Să curgă sânge!
https://www.ziarulmetropolis.ro/sa-curga-sange/

CRONICĂ DE FILM Premiat în 2017 la Cannes pentru cel mai bun scenariu şi cel mai bun actor (Joaquin Phoenix), „N-ai fost niciodată aici”, scris şi regizat de scoţiana Lynne Ramsay, este o demonstraţie de stil care poate fura privirea, dar nu poate ascunde preţiozitatea şi senzaţionalismul regiei.

Un articol de Ionuţ Mareş|4 martie 2018

Joe este un asasin plătit. Deducem asta încă din debutul filmului „N-ai fost niciodată aici”, când scenarista și regizoarea scoțiană Lynne Ramsay ni-l arată curățând urmele unei crime într-un hotel.

Însă Joe nu vine din tradiția cinematografică a asasinilor cerebrali, imperturbabili, fără psihologie. Dimpotrivă, Joe ne este prezentat ca un bărbat profund tulburat.

Nu de crimele violente pe care le comite la comandă (tocmai primește o nouă însărcinare: să găsească fata unui senator, răpită probabil de proxeneți și vândută unor pedofili, și să răzbune violent fapta), ci de trecut.

Un trecut care năvălește în prezent prin flashbackuri recurente, la început fulgerătoare și neclare, apoi puțin mai lungi și tot mai lămuritoare. Încet-încet, aflăm că Joe, care acum locuiește cu mama sa în vârstă la New York (orașul e, din păcate, aproape absent), a avut o copilărie traumatizantă, cu un tată brutal ce obișnuia să-și maltrateze soția, inclusiv cu ciocanul.

Prin urmare, e cât se poate de firesc – și de clișeistic – ca Joe să se folosească în noua sa meserie de asasin chiar de ciocan.

Și asta nu e tot. Joe e bântuit și de trecutul ceva mai recent de agent special care pare să fi asistat la câteva orori ce nu-i dau pace (un mort pe o plajă; un grup de civili îngroziți).

Toate acestea par să explice postura sa încremenită într-o suferință sufletească și corporală pe care Joaquin Phoenix, premiat în 2017 la Cannes pentru interpretarea sa, o joacă într-o singură notă, cu o dorință atât de vizibilă de a face un rol presupus mare (privire mereu neliniștită, invadată uneori de lacrimi; transformare fizică; vorbe puține), încât devine, surprinzător, aproape deloc interesant.

Însă vina nu e a lui Joaquin Phoenix (fără discuție, unul din marii actori americani ai momentului), ci mai degrabă a ambiției de neoprit a lui Lynne Ramsay, laureată și ea la Cannes pentru scenariu, de a face o demonstrație de stil, probabil în încercarea de a aduce ceva proaspăt într-un gen destul de prăfuit.

Regizoarea scoțiană a debutat în 1999, cu extraordinarul „Ratcatcher”, o redare naturalistă și sinceră a copilăriei în Glasgow-ul anilor `70. A continuat în 2002, cu „Morvern Callar”, un road-movie emoționant despre două prietene pornite la drum prin Scoția. Transformarea a venit în 2011, cu „Trebuie să vorbim despre Kevin”, un teribilist thriller internațional menit a șoca pornind de la ideea răului inexplicabil care poate pune stăpânire pe un copil.

Senzaționalismul și afectarea domină, din păcate, și „N-ai fost niciodată aici”. Altfel cum s-ar explica această incapacitate nu doar de a face credibilă și relevantă durerea protagonistului, dar chiar și de a zgudui în vreun fel prin efectele de horror?

Lynne Ramsay bruschează desfășurarea liniară a narațiunii printr-un montaj al contrastelor și prin exploziile cu frânturile de amintiri (o imagine recurentă – și apăsat-metaforică – este cea cu Joe, copil sau adult, înnăbușindu-și durerea prin autosufocarea cu o pungă de plastic) și sparge o eventuală monotonie a regiei prin unghiuri neobișnuite ale camerei de filmat, totul completat de o spectaculoasă coloană sonoră a chitaristului Jonny Greenwood de la Radiohead.

Însă toate aceste elemente corecte sau chiar impresionante în sine nu se leagă într-un final, nu reușesc să ofere acel film răscolitor pe care premisele sale îl anunțau. Asta și din cauza insistenței lui Lynne Ramsay pe o introspecție psihologică destul de facilă (în detrimentul unei mai mari concentrări pe emoții directe, de moment, și pe acumulări de stări) și pe simbolistica omniprezentă, până la kitsch, a sângelui, dar și pe câteva artificii vizuale gratuite care nu fac decât să atragă atenția asupra lor, în defavoarea dramei personajului.

„N-ai fost niciodată aici” („You Were Never Really Here”) a intrat în cinematografele din România la 2 martie, fiind distribuit de Voodoo Films.

27
/10
/22

În cele 4 zile de festival au fost peste 300 de oameni în public, în cele 3 locații: la Cinema Victoria, Faber și Facultatea de Arte și Design. Festivalul a fost deschis cu “Pentru minte tu ești Ceaușescu“, în regia lui Sebastian Mihăilescu, care a avut asociat și primul Q&A al festivalului, și s-a încheiat la Faber, cu proiecția filmului „Alb pe Alb”, în regia lui Viera Čákanyová.

26
/10
/22

În luna noiembrie, la History Channel puteţi urmări un documentar despre istoria Colosseumului (cea mai celebră arenă din toate timpurile), cum este viața trăită în munți, ce știa omenirea în antichitate despre extratereștrii și cum s-au păstrat până astăzi legendele faraonilor.

25
/10
/22

După un turneu sold out al echipei în mai multe orașe din țară, filmul Capra cu Trei Iezi intră oficial în cinematografe pe 28 octombrie, în weekendul de Halloween. Bazat pe povestea lui Ion Creangă, filmul a fost primit de public cu surprindere și nostalgie: scenariul respectă basmul lui Creangă, care este, în fond, o poveste de groază, nu neapărat una de adormit copiii. În rolurile principale joacă Maia Morgenstern și Marius Bodochi, iar regia este semnată de Victor Canache.

21
/10
/22

Duminică, 23 octobrie, de la 18.30, la Cinema Astra va avea loc proiecția filmului documentar dedicat Brașovului, realizat de tinerii care au participat la cursurile „Be-Brașov: retrocedarea emoțiilor I memoria orașului”. Participanții la eveniment vor asista și la o reprezentație de tip teatru verbatim și la o expoziție cu fotografii din Brașov.

20
/10
/22

„Oameni de treabă” / „Men of Deeds”, noul film al regizorului Paul Negoescu, cu Iulian Postelnicu, Vasile Muraru, Anghel Damian și Crina Semciuc în distribuție, va avea o avanpremieră specială în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest, sâmbătă, 22 octombrie.

19
/10
/22

CRONICĂ DE FILM După câteva încercări nereuşite de-a lungul anilor de-a face un horror românesc inspirat din literatură sau folclor (de la moroi la vampiri), iată în sfârşit un film căruia nu îi este ruşine să scoată capul în lume - „Capra cu trei iezi”, un debut independent realizat de Victor Canache, care acum câţiva ani lansa şi un scurtmetraj cu acelaşi titlu.

19
/10
/22

Unsul magilor, Black Adam (pseudonimul modern al lui Teth-Adam), spune povestea anti-eroului forțat de împrejurări să ajute câțiva pământeni. Mânat de răzbunare și ură, Black Adam este extrem de eficient în lupta cu opresorii Kahndaq-ului, spre disperarea super-eroilor din Justice Society.

19
/10
/22

După succesul ediţiei precedente cu 88 de minute cu Victor Rebengiuc, o gală care-şi propunea să aniverseze un artist legendar printr-o discuţie intimă şi pasionantă despre ale vieţii şi ale artei, acum spectatorii vor avea ocazia să o întâlnească pe actrița Tora Vasilescu.

18
/10
/22

49 de proiecții de film, 3 piese de teatru, 3 dezbateri și un total de peste 2.600 de spectatori, dintre care 18% copii. Acesta este bilanțul primei luni de funcționare constantă la Cinema Victoria Timișoara, primul dintre cinematografele tradiționale ale orașului care s-a redeschis după o renovare completă.