România generalilor și Albania lui Kadare!
https://www.ziarulmetropolis.ro/romania-generalilor-si-albania-lui-kadare/

Când este vorba de Albania şi prin cadru apare şi generalul Anghel Iordănescu, în minte îmi vine automat un autor şi o carte şi dacă nu zic măcar asta, vorba lui Florin Piersic, nu mai zic nimic. „Generalul armatei moarte” este cartea şi Ismail Kadare este omul care a plămădit-o. Povestea este excepţională şi din câte îmi amintesc am relatat-o pe scurt în acest colţ minunat de univers al internetului.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|19 Iunie 2016

Dacă nu am făcut-o nu mai repet – aceasta este o glumă în oglindă a celebrei ziceri „dacă nu v-am mai spus, repet” ultra tocită prin câteva redacții de ziar- dar sfatul prietenesc este următorul: citiți cartea.

Am divagat în cel mai pur stil al actorului pomenit mai sus, așa că încerc să revin la chestiunea pe care nici măcar nu am adus-o în discuție. Jucăm cu Albania un meci decisiv.

Da, știu, pare o glumă pentru cei născuți în plin secol XX. Cu Albania, fotbalistic, nu poate fi nimic decisiv atât  timp cât echipele naționale nu retrogradează. De data aceasta lucrurile par să stea altfel, iar discuțiile legate de urcarea lor sau coborârea noastră, pe scara valorilor, este infinită.

europeanul metropolis

Torje si Chipciu, in pas alergator spre optimile de finala!

Din fericire Albania nu joacă precum scrie Ismail Kadare, altfel, vă asigur că nici nu mai era cazul să ne prezentăm. Am comparat un lac de dimensiuni mici cu un ocean, vă rog să mă scuzați!

Revenind la meci, vă este evident că, de fapt nu vreau să revin din cauza emoțiilor , știu că cea mai mare capcană este să îți desconsideri adversarul, dar la fel de nociv e și să-l supra-apreciezi. Am toată considerația pentru echipa Albaniei, dar chiar și ultimele două rezultate, înfrângerile cu Elveția și Franța, ne indică exact locul pe care îl joacă în fotbalul european, acum în cel mai bun moment al lor.

Dacă echipa noastră nu poate câștiga acest meci, nu are sens să facem tot felul de calcule complicate legate de cum ne putem califica cu două puncte în funcție de accidentele celorlalți din celelalte grupe. În optimi nu ne așteaptă nici Malta și nici Luxemburg (repet pentru poliția politicilor corecte: în fotbal nu mai există echipe mici), ci Anglia sau Germania, care par să joace ceva fotbal de calitate.

Un lucru este cert, astăzi, cu Albania, vedem exact  la ce nivel suntem din punct de vedere fotbalistic…. în rest, din păcate, știm.

Foto: Europeanul Metropolis – facebook,wikipedia

11
/07
/16

Portugalia este regina Europei din punct de vedere fotbalistic, dar trebuie să recunoaştem că regina balului de la finalul turneului a fost molia, multiplicată în câteva sute de mii de exemplare. Ca orice oaspete nepoftit, a fost prezentă în toate momentele cheie ale finalei, de la fluierul de start până la accidentarea lui Ronaldo, golul lui Eder şi decernarea trofeului.

10
/07
/16

În versiunea sa portugheză a Şeherazadei, cineastul Miguel Gomes include un episod, inventat sau stilizat, în care un cocoş este adus în faţa justiţiei pentru a-şi justifica infracţiunea în formă continuată. Mai exact, pasărea nărăvaşă din Resende (orăşel din districtul Viseu, care nu-i în Maramureş, deşi sună la fel) tulbura prematur liniştea matinală a locuitorilor.

08
/07
/16

Duminică seara cinăm în familie. Cine doreşte poate să şi danseze, dar programul muzical este compus exclusiv din fado şi şansonete. Cina se va lua la ora 22.00 şi are ca fel principal coq au vin, adaptat şi reinterpretat. Se ia un cocoş, puţin mai mic decât Pogba, dar mai înfoiat decât Griezmann, şi se achiziţionează un vin de Maderia, dacă se poate producţie 1985 (anul naşterii lui Ronaldo).

06
/07
/16

Citit prin gaura antropocheii, tabloul semifinalelor de la Euro e reprezentarea fidelă a formulei sociale bazate pe arhetipuri. E ca-n viaţă, mai simplu spus. Sau ca la revoluţie. Regizată sau spontană. Indiferent însă de absenţa sau prezenţa sforilor, obiectivul celor angrenaţi e acelaşi: să învingă.

04
/07
/16

Optimismul exagerat al amatorilor ocazionali de fotbal a înghețat duminică seara la Paris. Victoria Franței a fost primită de neutrii (care evident țineau cu Islanda) precum un cod congelat lipit de spate într-o zi ploioasă de iulie. Senzația este amestecată, de plăcere (șapte goluri într-un meci), de înfiorare (ce sumar i-au executat într-o repriză), de necaz (surpriza, surprizelor a fost eliminată), de revoltă (iar Germania – Franța), de resemnare (indiferent ce se întâmplă pe parcurs, la finiș tot un favorit ajunge).

03
/07
/16

Cum diva de pică a plecat în vacanţă la Miami, iar Leo nu ne-a răspuns la sms, l-am contactat, în calitate de suporter, pe domnul Klaus Iohannis*, un admirator al fotbalului german, pentru câteva cuvinte domoale despre dureroasa înfrângere a fratellilor d’Italia, în sferturile de finală ale Europeanului de fotbal.

02
/07
/16

Scenariul a fost identic ca-n primul sfert de finală: scor deschis repede (minutul 2 în Polonia - Portugalia, minutul 13, aseară), gol egalizator pe parcursul aceleiaşi reprize (între minutele 30 şi 33), remiză la pauză, iar la sfârşit, cu sau fără prelungiri şi lovituri de la 11 metri, calificare ratată de echipa care a înscris prima. Déjà-vu.

26
/06
/16

Germania are grația unui zid de beton în care se reped berbeci mai mari sau mai mici. Nu se mișcă, nu se emoționează, nu are regrete, doar suferă de o eficiență care unor latini le creează instantaneu vertijuri. Ultimul berbecuț care s-a înfit cu capul în perete a fost echipa Slovaciei. Trosc, poc, pac, de trei ori și cazul a fost rezolvat. „Altul mai gras, că pe asta l-am ras”, cum spunea un tip care împărțea dreptatea pe stradă, fără ca cineva să-i solicite ajutorul.

26
/06
/16

Eram la cină, cu nişte amici, pe Champs-Elysees, când mi-a parvenit vestea tristă a eliminării Croaţiei. A fost singura echipă de la acest Euro-peltea pe care am adorat-o, care m-a impresionat şi ale cărei evoluţii din faza grupelor mi-au zdrobit creierii. A fost naţionala pe care,dincolo de raţiuni si afinităţi, mi-am dorit să o văd jucând cu trofeul pe masă la Saint-Denis.

19
/06
/16

Când este vorba de Albania și prin cadru apare și generalul Anghel Iordănescu, în minte îmi vine automat un autor și o carte și dacă nu zic măcar asta, vorba lui Florin Piersic, nu mai zic nimic. „Generalul armatei moarte” este cartea și Ismail Kadare este omul care a plămădit-o. Povestea este excepțională și din câte îmi amintesc am relatat-o pe scurt în acest colț minunat de univers al internetului.

18
/06
/16

Kevin De Bruyne. Fotbalist de 55 milioane de lire. Sterline. Căci atât a scos din teşcherea Manchester City pentru a-l readuce în Premier League, anul trecut, după un minisejur catastrofal la Chelsea, în 2014. În sezonul recent încheiat a bifat 41 de apariţii sub comanda lui Pellegrini, în toate competiţiile, şi a înscris de 16 ori. Un scoresheet decent, însă de la el se doreşte mai mult.

17
/06
/16

Particip la al treilea European din cariera mea jurnalisticã, aflatã într-o prãbuşire financiarã liberã. Sunt propriul trimis special la Bordeaux, în Aquitaine. De ce aici? Am dat cu banul. Cred în hazard. Hazardul m-a adus în acest oraş în care cultura e mai ales a vinului. Oameni din Bordeaux îmbãtaţi cu vin traverseazã oraşul. Lor nu le pasã de campionat.

Page 2 of 3123