„Rovegan“, de-a râsu-plânsu
https://www.ziarulmetropolis.ro/rovegan-de-a-rasu-plansu/

Un spectacol puternic, regizat de Catinca Drăgănescu în care se râde şi se plânge. Un text foarte bun şi trei actriţe de excepţie: Mihaela Teleoacă, Silvana Negruţiu şi Valentina Zaharia. Mergeţi la teatru!

Un articol de Corina Dima|1 noiembrie 2017

Înainte. Premisele posibile mersului la teatru.

Până să te mobiliezi să mergi la teatru, consulţi informaţiile din program şi nu prea ştii ce să zici, parcă nu te trage aţa, stai în cumpănă dacă să mergi or ba.

Subiectul: migraţia motivată de sărăcie, românii ce pleacă să muncească în Italia

Numele piesei: ’’Rovegan’’

Numele teatrului: Centrul de Teatru Educațional Replika

Distribuţia: Mihaela Teleoacă, Silvana Negruţiu, Valentina Zaharia

Text şi regie: Catinca Drăgănescu.

Premisele nu sunt din cele mai fericite: posibil ca subiectul sa nu atragă prea tare (iar sărăcie, iar tristeţe, ar putea spune unii!), numele piesei sună ciudat; poate numele menţionate, ale actriţelor şi numele regizoarei, să atragă atenţia.

Şi ce să vezi?! Judecata de acasă nu se potriveşte deloc cu cea din târg!

După ce ai văzut spectacolul

‘’Rovegan’’ este o piesă de teatru extrem de vie, fresh, o împletitură dintre amuzant, hilar dar şi sfâşietor, apăsător. Un text foarte bun (inspirat de cartea Lilianei Nechita „Cireşe amare” şi realizat în urma unei ample documentări desfăşurate în localităţi din judeţul Vaslui), trei actriţe foarte bune şi o regizoare (care semnează şi textul final) foarte iscusită.

Un teatru nou, care explorează din belşug cuvintele, pe mai multe paliere (pronunţie, reprezentare, înţelesuri, mijloc de expresie) – prin regionalism, alăturări neaşteptate de cuvinte, accente de silabe în contexte amuzante, dialecte, pronunțări ‘’defectuoase’’ prin deformarea unor sunete (stilul behăit cu multe ‘’e’’-uri, sau vorba moldovenescă, cu accent italian), graiuri molcome sau repezi şi multe asemenea.

Spectacolul diminuează importanţa scenografiei: o scenă goală cu trei scaune şi un ecran în spate, pentru proiecţie. Dar jocul actriţelor umple întregul spaţiu, al scenei, al sălii, al spectatorilor. Transmit, vibrează, energizează întreaga audienţă.

Povestea este construită cu minuţiozitate de cele trei personaje care se transformă, pe rând, în povestitor şi personaje, într-o succesiune alertă în care întâmplările se croiesc, se rotesc, se contopesc, se rostogolesc şi vin peste tine. Actriţele se transformă în nenumărate personaje, cântă, dansează, aleargă, suspină, râd sau plâng.

Urmând traseul unui basm contemporan, spectacolul prezintă personajele principale sub forma poveştii caprei cu trei iezi, acestea chiar fiind asemuite unor capre. Mama-capră îşi lasă acasă odraslele singure şi pleacă ‘’la pădure’’, în lume, în Italia, ca să facă rost de bani. <<O mamă trebuie să fie model. Educă. Hrăneşte. Produce. Iubeşte.>>

Mihaela Teleoacă întruchipează mama puternică şi sensibilă, plină de compasiune, capabilă de sacrificiul suprem, să muncească până la epuizare pentru cauza ei. Deseori cu lacrimi în ochi (la propriu), actriţa se transfigureză şi ne transfigurează. Gesturi mici din viaţa de zi cu zi, cuvinte puţine, mângâieri, tăceri sau suspine, transmit o energie covârşitoare. Şi multă muncă. Pentru a descrie puterea şi durerea mamei nu poţi găsi cuvintele potrivite, ele sunt prea puţine şi mult prea firave.

Actriţele Silvana Negruţiu şi Valentina Zaharia, de asemenea, fac un joc extarordinar, creionat cu multe detalii, dând glas unor extreme, de la un minut la altul, accentuând valoarea jocului actoricesc, prin diversitatea personajelor pe care le însufleţesc. Cele trei actriţe fac o echipă excelentă împreună iar piesa are o cursivitate deosebită şi coerenţă, tocmai datorită jocului articulat şi bine dozat al acestora.

Simbolul ‘’caprei’’ e subiect de maxime şi zicători pe tot parcursul piesei: ‘’capra e vaca omului sărac’’, ‘’capra carpatină română e pentru carne’’, ‘’capra e o investiţie pe termen lung’’, ‘’capră, capră, dar brânza e pe bani’’.

Poveştile se succed cu repeziciune, întâmplările te iau prin surpindere şi vezi cum mama sacrifică tot, până la epuizare şi înjosire. În paralel, puii cresc singuri şi caută alinare în situaţii controversate (‘’mai bine bătută în Diaspora’’, cadouri scumpe oferite de vreun italian bătrân şi bogat etc.). Şi vezi cum legătura dintre capră şi iezi se destramă treptat şi se pierde, cântecul mamei-capre (altă dată recunoscut de la primul cuvânt) nu mai este recunoscut de puiul cel mic. Distanţa schimbă relaţiile, îndepărtează şi transformă familia.

Piesa culminează, în final, când după povestea caprei cu iezii săi, sunt proiectate câteva imagini din satul Negreşti. Ficţiunea continuă cu realitatea. Crudă. Cuvintele copiilor se înfig precum pumnalele ‘’Ne ajută cu bani dar e şi rău fără ea. Deocamdată e greu fără ea dar o să fie bine.’’

Comentariile sunt de prisos, ochii copiilor spun totul.

O piesă de teatru musai de văzut atât prin forţa poveştilor cât şi prin valoarea regiei (Catinca Drăgănescu) şi a actriţelor (Mihaela Teleoacă, Silvana Negruţiu, Valentina Zaharia) care dau viaţă unui text greu, construit cu pricepere.

Piesa Rovegan a fost cuprinsă în selecţia ’’Platformei Internaționale de Teatru București’’ ajunsă la ediţia cu numărul patru. Evenimentul a avut loc în perioada 12-15 octombrie 2017 la ARCUB-Gabroveni și Point Art Hub, fiind produs de Asociația Română pentru Promovarea Artelor Spectacolului, cu sprijinul Institutului Francez, al AFCN şi al UNITER. Subiectul acestei ediţii a propus publicului introspecţia, ce înseamnă Europa şi ce înseamnă aderarea României la spaţiul european, cu 10 ani în urmă. Spectacolul a fost inclus și în selecția Festivalului Național de Teatru (20-30 octombrie, București).

Foto: web-site Centrul Replika

ROVEGAN

Text: Catinca Drăgănescu
Regia: Catinca Drăgănescu
Video & documentare: Alexandra Dincă, Vlad Bȋrdu, Ionuţ Popescu
Muzica: Alexei Turcan
Distribuţia: Mihaela Teleoacă, Silvana Negruţiu, Valentina Zaharia.



26
/01
/24

Survolând șansa și neșansa unei relații nemenite, de la aceeași distanță calculată care marchează și ruptura finală dintre cei doi protagoniști, debutul în lungmetraj a lui Celine Song, „Past Lives” dezbate în compoziții corecte, dar niciodată riscante, un „ce-ar fi fost dacă?” venit la 24 de ani de la ultima întâlnire.

26
/01
/24

UNATC „I.L. Caragiale” din București prezintă, în cadrul proiectului ARHIVA ACTIVĂ derulat de Centrul de Pedagogie și Studiul Imaginii „Sorin Botoșeneanu”, o retrospectivă cuprinzând toate cele șapte filme de lungmetraj ale cineastului Nae Caranfil.

25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

25
/01
/24

Teatrul Mic anunță premiera oficială a spectacolului „Eu sunt propria mea soție” de Doug Wright, traducerea și regia Teodora Petre, scenografia Ioana Pashca, mișcare scenică Alina Petrică, muzică Cezar Antal. Evenimentul va avea loc pe 30 ianuarie 2024, ora 19:00, la Sala Studio – Str. Gabroveni nr. 57.

25
/01
/24

La iniţiativa revistei Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, apare în peisajul cultural românesc un nou proiect dedicat profesioniştilor din domeniul artelor spectacolului.

25
/01
/24

Marți, 30 ianuarie, începând cu ora 11:00, la Sala „Ileana Berlogea”, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale va sărbători Ziua Universității și a patronului său spiritual, Ion Luca Caragiale.

25
/01
/24

Duminică, 28 ianuarie (de la 17.00), primul concert al anului 2024 din stagiunea Orchestrei de Muzică Populară Radio îi este dedicat memoriei actriței NATAȘA RAAB, prezentatoare a nenumeroase concerte pe scena Sălii Radio.

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.

25
/01
/24

Festivalul DIPLOMA Show, un proiect The Institute, lansează seria de podcasturi Friends of the Arts, produsă de Black Rhino Radio și moderată de Artemisa Pascu. Friends of the Arts - A DIPLOMA Show Podcast continuă misiunea proiectului de a promova și susține tinerii artiști, designeri și arhitecți.

25
/01
/24

Gaep anunță reprezentarea lui Théo Massoulier. Artistul stabilit la Lyon este cunoscut pentru asamblaje în care coexistă elemente minerale, plante și artefacte și care fac trimitere la culturile biologice din laborator sau la mici matrice prebiotice. Recent, el a început să dezvolte o serie de picturi cu basoreliefuri inedite, acționate magnetic. Prima lui expoziție personală la Gaep – și prima din București – se va deschide la finalul lunii februarie.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.