”Salba Dracului” (regia Al. Dabija, Galați). Savoarea moldovenească a sarcasmului
https://www.ziarulmetropolis.ro/salba-dracului-regia-al-dabija-galati-savoarea-moldoveneasca-a-sarcasmului/

Sfârşitul de iunie a adus la Constanţa ediţia a IV-a a Festivalului Miturile Cetăţii. Printre producţiile-revelaţie s-a numărat spectacolul regizat de Alexandru Dabija la Teatrul „Fani Tardini” din Galaţi, o bijuterie alambicată şi totuşi lejeră pe textul primei comedii originale a lui Vasile Alecsandri.

Un articol de Cristina Enescu Aky|16 Iulie 2019

Festivalul constănțean „Miturile Cetății”  a apărut ca o continuare a „Serilor de teatru antic” create aici de Silviu Purcărete la sfârșitul anilor 1970, și a crescut frumos în ultimi ani, prezentând spectacole semnate de nume importante ale regiei românești, cu subiecte într-un fel sau altul legate de mituri și poveștile vechimii. Anul acesta, festivalul a avut loc între 20-30 iunie.

Spectacolul Teatrului „Fani Tardini” din Galați „Salba Dracului”, a adus revelația spiritului comic isteț și fin-mușcător pe care îl avea Alecsandri, dincolo de cunoscutul ciclu al Chirițelor, dar și a spiritului de observație la fel de fin și a umorului lejer și deloc facil al regizorului Alexandru Dabija. Povestea prezintă într-un fel multe dintre „miturile urbane” (sau provinciale, aici) devenite locuri comune ale „spiritului moldovenesc”, cu natura, istoria, oamenii ei și, desigur, obiceiurile și adesea năravurile lor. Montarea este o adaptare după „Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i Salba Dracului”, o comedie- dramoletă în trei acte scrisă la mijlocul secolului XIX, cu intrigi ce fac concurență acerbă telenovelelor sud-americane. Tema principală este obsesia de atunci (și de după, de fapt) a pasiunii dezlănțuite față de tot ce e străin și renegarea adesea violentă a tot ceea ce e domestic, neaoș, tradițional. Nu vă speriați, nu e deloc un spectacol tezist, ci unul cu inimă ușoară și râsul copios, dar și pe sub mustăți, cu o doză sănătoasă de autoironie și sarcasm terapeutic.

Pe scurt, adoratul nepot al lui Enachi Damian, Iorgu, se întoarce în dulcele plai moldovenesc după ce a fost la studii. Toată suflarea îl așteaptă cu entuziasm. Surprizele și tragi-comediile încep însă să se țină lanț odată cu descoperirea (care stupefiază comunitatea moldovenească) cum că Iorgu a revenit cu o puternică alergie la… ei bine, Moldova. Cu toate ale ei – mâncărurile duhnind a ceapă și usturoi, natura molcomă și provincială, obiceiurile acum prea țărănești și depășite, pentru el. Iar „boala” e cam molipsitoare, se pare, spre disperarea patrioților ardenți.

Toată povestea confruntărilor dintre lumea noastră și lumea străinilor, tradiții și modernitate, principii vechi și mode noi e asezonată cu amantlâcuri din cele mai colorate, oportunisme nerușinate fără granițe de etnie sau vârstă, localisme (o subspecie a naționalismelor, să spunem) feroce, confruntări spumoase între lumi și mentalități care consideră ca ciudat tot ceea ce e altfel.

Povestea din spatele poveștii (istoria lui Iorgu) este prezentată la începutul spectacolului într-un soi de interpretare-lectură la scenă deschisă, pe alocuri trenantă, de către unele dintre personaje. De aici încolo, însă, spectacolul mustește de vivacitate, energie debordantă și pe toți pereții, căci spiritul moldovenesc nu-i cu măsură când vine vorba de lucruri vitale precum ospețele, frumusețea paradisiacă a Moldovei, criticarea fanatică sau, după caz, îmbrățișarea așijderea fanatică a modelor străineze.

Mă sileam în această piesă să biciuiesc un defect care domnea atunci în înalta societate şi care putea provoca rezultate dezastruoase, şi anume: proasta afectare de a dispreţui tot ceea ce era naţional – limbă, obiceiuri, plăceri, şi chiar Moldova însăşi! Orice persoană care trecuse frontiera pentru a merge în străinătate, chiar şi numai până la Cernăuţi, se credea îndreptăţită să afecteze că nu mai poate trăi în ţara sa” (Vasile Alecsandri în „Scrisori. Însemnări”)

E în acest spectacol atâta savoare de grai, obiceiuri și Weltanschauung din Moldova cea de aur, descrisă cu un drag împletit cu sarcasm de Alecsandri, Caragiale, Creangă și alții, o atât de hazlie descriere a unor situații din tradiția conviețuirii interetnice de aici (români, țigani, evrei) și așa o mare abundență de personaje colorate atât ca limbaj cât și ca expresivitate încât nu ai cum să nu ridici adesea colțurile buzelor.

Lucian Pînzaru este patriarhul familiei, Enachi Damian, unchiul foarte moldovean și plin de patos și în iubire, și în resentimente (pe care le trăiește, succesiv dar cu aceeași intensitate, față de nepotul său, Iorgu) e pur și simplu un deliciu, de la dulșiele grai moldoviniesc la felul cum ohtează amar sau îl fugărește cu năduf pe nepotul care îi frânge inima.

Iorgu (Florin Toma) e nepotul cam cu ochii doar după parvenire, care periodic se lasă sedus ba de un nou amor, ba de o nouă modă venită din străinătățuri (fie ele și apropiate, precum Iașiul), mereu în datorii și revenind periodic cu coada între picioare la unchiul (cu averea lui) și la traiul moldovenesc (de care apoi se tot satură, numindu-l limitat și „o înfometare a minții”). Iorgu se iubește (da’ ce iubire, de-a dreptul tornadă!) cu flamboaianta seducătoare de provincie Gahița Rozmarinovici (Petronela Buda) -rudă bună cu toate cucoanele parvenite, simandicoase și de un ridicol pitoresc ale lui Caragiale -, apoi se bălăcărește regește, cu figuri de stil și injurii mirobolante, e leu când interesul o cere și e urs -dar împăiat, la propriu, pe covor- sau se ascunde într-o pendulă atunci când pericolul o impune.

Preotul Grigore (Radu Horghidan) are exact doza potrivită (pentru un haz pe cinste) de popă profesionist și știutor de-ale lumii. Țiganul lui Damian, Iftimi (Răzvan Clopoțel) e de o relaxare a minții fantastică, și priceput în a-și îndeplini sarcinile în cel mai ineficient mod posibil, născând adesea deopotrivă turbata și molcoma furie a stăpânului său. Doamna Gângu (Oana Mogoș) e întruchiparea cea mai tipică a moldovencei trupeșe, dezghețate (până la diluviu verbal), amuzantă până dincolo de ridicol și mămoasă până aproape de hărțuire, și face pereche bună cu cealaltă gureșă-trupeșă-oacheșă moldoveancă, Nașa/ Vivandiera (Oana Preda), prietenă bună și ea cu țuica și convivialitatea moldovenească.

Cuplul Agamemnon (Ionuț Moldoveanu) și Zoița Kiulafoglu (Elena Anghel) sunt un cuplu de tip tusea și junghiul pasional, el ispravnic de ispravă chiar și când e în pielea goală (la propriu, dar purtând cu maximă demnitate o pălărie în față, devenind cumva o metaforă pentru mândria autohtonă care e fudulă chiar și atunci când e de fapt nudă), ea –  damă isteață și angelică mai ales atunci când are musca pe căciulă (pălărie). Baronul neamț von Gartenberg (Ștefan Forir) generează furtuni în molcoma viață a provinciei moldovene prin felul său riguros de a lua totul în serios, ceea ce e în evident și comic contrast cu molcoma curgere a vieții de aici.

Dascălul IeniCiprian Brașoveanu), Părintele Grigore (Radu Horghidan), Felcerul (Vlad Ajder), Ițic Friedman (Vlad Volf ) și celelalte personaje aduc, fiecare, culoare și dinamism spectacolului, și adaugă savoare comunității urbei moldovene. Unii exemplifică relația medicinală cu țuica, alții – fericirea maximă de a avea de-ale gurii din belșug, sau pendularea între adorația extatică față de Paradisul acestor meleaguri și detestarea moliciunii și a limitării stilului de viață de aici. Toți sunt autentici și vii chiar și când întruchipează stereotipuri și caractere caricaturale.

Alegerea de a pune în scenă un spectacol pe un text românesc puțin cunoscut este una curajoasă și chiar exotică în peisajul textelor montate în România. O alegere inspirată în acest caz, cu numeroase inevitabile trimiteri la realitățile noastre contemporane (de fapt, nimic nou sub soare, așa-i?). Iar regizorul Alexandru Dabija și-a atins pe deplin scopul, acela de a face „un spectacol nou cu texte vechi” și de a pune în valoare literatura română veche.

P.S. O fi declarat regizorul de la bun început că și-a propus „un spectacol popular, de distracție”, însă i-a ieșit o comedie deloc facilă, de-a dreptul interesantă.

*

„Salba dracului”, după Vasile Alecsandri

Regia artistică și scenografia: Alexandru Dabija

Distribuție: Lucian Pînzaru (Enachi Damian), Florin Toma (Iorgu, nepotul lui Damian), Petronela Buda (Gahița Rosmarinovici), Ciprian Brașoveanu (Dascălul Ieni), Radu Horghidan (Părintele Grigore), Vlad Ajder (Felcerul), Vlad Volf (Ițic Friedman), Ștefan Forir (Baronul Forir Von Gartenberg), Oana Mogoș (Doamna Gângu), Flavia Călin (Lenuța, fata doamnei Gângu), Elena Anghel (Zoița Kiulafoglu), Ionuț Moldoveanu (Agamemnon Kiulafoglu), Oana Preda (Nașa Vivandiera), Răzvan Clopoțel (Iftimi, țiganul lui Damian)

Regia tehnică: Jeana Lungu

Lumini: Gabriel Anghel

Sunet: Cornel Mihăilescu

Sufleor: Miruna Tăbăcaru

Teatrul „Fani Tardini” Galați

Mai multe informații despre acest spectacol găsiți aici

Despre ediția de anul acesta a Festivalului „Miturile Cetății” de la Constanța, puteți citi aici.

 

 

 

 



21
/01
/20

În marginea filmului de cinema "Dolor y gloria" (nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin, și în care Antonio Banderas face un rol pentru care e, de asemenea, nominalizat).

21
/01
/20

Editura Polirom organizează Concursul anual de debut, ediția 2020, secțiunea Proză. Manuscrisele participante la concurs (fără CV) vor fi atașate unui e-mail, creat cu acest prilej, și trimise la adresa: adrian.botez@polirom.ro, până pe data de 20 martie 2020.

20
/01
/20

Filmele „Tipografic” și „Ieșirea trenurilor din gară”, regizate de Radu Jude (cel de-al doilea în colaborare cu Adrian Cioflâncă, istoric de profesie, care debutează astfel ca regizor) vor avea premiera internațională în secțiunea FORUM a Festivalului de Film de la Berlin.

20
/01
/20

Recent întors la Sibiu din Statele Unite ale Americii, unde a participat la ediția 2020 a celui mai important congres de artele spectacolului din lume, organizat de International Society for the Performing Arts (ISPA), Constantin Chiriac îl are invitat la Sibiu, în cadrul primei conferințe speciale FITS și TNRS din acest an, vineri, 24 ianuarie, pe arhitectul Ștefan Dorin Adam.

20
/01
/20

Joi, 23 ianuarie, de la ora 18.00, la Galeria Estopia București va avea loc vernisajul expoziției „Blurred Is the New ID”, cu prilejul aniversării unui an de la deschiderea galeriei într-o eveniment care aduce în atenție neofigurativul contemporan, în viziunea a 8 artiști: Lucian Brumă, Otilia Cadar & Liviu Coman, Marius Fodor, Ada Muntean, Alexandru Nicoară, Sergiu Laslo și Szabó András.

20
/01
/20

Avanpremiera spectacolului „Luna” de Koharu Kisaragi va avea loc pe 5 februarie, de la ora 19:30, la ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului București. Spectacolul, produs de ArtExtract și distribuit de P2P Theatre, a fost realizat cu sprijinul PMB prin ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului București.

Page 1 of 85312345...102030...Last »