Robert Lepage și capodopera de la Craiova
https://www.ziarulmetropolis.ro/robert-lepage-si-capodopera-de-la-craiova/

#thereisaWill #thereisLepage – ce mai e pe la Festivalul Internaţional Shakespeare, Craiova.

Un articol de Dan Boicea|23 mai 2022

🔶 Cât de ușor e să spui cuvântul „capodoperă“, fără să te simți vinovat cu ceva, atât de firesc, aproape ca o eliberare, când nu mai știi la ce cuvinte să apelezi ca să descrii ce tocmai ți-a venit în viață și ți-a îmbunătățit-o pentru totdeauna.

🔶 „887“, spectacolul lui Robert Lepage, prezentat în cadrul Festivalului Internațional Shakespeare de la Craiova, este o capodoperă a simplității și a inventivității, un jurnal creativ al amintirilor, un vis excelent executat tehnic, dacă se poate spune așa, și chiar se poate spune

🔶 Robert Lepage, singur pe scenă, se autopovestește ca într-un act de magie, fiind și dramaturg, dar și actor, și regizor, dar și scenograf, și operator video, dar și spectator, totul în doar două ore și un pic, două ore în care ajungi să cunoști un creator, un tânăr, dar și un om ajuns pe o treaptă înaltă a înțelegerii propriei vieți și a contextului social, politic, sau la nivel intim – uman, care a făcut-o să fie viața unui canadian care a reușit să uluiască lumea.

🔶 Robert Lepage, cu umor, cu răbdare, cu voluptate de povestitor, interacționând cu scenografia la un nivel la care rar poți vedea un artist făcând asta, ajutat de 11 membri nevăzuți ai trupei sale Ex Machina din Quebec, fondată în 1994, arată ce înseamnă un bun universal care funcționează impecabil la nivel tehnic și care își adaugă numeroase straturi de emoție, informație și autoironie, pe care sala le decodifică natural.

🔶 Lepage arată, de fapt, de ce continuitatea rolurilor în procesul de creație face ca un produs artistic să intre într-o inevitabilă logică a succesului – pentru că el, ca dramaturg, nu este doar acela care își scrie textul și speră să fie reprodus bine pe scenă, ci își asumă mai departe și un rol de a transcrie acest text în limbaj scenografic, iar ca regizor se asigură că această mașinărie a emoțiilor, formată din text, elemente de decor și sceno-tehnică să ducă spectatorul din punctul A în punctul B fără accidente pe drum. E un mecanism care merg ca uns de la premiera din 2015 a spectacolului.

🔶 „De câți dramaturgi e nevoie ca să schimbi un bec? De niciunul, pentru că dacă ai apela la ei, niciunul n-ar schimba nimic“, glumește Lepage. Poate și de asta el își asumă să țină în mână totul, atât la nivel conceptual, dar și, efectiv, în anumite momente, modificând spațiile de joc cu mâna, împingând, trăgând, deschizând, lumi, vieți și amintiri, jucându-se cu reproducerile în miniatură ale cartierului și ale blocului în care a crescut, pe Murray Avenue 887, în Quebec, acolo unde a început totul.

🔶 E un nivel de implicare și de contopire a rolurilor (regizor, actor, dramaturg, scenograf), aproape nemaiîntâlnit până acum, cu meșteșug, cu intuiție și cu simț practic, totul pe un fir bine articulat al narațiunii.

🔶 „887“ este o producție de teatru în adevăratul sens al definiției și o mare șansă pentru spectatori de o a vedea în România, la un festival care își împlinește cu vârf și îndesat menirea.

🔶 Dacă Robert Lepage ar fi invitat undeva, la un festival la care ați avea acces, faceți acei kilometri. Ieșiți din casă până la prima stație de metrou. Răbdați în trafic câteva semafoare în plus. Încărcați bine trotineta electrică. Pentru cei care merg la teatru sau pentru cei care poate nu au mers vreodată, chiar și cel mai puțin interesant spectacol al lui Robert Lepage (dacă ar exista așa ceva; nu se poate confirma încă din trei surse) poate conține o idee care poate însemna ceva important.

Foto: Simion Buia

10
/08
/22

INTERVIU De la Slătioara Olteniei de sub munte, unde locuiește de câțiva ani și unde organizează vară de vară tabere de creație literară, scriitorul și editorul Marius Chivu a răspuns întrebărilor noastre despre proză scurtă, poezie și jurnale de călătorie. Punctul de pornire îl reprezintă antologia „KIWI, 2022. Granițe”, apărută la Editura Polirom.

09
/08
/22

Vertigo Dance Company. Anul acesta, compania israeliană de dans Vertigo Dance Company aniversează 30 de ani. Trei decenii de când coregrafii Noa Wertheim și Adi Sha’al au dansat primul lor duet, care se numea "Vertigo" numele viitoarei companii înființate la Ierusalim.

09
/08
/22

Documentarul „Mariupolis 2”, realizat de Mantas Kvedaravičius, a fost proiectat luni seară, în premieră în România, în deschiderea celei de-a 19-a ediții a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL, în prezența a mai mult de 3 000 de spectatori.

09
/08
/22

La împlinirea a 150 de ani de la nașterea primului academician provenit din rândul artiștilor plastici, Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” din Tecuci și Asociatia Pro Valores, organizează prima ediție a Concursului Internațional de arte plastice „Gheorghe Petrașcu”.

08
/08
/22

Prezentat la Cannes în secțiunea „Cinema for the Climate”, „Cruciada copiilor / La Croisade”, noul film al lui Louis Garrel, distribuit de Independența Film în cinematografe din 12 august, vorbește cu umor despre una dintre cele mai importante probleme cu care ne confruntăm: schimbările climatice și lumea pe care o lăsăm generațiilor următoare.

08
/08
/22

„Prin pădure cu Maia” este un spectacol performativ cu Maia Morgenstern, parte din proiectul Lost Interferences ce poate fi văzut la unteatru open-air, în Grădina Casei Universitarilor, pe 16, 17 și 18 august, începând cu ora 20:00.

07
/08
/22

Fix acum 100 de ani, pe 5 august 1922, se năştea Marin Preda. Pentru a marca acest centenar, vă propunem un text despre cele două filme "Moromeţii", realizate de Stere Gulea la o distanţă de peste 30 de ani.

05
/08
/22

Asistența umanitară are și ea nevoie de suport. De mai bine de 5 luni de la cea mai mare mobilizare a societății civile din România postdecembristă, 29 de organizații non guvernamentale formează nucleul unei intervenții colective ce acordă sprijin integrat celor care fug din calea războiului, majoritatea femei și copii.