Retrospectivă Abbas Kiarostami la Les Films de Cannes à Bucarest
https://www.ziarulmetropolis.ro/retrospectiva-abbas-kiarostami-la-les-films-de-cannes-a-bucarest/

Abbas Kiarostami, unul dintre cei mai influenţi cineaşti ai ultimelor decenii, care s-a stins din viaţă, în iulie, anul acesta, la Paris, la vârsta de 76 de ani, va fi celebrat în cadrul unei retrospective la Les Films de Cannes à Bucarest (14 – 23 octombrie). Invitata specială, cu acest prilej, este actriţa Mania Akbari, care va lua parte la proiecţii şi va discuta cu publicul în primele patru zile de festival.

Un articol de Petre Ivan|11 octombrie 2016

Festivalul începe vineri, 14 octombrie, și va avea loc anul acesta la CinemaPRO, Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României.

Programul este actualizat pe www.filmedefestival.ro, iar biletele sunt puse în vânzare pe Eventbook.ro. Până în prezent, s-au vândut peste 4000 de bilete la festival, în avans.

Actriță, regizoare, pictoriță și fotograf, Mania Akbari explorează continuu formele identității feminine și condiția femeii în Iran.

Close-Up (1990)

Close-Up (1990)

Filmele și proiectele ei video i-au adus premii în marile festivaluri internaționale și cenzura în propria țară. Akbari a fost exilată din Iran și trăiește în prezent în Londra, temă abordată în filmul Life May Be (2014), realizat împreună cu Mark Cousins și proiectat la Karlovy Vary. Filmele sale provocatoare și radicale au fost în centrul unor retrospective organizate de British Film Institute (2013), Denmark Film Institute (2014) sau Oldenburg IFF (2014).

A avut, totodată, numeroase expoziții în galerii prestigioase precum Tate Modern. Cel mai recent proiect al ei este A Moon For My Father, realizat în colaborare cu artistul britanic Douglas White.

Patru dintre filmele care i-au adus renumele regizorului iranian vor fi proiectate în secțiunea Tribut Abbas Kiarostami. Close-Up (1990) a fost proiectat în numeroase festivaluri internaționale și are în centru un cinefil care trece drept un cineast renumit, Mohsen Makhmalbaf, cu care seamănă și care există în realitate.

Granițele dintre ficțiune și documentar sunt greu de depistat, Kiarostami însuși jucându-și propriul rol. Au travers des oliviers/ Through the Olive Trees (1994), selectat în competiție la Cannes, urmărește o echipă de filmare care ajunge într-un sat din nordul Iranului devastat de cutremur pentru a realiza filmul Et la vie continue.

Le Goût de la cerise/ Taste of Cherry îi aduce recunoașterea supremă în 1997, când primește Palme d’Or la Cannes. Filmul despre suicid, interzis până atunci în Iran, a primit permisiunea de a fi proiectat cu o seară înainte de decernarea premiului, sub forma unei versiuni mai conforme cu politica Islamului.

Taste of Cherry (1996)

Taste of Cherry (1996)

Cu Ten (2002), selecționat din nou în competiție la Cannes, regizorul a demonstrat că cinema-ul poate fi produs cu un minimum de mijloace. Filmat într-o mașină, cu Mania Akbari în rolul principal, Ten este o colecție de zece viniete care vorbesc despre viețile a zece femei. Akbari, care a devenit cunoscută pe plan internațional cu acest rol, va povesti despre această experiență sâmbătă, 15 octombrie, de la ora 20.00, la Cinema Elvire Popesco.

Despre Abbas Kiarostami 

Abbas Kiarostami  (22 iunie 1940, Teheran – 4 iulie 2016, Paris) a fost regizor, scenarist și producător de film. Autor a peste 40 de filme, Kiarostami a devenit o figură emblematică pentru cultura iraniană, filmele lui conturând un portret nuanțat al Iranului. A fost remarcat în festivaluri încă de la începuturi, cu scurtmetrajul Le pain et la rue.

Through the Olive Trees (1994)

Through the Olive Trees (1994)

După revoluția iraniană din 1979, cineastul a ales să rămână în țară pentru că cinema-ul său n-ar fi suportat, mărturisea el, dezrădăcinarea. Recunoașterea internațională vine odată cu primul film din „Trilogia Koker”, Ou est la maison de mon ami? (1987), din care fac parte și Et la vie continue (1992) și Au travers des oliviers (1994), acesta din urmă selecționat în competiție la Cannes. Close-Up (1990), Le Goût de la cerise / Taste of Cherry (1997), distins cu Palme d’Or la Cannes, și Le Vent nous emportera (1999), premiat la Festivalul de la Veneția, îi consolidează reputația de cineast original, remarcabil în felul în care topește granițele dintre realitate și ficțiune.

Printre ultimele sale filme se numără Copie conformă (2010), cu Juliette Binoche, și Like Someone in Love (2012), ambele prezentate la Cannes.

Foto: Retrospectivă Abbas Kiarostami – www.filmedefestival.ro

04
/10
/23

Bizară şi explozivă apariţie e acest “Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii” (2023), cel mai nou film al lui Radu Jude. El adună într-o structură inedită, inconfortabilă şi surprinzătoare la fiecare pas, cam toate preocupările formale de până acum ale regizorului, care le pune de această dată în slujba unei critici virulente a capitalismului deopotrivă românesc şi european.

04
/10
/23

Descris de Variety ca fiind un film „bogat în detalii și foarte specific în descrierea familiei de clasă mijlocie pe care o observă” și care „oferă libertatea publicului de a-și alege punctele de vedere cu care se identifică cel mai mult în imaginea de ansamblu.”, TÓTEM a cucerit simpatia spectatorilor prezenți la cele două proiecții din programul competițional al celei de-a 19-a ediții Bucharest International Film Festival (BIFF), unde a obținut Premiul Juriului. Filmul se va lansa în cinema din 13 octombrie, distribuit de August Film.

29
/09
/23

Acum un secol, preoţi scandalizaţi de un film - "Păcat" (1924) de Jean Mihail - cereau interzicerea acestuia. O sută de ani mai târziu, un nou apel al unor clerici ortodocşi pentru oprirea de la difuzare a unui film, documentarul "Arsenie. Viaţa de apoi" (2023) de Alexandru Solomon. Amuzantă şi revelatoare paralelă.