„Richard Jewell”. Patosul lui Clint Eastwood ★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/richard-jewell-patosul-lui-clint-eastwood-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM La aproape 90 de ani, Clint Eastwood nu se lasă: propune un nou film ca regizor, „Richard Jewell” (2019), ajuns acum şi în cinematografele din România. O altă poveste inspirată din realitate despre un erou apărător al Americii, regizată cu aparentă simplitate, dar şi cu obişnuitul patos.

Un articol de Ionuţ Mareş|13 februarie 2020

Regizor de modă veche într-o epocă în care este preţuită mai degrabă inovaţia exprimată sub cât mai multe forme, Clint Eastwood nu se încurcă în artificii şi înflorituri.

Îi place să spună lucrurile direct, cu însufleţire patriotică – America din viziunea sa ar fi ţara eroilor albi, vag nostalgici după un trecut despre care se presupune că punea mai mult preţ pe onoare, curaj şi devotament naţional.

Nu se teme că ar fi perceput ca desuet (sau, mai rău, ca un republican retrograd), într-un moment al omniprezenţei subiectelor progresiste mai mult sau mai puţin oportuniste.

Din trei-patru secvenţe decupate în clasicul plan-contraplan, într-un prolog plasat în 1986, cu un deceniu înainte de evenimentele aflate în centrul poveştii din „Richard Jewell”, facem cunoştinţă cu cele două personaje despre care ne dăm rapid seama că vor fi protagoniştii.

Un magazioner supraponderal şi puţin ciudat, care visează să devină poliţist sau orice agent al statului însărcinat cu aplicarea în vreun fel a legii, de a cărei sfinţenie este de altfel cvasi-obsedat – Richard Jewell, jucat de un excepţional Paul Walter Hauser.

Şi un avocat aparent ratat sau cel puţin dezabuzat, cam singurul coleg dintr-o mică firmă publică de avocatură care îi acordă atenţie singuraticului Richard – Watson Bryant, interpretat în cheie realistă de un Sam Rockwell distribuit într-un rol diferit de personajele excentrice şi expansive cu care suntem obişnuiţi.

Peste un deceniu de la respectiva întâlnire, îl vedem pe fostul magazioner în poziţia de paznic în Atlanta, locuind cu mama sa (minunata Kathy Bates). E vara lui 1996, iar în oraş au loc Jocurile Olimpice, aşa că e nevoie de cât mai mulţi astfel de supraveghetori – Richard are ca sarcină să monitorizeze Centennial Park, unde în fiecare seară au loc concerte.

Nu e chiar poliţist, ba se poate spune că e ultimul ca importanţă în dispozitivul de securitate desfăşurat la astfel de evenimente publice şi care include şi câte un om de la FBI, în acest caz un agent, Tom Shaw, jucat de Jon Hamm.

Însă îşi ia treaba în serios, devenind uneori caraghios din cauza excesului său de zel. Vrea respectarea cu stricteţe a tuturor procedurilor, pe care le ştie pe dinafară, şi e agasat când nu se întâmplă asta. Dar nu îşi excede atribuţiile, pentru că are un real respect faţă de cei superiori în grad.

Într-o noapte, în plin concert, descoperă un rucsac suspect, în care se dovedeşte a fi o bombă improvizată ce explodează în cele din urmă, omorând două persoane şi rănind alte peste 100.

Chiar dacă bomba nu a fost dezamorsată la timp, datorită vigilenţei lui Richard pare să se fi evitat o tragedie şi mai mare.

După ce mass-media îl transformă în erou, un articol dintr-un cotidian local prost documentat – scris după informaţii „pe surse” de către o jurnalistă dornică de glorie, jucată cu charismă de Olivia Wilde – îl aruncă în scurt timp pe Richard în postura de suspect, aşa cum se pripeşte FBI-ul să îl considere.

Aici intervine avocatul jucat de Sam Rockwell, chemat în ajutor de eroul decăzut peste noapte.

Cu un scenariu bazat pe un amplu articol şi pe o carte care au documentat această întâmplare ieşită din comun şi extrem de ofertantă ca subiect, filmul lui Clint Eastwood ficţionalizează parcursul lui Richard Jewell.

De la anonimul mult prea fascinat, aproape în mod bolnăvicios, de aura pe care i-o transmite orice uniformă ce sugerează misiunea de garantare a ordinii (în tinereţe fusese dat afară din postul de paznic la un colegiu pentru că devenise exagerat de strict în aplicarea regulilor) şi până la victima FBI-ului, nevoit să îşi dovedească nevinovăţia, deşi nu părea decât să-şi fi făcut datoria.

Clint Eastwood urmăreşte riguros, pas cu pas, tot acest traseu, care e – trebuie să o recunoaştem – destul de previzibil, indiferent dacă eşti sau nu un spectator familiar cu cazul real.

E evident de partea cui ni se cere să fim şi cine sunt băieţii buni şi băieţii răi.

Însă scenariul lui Billy Ray, interpretările actoriceşti impecabile (care alunecă din comedie în dramă şi înapoi cu o uşurinţă impresionată) şi regia discretă, elegantă şi eficientă a lui Clint Eastwood au grijă să arunce în fiecare secvenţă noi detalii, nuanţe şi mici piste false.

Ele conferă farmec şi ceva suspans acestei pledoarii asumate, pe alocuri patetică, în favoarea dreptăţii şi a celor care caută, chiar şi într-un fel stângaci, acest sentiment nobil pe care veteranul cineast l-a folosit mai mereu ca motor al filmelor sale.

26
/07
/19

Festivalul Cinemascop a debutat în 2018, în Grădina de vară din Eforie Sud, iar între 1-7 august 2019, această locaţie prinde viaţă din nou, odată cu a doua ediţie. În fiecare zi vor avea loc ateliere de creaţie pentru copii, vor fi realizate picturi murale, o expoziţie foto va putea fi vizitată, iar odată cu ora 21:00 încep proiecţiile de film.

26
/07
/19

De astăzi până duminică (26-28 iulie),  trei zile și trei nopți de soft adventures - asta te așteaptă la SHORTSUP - Marele Picnic Cinematografic. Domeniul Mogoșoaia devine o vacanță cu hamace și filme, frisbee și standup paddle-ing, cea mai lungă masă de picnic și cel mai mare ecran outdoor văzut la ShortsUP.

25
/07
/19

CRONICĂ DE FILM Câștigător al premiului pentru cel mai bun scenariu în competița Festivalului de la Cannes în 2018, „Lazzaro felice” („Lazzaro cel fericit”), scris și regizat de italianca Alice Rohrwacher, ajunge în sfârșit și în cinematografele de la noi. Un film de o tandrețe și de o inventivitate dezarmante.

24
/07
/19

Filmul documentar „Muzica Rănilor de război”, care tratează perioada dinaintea și din timpul Primului Război Mondial și abordează o fațetă mai puțin cunoscută a vieții lui George Enescu, va fi proiectat în cadrul evenimentelor asociate ediției din acest an a Festivalului, în urma unui parteneriat dintre organizatori și Asociaţia pentru Educație și Sănătate Mens Sana, sub egida căreia a fost realizat filmul.

24
/07
/19

CRONICĂ DE CARTE Criticul de film Lucian Maier revine în atenţie cu o carte provocatoare, „Timp şi conştiinţă în cinema”, proaspăt apărută la Editura Eikon. Un titlu ambiţios. Şi o premisă la fel: renunţarea la o analiză exclusiv estetică a cinemaului şi trecerea la o analiză a filmului ca discurs.

23
/07
/19

Producția maghiară „Versuri pocite” (2018), regizată de Gábor Reisz, a câștigat atât trofeul „Răzvan Georgescu” pentru cel mai bun film, cât și premiul publicului în competiția celei de-a șasea ediții a festivalului Ceau, Cinema!, care a avut loc între 18 și 21 iulie la Timișoara și Gottlob. Peste 3.500 de spectatori au luat parte la cele 30 de proiecții și evenimente programate în patru zile de festival.

17
/07
/19

Inspirat dintr-un caz real petrecut într-un sat izolat din Italia anilor ‘80, în urma căruia au fost descoperiți 50 de muncitori exploatați de o familie de aristocrați, cel de-al treilea lungmetraj al lui Alice Rohrwacher, „Lazzaro cel fericit” /„Lazzaro felice”, ajunge pe marile ecrane din România din 26 iulie, distribuit de Independența Film.

16
/07
/19

26, 27, 28 iulie - trei seri de filme scurte cum nu s-au mai văzut! Amuzante până la lacrimi, înnebunitor de frumoase, sensibile și apoi brusc brutale, delicios de deștepte și pe alocuri perfecte, scurtmetrajele de la Marele Picnic de anul acesta vor rămâne cu tine mult, mult după ce s-a terminat proiecția. Le vezi din hamace și de pe pătura de picnic, dar unde te duc ele - asta e cu totul și cu totul altă aventură.

15
/07
/19

CRONICĂ DE FILM Încă un film românesc despre comunism? Va fi, probabil, prima întrebare a spectatorului obișnuit când va afla despre „Arest” (2019). Însă scenaristul și regizorul Andrei Cohn, ajuns la al doilea lungmetraj (după „Acasă la tata”, din 2015), propune o tratare diferită.

Pagina 30 din 270« Prima...1020...2829303132...405060...Ultima »