După ce ajunge cel mai renumit artist al curentului suprarealist, Salvador Dali (11 mai 1904 – 23 ianuarie 1989) se vede vehement criticat de André Breton, pe motiv că spaniolul nu are o poziţie clară faţă de Hitler şi că nu se alatură mişcării de stânga a avangardiştilor. Exclus din sânul mişcării care l-a consacrat, Dali exclamă înfuriat: „Suprarealismul sunt eu!”.
Un articol de Petre Ivan|11 mai 2017
Două dintre ieşirile în decor şocante ale lui Dali au ţinut pagini ale marilor ziare.
Prima, cu ocazia unui bal mascat din New York, când pictorul s-a îmbrăcat precum răpitorul micului Lindbergh, în timp ce soţia sa, Gala, se costumase precum copilul răpit, în condiţiile în care uciderea băieţelului lui Lindbergh reprezentase o tragedie naţională în SUA la acea vreme.
A doua, inscripţia pusă de genialul pictor pe o lucrare expusă la Paris: „Uneori, mă distrează să scuip pe portretul mamei mele”. Inexplicabilă şi grosolană “glumă”, din moment ce se ştia că Dali o venerase pe mama sa, Felipa, care murise de cancer pe când el era adolescent.
În copilărie atât de mult m-am crezut geniu, încât până la urmă am şi ajuns – Salvador Dali
În 1939, fostul său bun prieten, André Breton, îi va găsi lui Salvador Dali anagrama care îl caracteriza total – „Avida Dollars”.
Dali a publicat în decursul vieţii aproximativ 3.000 pagini şi a făcut ziaristică – a editat ziarul «Dali-News, tipărit timp de 40 de ani la New York.
Într-un interviu pentru Paris Match, apărut după ruptura cu lumea, Dali explica relaţia sa cu Picasso: «El mi-a fost un adevărat tată. M-a hrănit, mi-a dat poziţie socială, mi-a împrumutat bani ca să călătoresc în America, pe care nu i-am restituit în întregime. Mergeam să-l văd de douaă ori pe lună, când locuia pe strada La Boesa. Îmi recita poeziile sale foarte frumoase. Era în timpul perioadei cubiste. A urmat o perioadă în care nu ne-am mai văzut, dar în fiecare an, în acelaşi anotimp, îi trimiteam câte o carte poştală, una din acelea înfăţişând o dansatoare spaniolă – invariabil cu acelaşi conţinut: “În iulie – nici frumoasele, nici prietenii!” »
Există o singură diferență între mine și un nebun: eu nu sunt nebun – Salvador Dali
Tot la capitoul curiozităţi despre Dali, merită amintit că împreună cu G. Lorca, a scris o operă, în limba franceză, cu titlul «Să fii Zeus».
O întâlnire memorabilă: cu Radu Beligan
Radu Beligan povestea în „Memoriile“ sale, apărute la Editura All, în 2013: „În 1964, l‑am cunoscut la New York pe Salvador Dali. Un prieten comun m‑a prezentat „divinului“, care mi‑a arătat, spontan, o violentă simpatie. Socotea că noi, românii, avem o misiune sacră, de gardieni ai latinității, aici, la răscrucea imperiilor moarte. Mi‑a dăruit un foarte frumos album, cu o dedicație care cuprindea întreaga pagină de gardă și în a cărei grafică exaltată se afla pecetea lui indelebilă. „Păstrează‑l bine. După moartea mea, îl vei vinde la licitație !“ L‑am asigurat că nu mă voi despărți niciodată de el“.
Foto: Salvador Dali – wikipedia
