Lansat la 2 iunie în cinematografe, „Saint Omer” a câştigat trofeul Silver Lion (Marele Premiu al Juriului) şi Premiul pentru Cel mai bun film de debut la Festivalul de Film de la Veneţia, dar şi Premiul pentru Cel mai bun film de debut la Premiile César, unde a avut patru nominalizări.
Un articol de Ionuţ Mareş|31 mai 2023
În 2016, Alice Diop, cunoscută realizatoare de documentare, a luat loc în sala de judecată din orașul Saint Omer din Franța și a ascultat mărturia înfricoșătoare a unei femei franco-senegaleze acuzată că și-a omorât fiica în vârstă de 15 luni. Aceasta și-a alăptat copilul înainte de a-l așeza pe plaja Berck-sur-Mer, lăsându-l pradă mareei în creștere. Plecând de la această poveste reală, regizoarea Alice Diop examinează temele maternității și traumei transgeneraționale în primul său lungmetraj de ficțiune, „Saint Omer”, care va avea premiera în cinema pe 2 iunie, distribuit de Independența Film.
La tribunalul din Saint-Omer, Laurence Coly (Guslagie Malanda), o tânără de origine africană, este acuzată că şi-a ucis bebeluşul de câteva luni, abandonându-l pe plajă în timpul mareei. La proces asistă Rama (Kayije Kagame), o scriitoare care vrea să dedice o carte cazului, într-o reinterpretare actuală a mitului Medeei. Dar, pe măsură ce procesul avansează, cuvintele acuzatei și declarațiile martorilor zdruncină certitudinile lui Rama. Pregătindu-se la rândul său să dea naștere unui copil, ea începe să se îndoiască de adevărul propriei sale experiențe cu maternitatea.
Saint Omer a câștigat trofeul Silver Lion (Marele Premiu al Juriului) și Premiul pentru Cel mai bun film de debut la Festivalul de Film de la Veneția, dar și Premiul pentru Cel mai bun film de debut la Premiile César, unde a avut patru nominalizări.
Numit după orașul din nordul Franței în care se întâmplă acțiunea, „Saint Omer” este inspirat de procesul lui Fabienne Kabou, o tânără originară din Senegal, acuzată că și-a ucis fiica abandonând-o pe plajă. Regizoarea Alice Diop, la rândul ei cu rădăcini senegaleze și însărcinată la acea vreme, a participat la proces, fascinată de povestea lui Kabou. La fel ca protagonista filmului, scriitoarea Rama, Diop a făcut acest lucru dorind să se gândească la „întrebări incomode care nu puteau fi formulate cu ușurință. Nu am intenționat niciodată să fac un film. Abia mai târziu mi-am dat seama că trebuie să îl fac.”
Scenariul filmului, pe care Alice Diop l-a scris alături de colaboratoarea sa constantă Amrita David, dar și alături Marie NDiaye, câștigătoare a prestigiosului premiu Goncourt, folosește cuvinte sau dialoguri care au fost rostite în procesul real și notate de Diop după fiecare înfățișare.
Am mers acolo atrasă magnetic de o obsesie pe care mult timp nu am putut-o exprima în cuvinte. A existat această dimensiune psihanalitică și mitică care stă la baza modului în care Kabou și-a explicat acțiunile. Ea a spus „Am întins-o pe nisip, crezând că marea îi va duce trupul departe”. Cumva, asta a lăsat deoparte oroarea crimei, m-a făcut să aud altceva. M-am trezit inventând o poveste mai frumoasă, poate mai acceptabilă decât cea reală, despre o femeie care își oferă copilul unei mări care ar putea avea grijă de el – Alice Diop
Alice Diop, în vârstă de 44 de ani, este cunoscută pentru documentarele sale care spun povești emoționante și profund umane. S-a născut în suburbiile Parisului, având părinți senegalezi, a studiat istoria colonială a Africii la Sorbona, apoi a absolvit un master în sociologie vizuală, care a condus-o către cinema și către cea mai importantă școală de film din Franța, La Fémis.
Printre cele mai importante documentare ale sale se regăsesc „Nous”, un portret panoramic al suburbiilor Parisului și al locuitorilor săi, care a câștigat un premiu la Berlin în 2021, și „Towards Tenderness”, o anchetă tulburătoare și empatică asupra rolurilor dure adoptate de mulți tineri de culoare sau arabi din suburbii.