a formaţiei din Feroe. Cum creşterea oilor este o îndeletnicire de bază în insulele care încă depind parţial de Regatul Danemarcei, atunci este evident că vorbim de un iaurt de bună calitate. / România – Insulele Feroe se joacă duminică, 29 martie, de la ora 19:00, pe stadionul Ilie Oană, din Ploieşti

Un articol de Dan Nicolaie (Dedes)|28 martie 2015

Uzată de amatorii de clișee, placa inexistenței echipelor mici în fotbalul actual a fost pusă pe tapet și de, cândva foarte nervosul, Jean Vlădoiu. E clar că timpul netezește asperitățile și nici războinicii gazonului nu mai sunt ce au fost. Costumul încorsetează curajul manifestat cândva în tricoul de joc.

Nu zice nimeni să îți tratezi cu dispreț adversarul, dar nici să cazi în panta cealaltă și să stai veșnic cocoșat cu basca în mână. Desigur se vor repezi câțiva să pună pe masă argumentul victoriei feroeze din Grecia. Acolo lucrurile au avut altă socoteală, pentru mulți jucători greci înfrângerea fiind o adevărată victorie, cu această ocazie au scăpat de antrenorul Claudio Ranieri.

Trebuie spus însă că Feroe este adversarul capcană! Cu insularii nu ai nimic de câștigat niciodată. Dacă îi învingi, toată lumea spune că era normal să faci asta, fără să-ți găsească un merit cât de mic. Dacă faci egal sau pierzi, la revedere, nu te mai spală nici toată apa Atlanticului care mătură țărmurile feroeze. Dar una e una și alta e alta. Accidente se întâmplă înfiorător de frecvent pe șoselele lumii, dar nimeni nu se urcă la volan cu gândul că pleacă pe ultimul drum.meci-romania-insulele-feroe_34477800

Revenind la fotbal, întrebați primul microbist care vă sare în față dacă vă poate spune ceva despre această echipă! Dincolo de portarul cu cipilică albă, cu greu mai poți afla ceva. Asta nu înseamnă că picăm în plasa glumeților de profesie, care cum zici fotbal și pui alături San Marino, Malta sau Feroe încep cu poantele răsuflate cu  bucătari, chelneri, studenți și zidari.

Să ai o meserie este un lucru foarte bun, să faci sport în timpul liber e minunat, așa că nu e nimic în neregulă cu acești băieți care au tăria să piardă meciuri pe bandă rulantă și reușesc de fiecare dată să se ridice de jos și să o ia de la capăt. Tocmai de aceea trebuie să îi apreciem din start exact la valoarea pe care o au, să-i tratăm cu amabilitate și să-i…batem bine.

În rest prea mult traforaj executat în limbi de lemn.

Foto: Restul e traforaj, România – Insulele Feroe – wikipedia, facebook

16
/02
/18

Inspirat de o însemnare a criticului literar Paul Cernat, Răzvan Petrescu, unul dintre cei mai valoroși scriitori contemporani români, și-a amintit de “colosala” echipă redacțională care popula editura Cartea Românească în anii 80 și, prin ricoșeu, de rolul... purificator al dublei cenzuri din acele vremuri. Un articol savuros pe care nu-l puteam lăsa să se topească în negura subsolurilor rețelelor de socializare.

24
/01
/18

Un vecin a trăit 92 de ani şi sărbătorea Ziua Naţională, invitându-şi megieşii la o ţuică fiartă. Nu era băutor. Fusese, la viaţa lui, un jandarm şi un miliţian de legendă, un fel de Wyatt Earp local. Provenea din zona Argeşului şi citea fără ochelari la peste 90 de ani.

23
/01
/18

Sunt campion mondial la şanse ratate. Să vă povestesc una. O şansă, ratată. De altfel, pentru asta ne-au fost destinate, să le povestim. Ca orice tip dur, mă cunoașteți, mă întorceam acasă de la …piață. În fond e și asta tot un fel de „sală”.

09
/01
/18

Până ieri aveam o părere destul de bună în legătură cu gradul de civilizație pe care îl posed. Un post TV de largă respiraţie, cel mai urmărit și în 2017, mi-a făcut-o țăndări.

19
/12
/17

M-am simțit întotdeauna un străin în România. Nu sunt patriot de ocazie, nu mă bat cu nicio cărămidă în piept, am văzut și munți mai înalți decât Carpații, și mări mai frumoase decât Neagra, și oameni mai luminoși și mai buni.

19
/12
/17

Multe ne plăceau la final de an, dar ca mersul cu uratul nu era nimic. Pluguşorul era temelia uratului, mai ales când erai mai mititel. Cei mici urau, adulţii urau, toată lumea ura ceva/pe cineva în acele vremuri, iar tradiţia a rămas. După ce mai creşteai, puteai să încerci  ”buhaiul” şi ”capra”. Nu duc mai departe comparația cu adulții. Nu e momentul. Nici locul.

17
/12
/17

Sincer, când v-a plăcut ultima dată de România? Sau mai degrabă ”România e o țară grozavă, păcat că e locuită”? Când v-ați simțit foarte „împreună“ cu alți români? (Nu la sentimentul colectiv de ”vai de noi” mă refer).

29
/08
/17

Calul era unicul motiv de mândrie al lui Florea. Căruţa nu, pentru că în zilele geroase de iarnă din ea mai rămâneau doar osiile și roțile, restul intra pe foc.

25
/08
/17

Un necaz nu vine niciodată singur. La mine au obiceiul să se așeze la coadă, asta e pretenția mea, să fie ordonate și să-și aștepte rândul, ar fi păcat să vină necazul peste mine și eu din cauza îmbulzelii să nu-l observ.

24
/08
/17

Driblând pe cât îmi permite talentul balonul de săpun al misoginismului, la ceas de dimineaţă răcoroasă am ajuns la concluzia că între bărbați și femei este o diferență uriașă, primii fiind adevărați campioni în materie de bun gust, cel puțin la nivel de teorie, atunci când vor să-și aleagă partenera pentru o viață, o noapte, o oră, două minute…

23
/08
/17

Coadă la supermarket, o domnă îşi închipuie că dacă se urcă în spinarea mea va plăti mai repede. În mână are o pungă de ficăţei de pasăre, din ei se scurge un lichid dubios și rece direct pe piciorul meu, mă feresc, o privesc, se face că nu mă vede.

26
/05
/17

“Un înger se îndreaptă către un spital bucureştean, prin ploaia cenuşie de iarnă. Vrea să vadă cu ochii săi supraceleşti dacă nu s-a împuţinat lumina în ochii şi în sufletele chirurgilor. Omul de la volan zări îngerul, îi ghici şi aripile pe sub pardesiul subţire şi se gândi că un asemenea trofeu nu avea nimeni.”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă vom prezenta câteva povestiri, pe parcursul acestei luni.

24
/05
/17

“Când se trezi, soarele era aruncat departe, pe cer. Se foi puțin în pat și încercă să aţipească din nou. Aerul rece, din camera înaltă, nezugrăvită de mulți ani, îl pătrundea până la piele și îl înfiora. Ar mai fi dormit, dar îl treziseră țipetele păunilor flămânzi și cântecele triumfale ale cocoșilor. (...)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat de curând „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, volum din care vă vom prezenta câteva povestiri, pe parcursul acestei luni.