Românul Daum(ian) și cortul
https://www.ziarulmetropolis.ro/romanul-daumian-si-cortul/

Jucăm cu Armenia şi aceasta este o veste cu adevărat bună, având în vedere că singura victorie oficială la cârma echipei României a germanului Daum este în faţa acestei echipe.

Un articol de Dede's (Dan Nicolae)|29 August 2017

Dacă mai reuşeşte una şi la Bucureşti, selecţionerul îşi merită toţi banii şi nu ar fi rău să îi fie prelungit contractul. Deja chestiunile cu iz de patriotism local nu mai stau în picioare, dacă aţi văzut ultimele ieșiri în public ale lui Daum bănuiesc că sunteți deja convinși că este mai român decât mulți români, se isterizează ușor, presa este de vină pentru nerealizările lui, lumea nu-l înțelege, vede comploturi la tot pasul și în curând îl va găsi vinovat pentru declinul fotbalului autohton pe George Soros. Chiar ar putea face o carieră în politica dâmbovițeană, are potențial.

O scurtă paranteză legată de conflictul selecționerului cu ziarul de sport autohton care încă mai consumă hârtie. Totul a plecat de la o declarație a lui Daum cum că respectiva publicație e bună doar pentru învelit peștele în ea. Așa cum era de așteptat, a urmat o serie de lovituri libere cu germanul pe post de zid, după care, gazetarii au găsit de cuviință să își arate măiestria și în materie de ironie.

La ultima conferință de presă, într-o scenetă de un ireal umor constipat, un jurnalist i-a oferit antrenorului o undiță. Pfu, glumițe scoase din colecția de toamnă a anului  1950. Lipsit de orientare, așa cum pare a fi și în fotbal în ultima perioadă, antrenorul a spus că nu participă la un moment de circ. Serios? Păi oamenii chiar erau convinși că îi place din moment ce acceptă să-și țină conferințele de presă într-un cort plasat în parcare. Cortul poate fi un simbol pentru provizoratul care bântuie fotbalul autohton de peste un deceniu.

Să revenim totuși la meciul cu Armenia. Eee, chiar ați crezut? La ce să revenim, fotbalistic ei nu au fost mai nimic niciodată, noi am fost ceva, cândva, dar nu foarte mare, dar acum le facem concurență serioasă armenilor. Pentru noi nu mai există echipe mici, când ești căzut, lat, la pământ, chiar și un copil care abia învață să meargă este mai înalt decât tine.

Hai România!

Foto: Christoph Daum – facebook

11
/07
/16

Portugalia este regina Europei din punct de vedere fotbalistic, dar trebuie să recunoaştem că regina balului de la finalul turneului a fost molia, multiplicată în câteva sute de mii de exemplare. Ca orice oaspete nepoftit, a fost prezentă în toate momentele cheie ale finalei, de la fluierul de start până la accidentarea lui Ronaldo, golul lui Eder şi decernarea trofeului.

10
/07
/16

În versiunea sa portugheză a Şeherazadei, cineastul Miguel Gomes include un episod, inventat sau stilizat, în care un cocoş este adus în faţa justiţiei pentru a-şi justifica infracţiunea în formă continuată. Mai exact, pasărea nărăvaşă din Resende (orăşel din districtul Viseu, care nu-i în Maramureş, deşi sună la fel) tulbura prematur liniştea matinală a locuitorilor.

08
/07
/16

Duminică seara cinăm în familie. Cine doreşte poate să şi danseze, dar programul muzical este compus exclusiv din fado şi şansonete. Cina se va lua la ora 22.00 şi are ca fel principal coq au vin, adaptat şi reinterpretat. Se ia un cocoş, puţin mai mic decât Pogba, dar mai înfoiat decât Griezmann, şi se achiziţionează un vin de Maderia, dacă se poate producţie 1985 (anul naşterii lui Ronaldo).

06
/07
/16

Citit prin gaura antropocheii, tabloul semifinalelor de la Euro e reprezentarea fidelă a formulei sociale bazate pe arhetipuri. E ca-n viaţă, mai simplu spus. Sau ca la revoluţie. Regizată sau spontană. Indiferent însă de absenţa sau prezenţa sforilor, obiectivul celor angrenaţi e acelaşi: să învingă.

04
/07
/16

Optimismul exagerat al amatorilor ocazionali de fotbal a înghețat duminică seara la Paris. Victoria Franței a fost primită de neutrii (care evident țineau cu Islanda) precum un cod congelat lipit de spate într-o zi ploioasă de iulie. Senzația este amestecată, de plăcere (șapte goluri într-un meci), de înfiorare (ce sumar i-au executat într-o repriză), de necaz (surpriza, surprizelor a fost eliminată), de revoltă (iar Germania – Franța), de resemnare (indiferent ce se întâmplă pe parcurs, la finiș tot un favorit ajunge).

03
/07
/16

Cum diva de pică a plecat în vacanţă la Miami, iar Leo nu ne-a răspuns la sms, l-am contactat, în calitate de suporter, pe domnul Klaus Iohannis*, un admirator al fotbalului german, pentru câteva cuvinte domoale despre dureroasa înfrângere a fratellilor d’Italia, în sferturile de finală ale Europeanului de fotbal.

02
/07
/16

Scenariul a fost identic ca-n primul sfert de finală: scor deschis repede (minutul 2 în Polonia - Portugalia, minutul 13, aseară), gol egalizator pe parcursul aceleiaşi reprize (între minutele 30 şi 33), remiză la pauză, iar la sfârşit, cu sau fără prelungiri şi lovituri de la 11 metri, calificare ratată de echipa care a înscris prima. Déjà-vu.

26
/06
/16

Germania are grația unui zid de beton în care se reped berbeci mai mari sau mai mici. Nu se mișcă, nu se emoționează, nu are regrete, doar suferă de o eficiență care unor latini le creează instantaneu vertijuri. Ultimul berbecuț care s-a înfit cu capul în perete a fost echipa Slovaciei. Trosc, poc, pac, de trei ori și cazul a fost rezolvat. „Altul mai gras, că pe asta l-am ras”, cum spunea un tip care împărțea dreptatea pe stradă, fără ca cineva să-i solicite ajutorul.

26
/06
/16

Eram la cină, cu nişte amici, pe Champs-Elysees, când mi-a parvenit vestea tristă a eliminării Croaţiei. A fost singura echipă de la acest Euro-peltea pe care am adorat-o, care m-a impresionat şi ale cărei evoluţii din faza grupelor mi-au zdrobit creierii. A fost naţionala pe care,dincolo de raţiuni si afinităţi, mi-am dorit să o văd jucând cu trofeul pe masă la Saint-Denis.

19
/06
/16

Când este vorba de Albania și prin cadru apare și generalul Anghel Iordănescu, în minte îmi vine automat un autor și o carte și dacă nu zic măcar asta, vorba lui Florin Piersic, nu mai zic nimic. „Generalul armatei moarte” este cartea și Ismail Kadare este omul care a plămădit-o. Povestea este excepțională și din câte îmi amintesc am relatat-o pe scurt în acest colț minunat de univers al internetului.

18
/06
/16

Kevin De Bruyne. Fotbalist de 55 milioane de lire. Sterline. Căci atât a scos din teşcherea Manchester City pentru a-l readuce în Premier League, anul trecut, după un minisejur catastrofal la Chelsea, în 2014. În sezonul recent încheiat a bifat 41 de apariţii sub comanda lui Pellegrini, în toate competiţiile, şi a înscris de 16 ori. Un scoresheet decent, însă de la el se doreşte mai mult.

17
/06
/16

Particip la al treilea European din cariera mea jurnalisticã, aflatã într-o prãbuşire financiarã liberã. Sunt propriul trimis special la Bordeaux, în Aquitaine. De ce aici? Am dat cu banul. Cred în hazard. Hazardul m-a adus în acest oraş în care cultura e mai ales a vinului. Oameni din Bordeaux îmbãtaţi cu vin traverseazã oraşul. Lor nu le pasã de campionat.

Page 2 of 3123