Sabina Brândușe: „Orice ar fi, teatrul nu dăunează”
https://www.ziarulmetropolis.ro/sabina-branduse-orice-ar-fi-teatrul-nu-dauneaza/

Face parte din generaţia tânără de actori şi este absolventă a Facultăţii de Teatru, secţia actorie, a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”, Bucureşti, precum şi a masteratului, unde i-a avut profesori pe Ion Cojar, Adrian Titieni, Liviu Lucaci şi Gelu Colceag.

Un articol de Monica Andrei|7 martie 2017

A jucat în „California Dreamin’”, film premiat cu „Un Certain Regard”, la Cannes, în „Ghost Rider, Spirit of Vengeance” – alături de Nicolas Cage, în „Absolution”, unde i-a dat replica lui Steven Seagal; ați putut-o vedea la ArCuB în „Dom Juan”, direcția de scenă Victor Ioan Frunză, dar și într-o serie de videoclipuri, scurt-metraje și seriale tv dintre care amintim: „O săptămână nebună” (Pro Tv), „Băieți buni” (Pro Tv), „Iubire ca-n filme” (Acasă Tv) și „Războiul sexelor” (Acasă Tv).

Sabina Brândușe este angajată a Teatrului Tineretului Piatra Neamț și poate fi văzută jucând în spectacolele: „Revanșa”, „Aproape” și „Cum vă place” regizate de Vlad Cristache, „Anul dispărut.1996” al Anei Mărgineanu precum și în premiera spectacolului cu piesa „Ludibrium”, semnat de Andrea Gavriliu, care va avea loc în 11 și 12 martie 2017.

Premiera de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț aduce în prim plan o coregrafă, care semnează și regia spectacolului cu piesa „Ludibrium”. Ca actriță, cum o definești pe Andrea Gavriliu?

Pe Andrea o știu de când eram la masterat, examenele ei de coregrafie ne făceau să ne înghesuim în public; ea însă m-a cunoscut abia acum, odată cu prima noastră colaborare și i-am cam pus răbdarea la încercare. Sunt la primul spectacol de acest gen, iar corpul meu abia acum învață abecedarul mișcării și al coregrafiei.

Andrea este ca un comandant de armată, în sensul bun al cuvântului, este disciplinată, riguroasă, fermă și, cu toate astea, deschisă. Fiind actriță la bază, vorbim aceași limbă și, implicit, știe ce să ne ceară, ce indicații să ne dea. Sper ca spectacolul să aibă viață lungă, este cu totul altceva față de ce am lucrat până acum, de la text și costume până la temă și interpretare. Nu divulg mai multe, veniți să-l vedeți și o să vă faceți singuri o părere.

Ești actriță angajată într-un teatru de provincie de doi ani. Te-ai adaptat?

M-am adaptat încă de la primul proiect, „Revanșa”. Asta s-a datorat echipei pe care am găsit-o aici, vechiului meu prieten, Mircea Postelnicu, care s-a angajat în aceași zi, ritmului de lucru (în 2 ani am scos 5 premiere, am luat parte la 2 ediții ale festivalului „Pledez pentru tine(ri)”, am fost în turneu cu un alt spectacol drag, „Aproape”) și, nu în ultimul rând, datorită orașului. Este de o frumusețe și o liniște cotropitoare. Plus că oferă un cadru ideal lucrului, mă simt de parcă aș fi în cantonament.

Ce aștepți de la publicul tău?

Mă aștept să vină în continuare la teatru și să fie deschis în fața spectacolelor care ies din tiparul cu care s-au obișnuit, să nu se lase deranjat de limbaj, subiect sau punere în scenă, să vadă dincolo de asta. Mă bucur nespus să-i recunosc în sală pe spectatorii fideli, nelipsiți de la nicio premieră și sper ca numărul lor să fie într-o continuă creștere.

Ai un dramaturg preferat? De ce este preferat?

Da, am un top 3: Tennessee Williams, A.P. Cehov, Henrik Ibsen, din care se detașează Tennessee. Sunt înnebunită după universul lui feminin, după complexitatea psihologică a personajelor sale. Disertația am dat-o cu rolul Blanche, „Un tramvai numit dorință”, și atunci l-am descoperit, am citit tot ce am găsit: piese, memorii, recenzii, am văzut filme mari bazate pe textele lui, ba chiar am găsit un soi de astrogramă a personajului amintit, de unde am aflat lucruri care mi-au fost de mare folos în crearea rolului.

Indiferent de spectacol, ai un obiect preferat pe care îl vrei pe scenă, pe care-l simți acolo, ca tip de energie, si fără el nu ai juca?

Fiecare personaj este legat de universul pe care i l-am creat implicit prin intermediul obiectelor de recuzită. Cel pe care l-am încărcat cu o energie aparte face parte din spectacolul „Revanșa”: o jucărie pentru nou născuți, un iepuraș subțirel, verde, cu urechi foșnăitoare, care stă ascuns sub un balot de fân și pe care îl descopăr în momentul în care bebelușul îmi este luat, în urma unui denunț calomnios, de către Protecția Copilului. Pentru mine, este cel mai puternic moment din spectacol.

Din tot ce ai jucat până acum, ai rămas cu un personaj care te obsedează?

Mereu mă obsedează rolurile pe care le construiesc în prezent, apoi mă domolesc și le las să se așeze în mine, să-și găsească locul. De exemplu, acum lucrez la „Ludibrium”, iar spectacolul în sine a devenit o obsesie căci mă lupt cu limitele mele legate de mobilitatea și expresivitatea corporală, insuficient antrenate.

Ce rol ți-ai fi dorit să joci și n-a venit spre tine?

Sunt cel puțin trei: Maggie, „Pisica pe acoperișul fierbinte”, de Tennessee Williams, Martha, „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, de Edward Albee și Kacia, „Trilogie belgrădeană”, de Biljana Srbljanovic.

În fiecare an, Teatrul Tineretului organizează festivalul „Pledez pentru tine(ri)”. Ce înseamnă festivalul pentru tine?

Am avut norocul să mă angajez aici exact acum doi ani, adică în momentul în care s-a reluat festivalul. Cât au durat lucrările de renovare ale teatrului, adică 3 ani, festivalul a fost pus pe pauză.

„Pledez pentru tine(ri)” e o gură de aer proaspăt: pentru mine, ca actriță, pentru colectivul teatrului și pentru întregul oraș, de altfel. Se produce un schimb de energie, de informație și cunoaștere. Ne facilitează întâlnirea cu trupe din toată țara, cu foști colegi de facultate, cu regizori și directori de teatre, precum și vizionarea unor spectacole pe care altfel n-am avea ocazia să le vedem. Este un adevărat maraton teatral: la ediția anterioară s-au jucat 28 spectacole în 14 zile, au avut loc 3 lansări de carte, un concert și o premieră a teatrului gazdă: „Cum vă place”, de Willliam Shakespeare, în regia lui Vlad Cristache.

Orașul e mult mai bogat datorită festivalului. Atât economic, cât și cultural, e o forfotă benefică: hotelul e plin, restaurantele la fel, taxiurile nu mai umblă goale, la telegondolă se face coadă, biletele la spectacole se epuizează imediat cum se pun în vânzare, pare că toată lumea are de câștigat.

Mi-ar plăcea ca la acest festival destinat creatorilor de până în 35 ani (actori, regizori, dramaturgi, scenografi, coregrafi etc.) să vină mai mulți spectatori de dincolo de granița județului Neamț și să capteze mai mult atenția presei, a criticilor, a potențialilor susținători, în general.

Ce alternative de distracție are orașul, în concurență cu teatrul?

Ca să aibă un concurent în adevăratul sens al cuvântului, ar însemna să existe o instituție culturală cu priză la public, și nu poate fi vorba despre asta. Însă, de curând s-a deschis un mall, unde există 6 săli de cinema. Abia aici putem vorbi de concurență: până la inaugurarea lui, singura posibilitate de a vedea un film era la Cinema „Dacia”, unde, pe timp de iarnă, lumea venea de acasă cu ceai fierbinte și pături ca să reziste frigului din sală. În ultimele luni s-au adus îmbunătățiri și aici, deci: viva concurența!

Ai terminat facultatea de 10 ani. Ce sfaturi ai da unui tânăr actor absolvent?

Sfaturi? Nu-mi place să dau sfaturi, asta pentru că, la rândul meu, nu prea țin cont de cele primite. Îmi place să experimentez și să trag propriile concluzii. Nu mi se pare nimic mai important în meseria asta decât să fii deschis, să accepți propunerile și proiectele care vin spre tine, să nu spui din capul locului „eu nu fac așa ceva, eu nu joc în reclame, eu nu vreau să apar în seriale tv, eu nu aș accepta să joc la cutărescu, eu nu mă duc în provincie”, nu știi niciodată ce îți aduce proiectul ăla, pe cine poți cunoaște pe platouri, cine te vede… Funcționez pe principiul implantat de profesonul meu, Ion Cojar: „sensibilitatea atrage sensibilitate” sau „un proiect atrage alt proiect. Asta ar fi recomandarea mea: aruncați-vă cu capul înainte!

Ești căsătorită, soțul tău locuiește în București, tu joci la Piatra Neamț. Teatrul nu dăunează căsniciei?

Orice ar fi, teatrul nu dăunează. Distanța, da, pune piedici și aduce nemulțumiri, însă cum găsesc 2 zile libere, mă urc în mașină și fug la București. În perioada sărbătorilor sau în intervalele în care nu am repetiții și spectacole mai multe zile la rând, facem amândoi tot ce putem ca să plecăm într-o călătorie în afara țării, este principala noastră sursă de liniște și inspirație, precum și generatorul de povești pentru site-ul meu: sabinabranduse.com

LUDIBRIUM

Texte de Andrea Gavriliu și Daniel Chirilă, un spectacol de Andrea Gavriliu

Distribuție: Aida Avieriței, Cătălina Bălălău, Emanuel Becheru, Daniel Beșleagă, Sabina Brândușe,

Nora Covali, Valentin Florea, Florin Hrițcu, Dragoș Ionescu

Spectacol interzis minorilor sub 16 ani!



04
/01
/13

Deşi extrem de ocupat, Dan Lungu a avut amabilitatea de a îmi rãspunde la câteva întrebãri legate de parcursul literaturii în România. Scriitorul a deschis porṭile artei larg pentru toṭi cei care doresc sã afle câte o pãrticicã din marele univers al creaṭiei.      Andrada Vãsii: în primul rând felicitãri pentru selecṭia de la […]

19
/12
/12

Leonard Ancuṭa face parte din literatura tânãrã- de pluton. Diferenṭa constã în mesajul sãu- a pãrãsit plutonul şi a ieşit în faṭã. Elegant. Cu succes. In bãtaia opiniei cititorului. A avut amabilitatea de a vorbi despre cel mai rapid roman, la a cãrui scriere a participat, dar şi despre mesajul catarhic al artei, despre cititori, […]

04
/12
/12

Compozitorul George Balint a fost prezent de curând la Bruxelles, în cadrul Festivalului „World Music Days”cu lucrarea „Din demult” cântată de reputatul ansamblu coral „Aquarius”,  dirijat de Marc M. De Smet.   J. F. : Ce ar trebui să ştie orice ascultător despre compoziţia dumneavoastră „Din demult” ? George Balint: Se pleacă de la ideea […]

06
/11
/12

Între 8 şi 18 noiembre se va desfăşura cel mai de amploare eveniment cultural al anului, Festivalul Internaţional al artelor spectacolului Viaţa e frumoasă!,care ne oferă o multitudine de ocazii de admira şi celebra arta: expoziţii de pictură şi fotografie, spectacole de teatru, concerte, ateliere, conferinţe, video-proiecţii, lansări de carte, seri tradiţionale. Deschiderea oficială a […]

24
/10
/12

Monica Davidescu a avut amabilitatea de a vorbi despre experienṭa de la Dansez pentru tine, dar şi despre viaṭa de artist. Interviul de mai jos este unul cald, deschis, cu o mare actriṭã care vorbeşte din suflet despre tumultul vieṭii de artist, despre continua grabã în care se aflã, dar şi despre modul în care reuşeşte […]

24
/09
/12

            Pe Mihai Munteniṭã l-am cunoscut la Casa de Culturã a Studenṭilor. Atitudinea acestuia din momentul în care ne-am întâlnit a contrastat în totalitate cu vremea ploioasã din acea zi de toamnã. Mihai Munteniṭã mi-a lãsat impresia omului dechis, mereu activ şi care vorbeşte cu drag despre meseria sa. Pe tot parcursul interviului am avut […]

18
/09
/12

Maestrul Radu Beligan a avut amabilitatea de a ne primi în casa dumnealui pentru a discuta despre piesa Jubileul, al cărei regizor este. Într-o atmosferă prietenească, dar încărcată de emoţie, am avut ocazia de a îi lua un interviu celui care îşi lasă o amprentă puternică asupra teatrului românesc – fie din postura de regizor, […]

Pagina 38 din 38« Prima...102030...3435363738