Sappho, Murasaki Shikibu și George Sand. Nonconformistele
https://www.ziarulmetropolis.ro/sappho-murasaki-shikibu-si-george-sand-nonconformistele/

Trei scurte portrete ale unor autoare unanim cunoscute, schiţate cu umor, aşa cum apar în volumul „100 de femei afurisite. O istorie” de Hannah Jewell (Editura Nemira, colecţia „Orion”, 2021), o carte de luat în vacanţă.

Un articol de Ziarul Metropolis|18 iunie 2021

SAPPHO s-a născut în 640 î.Ch. și a trăit destul cât să se plângă, într-un poem liric, de durerile de genunchi. A trăit la Milene, capitala Lesbosului, o insulă asociată de multă vreme cu femei care sunt doar bune prietene și nimic mai mult. Lumea lui Sappho era plină de bătălii politice contondente între clanuri, iar ea se pare că a condus un soi de școală corală pentru educarea fetelor (grecoaice). Sau poate că nu. (…)

În timpul vieții, a fost extrem de apreciată – admirată de Aristotel și de Platon, considerată egala lui Homer. Cărturarii din Alexandria au pus-o pe lista Celor Mai Buni Nouă Poeți Lirici Pe Care Să-i Citești Înainte Să Mori și au umplut nouă suluri întregi de papirus cu operele ei – astea erau ca niște cărți mai vechi, dar mult mai greu de citit pe plajă. Operele complete însumează 10.000 de versuri de poezie lirică. (…)

În vreme ce fructele genului masculin, precum Odiseea sau Iliada lui Homer, au supraviețuit până la noi, astfel ca elevii plictisiți de 13 ani să pretindă că le citesc la orele de literatură, aproape toată opera lui Sappho s-a pierdut în pototpuri, în incendii și pe mâna fanaticilor vremii. Dacă biserica creștină timpurie a avut sau nu de-a face cu distrugerea operei sale, asta e o altă necunoscută din povestea lui Sappho. (…) Din operele acestei mari artiste a Antichității au rămas aproape 650 de fragmente, cu 70 de versuri complete.

MURASAKI SHIKIBU s-a născut la Kyoto, Japonia, în 978. La începutul secolului al XI-lea, a scris Povestea lui Genji, care are peste o mie de pagini în traducerea englezească și e considerat cel mai vechi și mai lung roman din istorie. Așa că începem prin a-i mulțumi lui Murasaki că a inventat romanul, fără de care nu am avea altceva de făcut la plajă decât să ne scoatem nisipul din urechi.

Povestea lui Genji a fost extrem de popular la vremea lui, dar a ajuns și mai și odată cu apariția tiparului de lemn, în secolele XVII-XVIII. Povestea e plină de iubiri și de intrigi, ceea ce a însemnat că Murasaki a făcut obiectul unor critici enervante de moralitate, de-a lungul vremii. (…)

Murasaki Shikibu a scris Povestea lui Genji pe când era doamnă de onoare la curtea japoneză. Se spune că fiica împăratului era plictisită de tot ce citea și i-a dat lui Murasaki ordinul regal să scrie ceva magnific, așa că aceasta s-a retras la templul Ishiyama și chiar asta a făcut. Știa chineza la fel de bine ca japoneza, ceea ce era neobișnuit pentru o femeie, iar asta i-a folosit în cele 54 de capitole ale cărții (…). E posibil ca Murasaki să fi ajuns la curtea imperială când soțul ei a murit, după doar doi ani de căsnicie, având de ales între a se recăsători sau a se înscrie în salonul literar exclusiv pentru femei al împărătesei. Voi ce ați alege?

Romanciera franceză Amatine-Lucille-Aurore Dudevont s-a născut la Paris, în 1804, din părinți care, în mod evident, se decideau greu la prenume. Când și-a ales numele de scriitoare, însă, Amatine-Lucille-Aurore a decis să meargă pe opusul numelui de botez, și și-a spus GEORGE SAND (foto sus). Un nume puternic, nisipos (eng. sand – nisip), complet lipsit de liniuțe. Și-a publicat primul roman, Indiana, în 1831, sub acest pseudonim. Romanul e despre o femeie care-și părăsește soțul (…).

Click pe imagine pentru mai multe detalii despre volumul apărut la Editura Nemira.

După ce și-a părăsit soțul enervant într-o provincie din Franța, George s-a mutat la Paris, unde a început să-și cultive o rețea de amanți artiști și literați, femei și bărbați deopotrivă, cum se face la Paris. Unul dintre artiștii de jucărie ai lui George a fost compozitorul Frédéric Chopin. Când cei doi s-au despărțit, după doi ani de relație, George l-a expus foarte public în romanul ei Lucrezia Floriani, bazând personajul unui prinț bolnăvicios pe imaginea compozitorului plăpând. Alt amant, scriitorul Alfred de Musset, a descris-o drept „cea mai feminină femeie”, dovedind, din nou, că bărbații sunt scriitori proști.

În romanele ei există povești de dragoste care transcend clasele sociale și care se desfășoară deseori, probabil datorită copilăriei din Normandia, în mediul rural francez, printre câmpuri și baghete și râuri de Camembert sau orice altceva mai cresc francezii la țară. George scandaliza publicul purtând haine bărbătești, pe motivul că erau mai ieftine și mai practice.

Unul dintre artiștii de jucărie ai lui George Sand a fost compozitorul Frédéric Chopin. Când cei doi s-au despărțit, după doi ani de relație, George l-a expus foarte public în romanul ei Lucrezia Floriani, bazând personajul unui prinț bolnăvicios pe imaginea compozitorului plăpând.

 

 

16
/04
/20

Editura Nemira a invitat mai mulți scriitori români să ne scrie, la cald, despre momentul aproape ireal, dar incredibil de concret, pe care îl trăim cu toții acum. Și așa s-a compus o antologia-ebook „Izolare”, despre distanțare și carantină, despre absență și prezență.

14
/04
/20

În această săptămână se împlinesc șase ani de când a murit, la New York, poeta Nina Cassian. Ne-am întors la jurnalul ei (Memoria ca zestre, publicat la Cărțile Tango, în urmă cu zece ani). Jurnalul poetei se întinde pe durata a mai bine de jumătate de secol fiind o extraordinară mărturie despre mai multe epoci.

14
/04
/20

Trecem printr-o perioadă dificilă, o adevărată furtună. Viețile noastre au încetinit brusc și suntem cu toții în căutarea unor răspunsuri care să ne țină deasupra valului. Iar răspunsurile pot veni și dinspre... povești!

13
/04
/20

„Ziua în care am început să mă iubesc cu adevărat” de Serge Marquis, roman publicat în colecția Fiction Connection a Editurii Trei, este o lecție de viață extraordinară, profundă, luminoasă și extrem de emoționantă. Este, de fapt, o carte de dezvoltare personală scrisă sub masca mult mai frumoasă și facilă a unui roman despre ego.

09
/04
/20

CRONICĂ DE CARTE Prin două cărți apărute recent simultan la Editura Tritonic, „Divele lui Stalin. De la idolii de lut la star sistemul sovietic” și „Diva socialistă. Modele feminine în cinematograful est-european”, cercetătoarea Andreea Ionescu-Berechet analizează o idee nouă pentru studiile de cinema din România: conceptul de divă în lumea comunistă.

09
/04
/20

Cărțile sunt deschise tot timpul. E loc în ele pentru toți și e loc în ele de joacă, de plimbare, de explorat. Ne duc, cu viteza gândului, unde nu ne duce nici bicicleta, nici trenul, nici avionul: în lumi care seamănă cu cea în care trăim sau în lumi fantastice, din trecut sau din viitor, într-o aventură a minții care face ca pereții și acoperișurile, și tot ce ne ține pe loc, să dispară.

07
/04
/20

Consiliul Director al Asociației Editorilor din România a luat act, în ședința on-line din 06 aprilie 2020, de anunțul Președintelui României cu privire la prelungirea stării de urgență pentru încă 30 de zile, până la jumătatea lunii mai 2020.

03
/04
/20

Despre povești, copilărie, literatură, femei, război, amintiri din kibbutz și alte întâmplări, în 25 de destăinuiri ale scriitorului israelian Amos Oz, consemnate de Shira Hadad în volumul de convorbiri „Din ce este făcut un măr?” (Editura Humanitas Fiction, 2020).