„Românul nebun”
https://www.ziarulmetropolis.ro/romanul-nebun/

Aşa îl socoteau englezii pe inginerul Gogu Constantinescu (1881-1965), în ajunul Primului Război Mondial. Pricina era puzderia de aplicaţii, inovaţii şi proiecte cu care genialul inventator venea în lumea tehnică a Marii Britanii.

Un articol de Georgeta Filitti|14 martie 2017

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE S-a născut la Craiova, a urmat Şcoala de Poduri şi Şosele la Bucureşti și mintea sa creatoare a gândit încă din adolescenţă, pe la 1896, un calculator, acţionat cu o manivelă, ca s-o ajute pe sora lui la matematică. În 1904 demonstrează eficienţa folosirii betonului armat (între altele, reducea cu 30% costurile de construcţie) şi Cazinoul şi moscheea din Constanţa, Palatul Patriarhiei, Hotelul Athénée Palace stau mărturie în acest sens. Face primele poduri în arc. Apoi, în colaborare cu inginerul Tiberiu Eremia, ridică alte cinci poduri pe Siret.

Descoperirea că sunetele pot transmite energia după modele matematice din domeniul electricităţii, cu aplicaţiile practice subsecvente: reducerea vibraţiilor, realizarea sondajelor petrolifere cu ajutorul sunetelor, construirea perforatoarelor silenţioase i-a adus o faimă bine meritată. Apoi compresibilitatea lichidelor şi stocarea energiei astfel generate a fost altă noutate cu uimitoare aplicaţii practice: arme de calibru greu fără foc şi mitraliere silenţioase etc, pe care contemporanii săi le-au privit o vreme cu reticenţă. Colaborarea încercată cu Edison, în SUA, a eşuat. Pare aproape de necrezut şi totuşi desoperiri care revoluţionau tehnica existentă au fost ignorate cu bună ştiinţă nu doar de teama noutăţii ci şi a concurenţei.

Industrii întregi se vedeau ameninţate ori silite să se restructureze din temelii. Dar un factor care, din nenorocire, a propulsat totdeauna noutăţile, şi anume războiul, de data aceasta şi-a vădit eficienţa: Gogu Constantinescu, cu un dispozitiv de tragere printre paletele elicei, indiferent de turaţie, a putut să doteze cu mitraliere, în timpul Primului Război Mondial, avioanele englezeşti şi americane.  Antrepriza lui, Constantinescu Fire Control Gear, a echipat astfel 50 000 de aparate ale Aliaţilor, conferindu-le o superioritate tehnică incontestabilă asupra nemţilor. A fost un fapt recunoscut de armata britanică. În mod paradoxal însă, descoperirilor inginerului român nu li s-a acordat recunoştinţa cuvenită şi, mai grav, nu au fost transpuse în practică la scară generală. Teoria sonicităţii, cartea care l-a consacrat ca unul din cele mai luminate spirite ale lumii, a fost scoasă la Londra în doar 150 de exemplare şi socotită „document secret”.

În 1919, românii şi-au amintit de compatriotul lor şi, într-un moment de entuziasm, au întemeiat Compania sonică. Fără fonduri, fără susţinere din partea statului, n-a rezistat. La fel a eşuat și încercarea de modernizare a căilor ferate române, într-o colaborare cu N. Malaxa, prin folosirea convertorului de cuplu. Tot această invenţie, aplicată automobilelor obişnuite, le făcea lesne de condus şi de către copii. Să spunem că e o cutie de viteze automată pentru automobile şi locomotive, fără ambreiaj şi roţi dinţate, bazată pe efectele inerţiei maselor în mişcare.

Nici contractele cu General Motor în SUA n-au avut o soartă mai bună: gigantul industrial le-a reziliat (era vorba de motorul diesel cu injector sonic), de teama reînceperii de la zero a industriei automobilistice.

În ciuda inerţiei factorilor de decizie din Anglia, unde savantul se stabilise încă din 1910, din SUA sau România, acesta a continuat să creeze iar brevetele sale, cca 400, au fost parţial patentate în Anglia, Austria, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, România, SUA ş.a.

Hidroglisorul, conceput în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru anihilarea submarinelor germane (o combinaţie avion-barcă) a fost primit cu aceeaşi rezervă. Ideea au reluat-o, materializând-o, ruşii, în 1970.

Gogu Constantinescu rămâne, la scară mondială, exemplul tipic al geniului în dispută cu contemporanii opaci. Cartea sa Oameni de stat versus ingineri (1949) ilustrează cel mai bine această realitate. Membru al Academiei Române, catalogat de englezi printre cei 17 titani ai lumii care au revoluţionat ştiinţa (Marconi, Edison, Einstein ş.a.), omagiat post mortem, când şi când, ca să se acopere tematica vreunui eveniment monden, Gogu Constantinescu rămâne până astăzi mintea strălucitoare ale cărei sclipiri n-au fost puse în totalitate în valoare de teama demolării unor industrii, a pierderii profitului de către atâţia capitalişti veroşi.



16
/03
/16

 „Ariel al pianiştilor” sau „Rafael al pianului”, cum i se spunea lui Chopin, fusese în copilăria şi adolescenţa sa adulatul saloanelor aristocraţiei poloneze din Varşovia, apoi al celor din Paris. Pe ecranul existenţei sale sentimentale s-au perindat cele mai seducătoare femei ale timpului său: Maria Wodzinska, Constanţa Gladkowska, Wanda Radziwiell, prinţesa Cezartoryska, Contesa Dellina Potocka şi, în cele din urmă, George Sand. 

16
/03
/16

La început a fost mânăstirea. Se spune că numele aminteşte de „cotrocire”, adică, acoperire, adăpostire ce i-ar fi fost grabnic necesară lui Şerban Vodă Cantacuzino. De ce? Pentru că se ferea din calea duşmanului său politic Duca vodă, căruia, în plus, îi pusese şi coarne.

14
/03
/16

BUCUREŞTIUL DE TOTDEAUNA Grecii sunt prezenţi la Bucureşti încă de la atestarea documentară a oraşului (1459). Sunt întreprinzători, negustori iscusiţi, oameni ce se fac repede utili. Căderea Constantinopolului, întâmplată în 1453,  înseamnă prăbuşirea Imperiului bizantin şi în acelaşi timp un exod al grecilor. Ţările române sunt un loc predilect iar capitalele lor, Bucureşti şi Iaşi, găzduiesc un număr sporit de la an la an.

09
/03
/16

Conform propriilor declaraţii - Memorii, Humanitas, 1991 -, Mircea Eliade s-a născut în urmă cu 109 ani („M-am născut la București, la 9 martie 1907”). Există totuși o notă de subsol a editurii care spune că data reală a nașterii lui Eliade este 28 februarie/13 martie 1907 (s.v.), conform actului de naștere descoperit și publicat de Constantin Popescu-Cadem în Revista de istorie și teorie literară în 1983

06
/03
/16

Basmele au un sâmbure de adevăr? În cazul lui Pake Protopopescu se pare că da. Licenţiat în Drept de la Paris (cu o teză despre Acţiunile cauzate de frică!), acest băiat de preot bucureştean ajunge primar şi îşi ia funcţia în serios.

04
/03
/16

ACTRIȚA DE LA PAGINA 1 Marcela Rusu, născută la Galaţi în 1926, a fost o femeie frumoasă şi iubită, care a ştiut ce a vrut de la viaţă. A cunoscut fericirea şi opusul ei, iar pe scenă a avut momente de succes. A fost căsătorită de trei ori, n-a avut copii, dar şi-a îndeplinit rolul de mamă - povestea prin interviuri - crescând doi nepoţi şi nişte câini pe care i-a botezat de fiecare dată „Gâlcă”, indiferent de generaţie. 

02
/03
/16

“Eu am rimat întotdeauna cu Teatrul «L.S. Bulandra» din Bucureşti”, îi plăcea Rodicăi Tapalagă să spună adesea. A fost Zoe din “O scrisoare pierdută”, Didina Mazu din “D’ale Carnavalului”, Sophie din “Dimineaţa pierdută”, Elena Andreevna din “Unchiul Vanea”. Este actriţa care se simțea feminină, iubită, frumoasă, puternică, atunci când era pe scenă.

28
/02
/16

Oraş al bucuriei, dar şi al nestatorniciei, Bucureştiul nu are un nume de stradă mai vechi de o sută de ani – cu excepţia Podului Mogoşoaii, croit la 1690 de vodă Brâncoveanu. „Uliţa mare”, „Podul de pământ”, „Piaţa puşcăriei”, „pe lacul Bulăndroiului” au fost, până în sec. XIX, repere suficiente pentru ca lumea să circule într-o urbe căreia un francez răutăcios i-a găsit etimologia numelui: Bucureşti, boue qui reste, adică noroi care rămâne.

22
/02
/16

“Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr” - Umberto Eco . Cu puţin timp înainte de moartea sa, scritorul şi filozoful italian a criticat reţelele de socializare, într-o discuţie publică cu jurnaliştii italieni.

21
/02
/16

Testamentele dovedesc respect pentru proprietate dar relevă şi firea omului. De aceea, se transformă în adevărate profile sociale. Am ales patru testamente ale unor bucureşteni, doar destinaţia unuia mai poate fi zărită azi în oraş. Două au fost distruse parţial de comunişti. Unul a rămas de o factură mai specială pentru că grădina lui Dumnezeu e mare.

20
/02
/16

“Nu-mi fac griji. Cartea va dăinui. Citeşti tot timpul: citeşti în tren, în autobuz. Citeşti în parc. Citeşti când te plimbi şi chiar când faci dragoste poţi să citeşti. Cu computerul este mai greu... ” - Umberto Eco. Unul dintre cei mai mari scriitori contemporani s-a stins din viaţă, în noaptea de vineri spre sâmbătă. Autorul celebrului roman "Numele trandafirului" avea 84 de ani şi suferea de cancer, conform La Repubblica.

19
/02
/16

"Nu este nicio ruşine să te naşti prost. Ruşine e să mori prost." - Marin Sorescu / Astăzi, în ziua în care îl aniversăm pe Constantin Brâncuşi, se împlinesc 80 de ani de la naşterea scriitorului Marin Sorescu, considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani

18
/02
/16

Constantin Brâncuşi şi-a petrecut o bună parte din viaţă la Paris. În 1928, Nicolae Titulescu primea, pe malul Senei, o „lecție de Brâncuși”. Genialul sculptor s-a născut într-o zi de 19 februarie (1876), la Hobiţa, în județul Gorj.