Salt înapoi grupat
https://www.ziarulmetropolis.ro/salt-inapoi-grupat/

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.

Un articol de Cinesseur|12 Iulie 2016

Să luăm, de exemplu, partida dintre Ţara Galilor şi Irlanda de Nord. Cum să nu am sentimentul că cineva, om sau altă entitate, adăpostit în pântecul acestui animal dolofan, numit Campionatul European, îşi bate joc de noi, aducând aceste echipe faţă în faţă? Dintre care una, în pofida acuplării contra naturii, va răzbi în sferturile de finală. E o lipsă de sens flagrantă. Şi o catastrofă de farmec.

Prin contrast, două dintre candidatele îndreptăţite la titlu, Spania şi Italia, vor avea meci direct iar una va părăsi fatalmente competiţia. Italia şi Spania au ieşit pe barba lor din grupe, la fel şi Ţara Galilor, însă tolomacii din Irlanda de Nord au fost scoşi din şanţ de nemţi.

Nu ştiu dacă Muller şi colegii or fi avut consemn de la Merkel să nu facă wurşti o „naţională” oricum varză, cert e că s-au căznit din răsputeri în direcţia asta. Au ţinut de rezultat de parcă ei aveau nevoie de el. A fost 1-0, după cum ştiţi, adică o mostră de ipocrizie casual ce-i scuteşte de explicaţii. Orice gol german peste această bornă i-ar fi trimis pe nord-irlandezi la Belfast, să se gândească la referendum. Locul lor oricum acela era, pentru că o echipă care nu e în stare să construiască (cele mai puţine pase reuşite), să tragă la poartă (cele mai puţine şuturi) şi să marcheze (două goluri, ambele cu Ucraina) este o ruşine pentru o competiţie cu standarde. Accesul în fazele superioare e cu atât mai surprinzător.

Germania - Irlanda de Nord 1-0

Germania – Irlanda de Nord 1-0

Tipi cu ceva mai multe scrupule şi înclinaţi să salveze aparenţele, nemţii nu şi-au murdărit palmaresul. Italienii, în schimb, n-au avut apăsări de ordin etic şi au pierdut strategic ultima partidă. Înfrângerea, în condiţiile în care aveau sacii în căruţă, a propulsat mai departe altă formaţie din spaţiul britanic, cealaltă Irlandă. Nu cu mult mai brează ca surata ei, însă cu un antrenor ceva mai umblat prin lume şi cu o concepţie de joc parcă mai răsărită. Pentru binele tuturor, m-aştept ca Franţa să-i tragă heblul fix pe Stadionul Luminilor.

Şi-acum cazul Islanda. Toată lumea s-a extaziat, parţial justificat, de performanţa „minunaţilor jucători islandezi” (Emil Grădinescu). Locul 2 şi calificarea dintr-o grupă în care Portugalia a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a se umple de ridicol or fi isprăvi istorice, însă numai din perspectiva lor. Pentru cei neutrii, islandezii nu aduc nimic nou în afară de înverşunare. Mulţumesc, am văzut-o şi la alţii. Nu e vorba de o exigenţă în exces, însă eu unul sunt sătul de rezultatele fantastice obţinute de 11 inşi care se apără cu o disperare ce le trădează handicapurile structurale.

Islanda e în această situaţie. Ok, nu ai cum ţine de minge într-un meci cu Portugalia (34% posesie), dar să ai procente sub orice critică şi cu Austria (37%), şi cu Ungaria (33%!!!), şi totuşi să scoţi rezultate pozitive, ei bine, asta e o înspăimântătoare aberaţie de sistem. Cu un antifotbal de zile mari, deposedat de însăşi esenţa sa, islandezii au trecut de grupe şi nimeni nu-i poate împiedica să creadă că sunt un fel de performeri olimpieni.

europeanul metropolisBa ar putea chiar să se îmbete cu apă chioară de gheţar topit că sunt competenţi într-un sport pe care, de fapt, îl pervertesc, practicându-l minimalist, limitativ şi cu o meschinărie pe care mai toată lumea o vede orice altceva decât impostură. Au nimerit peste englezi, autosabotori de clasă mondială, cărora le stă în putere (ca să ne raportăm la realitatea presantă a acestor zile) să asorteze Brexitul cu o ieşire de la Euro! Just imagine: Islanda în primele opt echipe ale Europei, fără Anglia şi Italia/Spania, ăsta da duş scoţian pentru suflarea microbistă de pe continent…

Am repertoriat aici câteva anomalii fotbalistice fără pretenţia de a contura o axiomă. Ordinea sau pattern-ul, cum spun sociologii, sunt greu de normat într-o astfel de harababură. Aşa că la ce bun să te prevalezi de sens sau de ce să-l mai cauţi când regulile sunt guvernate de Hazard? Fericiţi belgienii: îl au în echipă.

P.S.: E ultima oară când îl pomenesc, dar e cumva obligatoriu: Cristiano Ronaldo a rupt blestemul şi a marcat. De două ori, cu Ungaria. Care a condus de fiecare dată. Măcar pentru modul încântător în care au evoluat în ultimul meci din grupă, deocamdată cel mai spectaculos de la Euro, mi-ar plăcea să-i văd pe unguri în „sferturi”. Ce mai răsucire de Hazard ar fi.

Foto: Salt înapoi grupat, Europeanul Metropolis – facebook

Citiţi şi:
24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Echipa națională seamănă tot mai mult cu mine! Cum eu aștept să câștig la loto, în cap am multe numere, dar nu am mai intrat într-o agenție a loteriei de mai bine de 20 de ani, așa și echipa pregătită de Iordănescu vrea să câștige fără să atace.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

12
/07
/16

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

12
/07
/16

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

12
/07
/16

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

12
/07
/16

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

12
/07
/16

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

12
/07
/16

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.

12
/07
/16

Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor...” (Cu voi - George Bacovia) Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit și după ce echipa națională a fost învinsă și trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece și aceștia.

12
/07
/16

„Într-o vale îndepărtată din Iugoslavia, se pare că locuitorii au abolit hazardul, graţie unei aruncări speciale de zaruri”. Am citit asta undeva, nu mai ştiu unde, după cum nu sunt sigur nici dacă asta e forma exactă a citatului sau doar o aproximare personală. Oricum, capturează esenţialul. Ce ştiu însă cu precizie e că respectiva vale nu era pe teritoriul Croaţiei de azi. Dacă era, meciul cu Portugalia ar fi fost o formalitate.

Page 1 of 3123