Șase ani fără Nina Cassian: pagini necenzurate din jurnalul poetei
https://www.ziarulmetropolis.ro/sase-ani-fara-nina-cassian-pagini-necenzurate-din-jurnalul-poetei/

În această săptămână se împlinesc şase ani de când a murit, la New York, poeta Nina Cassian. Ne-am întors la jurnalul ei (Memoria ca zestre, publicat la Cărţile Tango, în urmă cu zece ani). Jurnalul poetei se întinde pe durata a mai bine de jumătate de secol fiind o extraordinară mărturie despre mai multe epoci.

Un articol de Andrei Crăciun|14 aprilie 2020

Ce a notat Nina Cassian (1924-2014) în jurnalul intim? V-am selectat câteva fragmente reprezentative.

18 iulie 1954
De Marin (n.r. – Marin Preda, cu care Nina Cassian a avut o aventură extraconjugală plină de pasiune) m-am legat în timpul din urmă. S-a despărțit definitiv de Nadia. E un om extraordinar. Țin la el ca la ochii mei din cap. Acum e la Sinaia, scriind în continuare la roman. Nu știu dacă Marin a terminat acel roman, nu știu dacă s-au găsit pagini din el printre manuscrisele lui – eroina centrală era Mărioara lui Fântână și destinul ei – tragic. I-am desenat un potret din imaginație și Marin, cu ochii dilatați ca la orice revelație, a spus: Asta e! E exact cum mi-am închipuit-o.

30 noiembrie 1954
Acum trei zile, am împlinit treizeci de ani. Cifra pare monstruoasă la prima vedere, mai ales pentru că eu continuu să mă simt de nouăsprezece sau de douăzeci și trei, de exemplu. Nu-i nimic de făcut. Voi îmbătrâni cu sufletul tânăr și voi suferi, desigur, continuând a fi proastă, naivă, impulsivă, nestăpânită și neînțeleaptă!

16 octombrie 1955
Marin m-a întrebat ce părere am despre Moromeții. La câteva aprecieri entuziaste ale mele, mi-a spus că astea sunt rezultatele perioadei noastre comune. Mă rog, cu atât mai bine. Vrea să vină la mine, să discutăm mai pe larg. Să vie, deși sunt luni de zile de când n-a mai simțit nevoia să stea de vorbă cu mine – ceea ce e destul de trist pentru o prietenie multiplă și profundă cum a fost a noastră. Eu îl privesc fără resentimente, primesc ceea ce vine și nu solicit ceea ce nu vine. Contemplu.

31 mai 1957
Nu am cancer – ceea ce constituie un punct câștigat. Peste două-trei zile, plec în Bulgaria. Știu că voi vedea o țară frumoasă, cu oameni modești și primitori, și asta mă bucură. Poate voi completa o monografie lirică a mării, începută acum doi ani.

26 iulie 1961
Mi s-au făcut atâtea daruri, că singura mea preocupare e să fiu la înălțimea lor, să nu dezamăgesc. Ali, Slavomir, Cristian și atâția alții mă scaldă în prețuirea și dragostea lor; trebuie să mă apăr de eventuala radiație a egocentrismului, să distilez aceste bucurii numai și numai în numele a ceea ce pot întoarce, a eficienței mele, în artă și în calitatea mea de om responsabil. Vă mulțumesc, vă mulțumesc!

10 martie 1962
Notam deunăzi că ploaia are limite, ca și durerea. Ieri, ploaia murise și izbucnise o zi de o limpezime totală, cum n-am mai văzut de mult. Am scris versuri, în general, uzându-mi trăirile și scăpând astfel de mine într-o măsură. După masă, am reușit să compun un cântec pentru filmul documentar la care contribui. Apelez în amintire la stilul brechtian, dar mi-e încă foarte greu.

22 ianuarie 1963

De ce prefer de departe proza lui Cehov, teatrului lui? Pentru că, printre marile virtuți ale prozei lui, se numără claritatea și exactitatea de esență, bunul-simț care nu contrazice geniul (nici vorbă deci de o moderație, de o timiditate sau de incapacitatea de a fi exaltat), bunul-simț ca trăsătură etică, uneori mai sever ca imprecația cea mai violentă; apoi nesfârșita varietate de tipuri și extraordinara nuanțare a fiecăruia în parte + rigoarea intelectuală fără cusur.

18 februarie 1974
Câteva ore de discuție cu Mazilu (n.r. – Teodor Mazilu, dramaturgul).
Straniu lucru! Disociativul moralist, sclipitorul umorist e uneori dogmatic, se crede posesorul adevărului absolut. Printre altele, susține că are relații directe cu Dumnezeu, că o femeie, după menopauză, nu mai poate avea orgasm (mi se părea de prost-gust să mă dau pe mine de exemplu, precum că nu e adevărat…) – oricum nu mă așteptam la atâta dogmatism de la avizatul denunțător al clișeelor de orice fel, politice mai ales… E posibil oare ca personalitatea lui vizibilă să ascundă o alta? Sau poate mă provoca doar, iar eu, în buna mea credință prostească…

14 februarie 1985
Trebuie să uit că Ali (n.r. – fost soț al Ninei Cassian, decedat în 1984) a existat și că am existat și eu. Eu nu sunt decât aceea de astăzi, cu hepatită, cu artroză acută la ambele mâini, compunând Simfonia cortegiilor, în frig absolut, fără apă caldă, în beznă și oroare, așteptând placid un septembrie ipotetic, care m-ar plasa temporar la New York University.

6 ianuarie 1990
Nu mă pot întoarce în România în care Eugen Barbu continuă să-și exercite maleficiile. Oameni cinstiți și canalii au coexistat în toate partidele, în toate categoriile, în toate profesiile, la comuniști și la legionari, la scriitori și la ingineri. Cu onestitatea mea – la cine să mă prezint?, cui să-i dau socoteală?, cine are autoritatea de a mă judeca?!

29 mai 2002
Tragedii!
A murit Doinaș și Irinel (n.r. – poetul Ștefan Augustin Doinaș și soția sa) s-a sinucis în aceeași noapte.
Eu am avut un accident aproape fatal. Am căzut de pe un scaun înalt, am simțit o durere indescriptibilă și mi-am spus: Gata! Ești paralizată pentru toată viața. Din tibia dreaptă, îmi curgeau șiroaie de sânge, dar eu eram pe spate și nu mă puteam mișca. Am izbutit, totuși, să mă târăsc ca un gândac strivit pe jumătate până la baie, unde mi-am înfășurat piciorul într-un prosop – deci nu eram paralizată. Sângele a continuat să-mi curgă, prosopul s-a umplut de sânge, l-am schimbat. De două luni, trăiesc în durere, cu medicamente.

05
/03
/20

Cartea “Nicolae S. Șucu. Viața și aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război 1908-1918”, text stabilit de Cristina Jelescu, ediție îngrijită de Daniel Cain, a fost publicată la editura Humanitas în anul 2017 și este una dintre cele mai interesante lucrări referitoare la lumea din Balcani de dinainte de România Mare.

01
/03
/20

Muzeul Național al Literaturii Române vă invită joi, 12 martie 2020, de la ora 15.00, în Sala Perpessicius a sediului din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, la o „Evocare Henriette Yvonne Stahl”. Participă: Elena Zaharia-Filipaș, Bianca Burța-Cernat, Simona-Grazia Dima, Nina Corcinschi și Irina Stahl.

27
/02
/20

Fragmente esențiale dintr-o carte-monument „Balcanii. De la sfârșitul Bizanțului până azi”, de Mark Mazower (profesor de istorie la Columbia University).

25
/02
/20

Ernesto Sábato (1911-2011) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori argentinieni din secolul XX, dacă nu cel mai important. Alături de Borges și Cortázar, Sábato a dat o viață nouă literaturii sud-americane.

21
/02
/20

Marketingul face întâlnirea/interacțiunea dintre artiști și public posibilă. Este esențial, dat fiind că artele spectacolului nu există în lipsa receptării directe de către un public prezent în proximitate. Volumul combină fondul teoretic cu câteva studii de caz și opiniile unor personalități ale lumii culturale/profesioniști cu mulți ani de experiență. Printre ei: Emil Boroghină, Constantin Chiriac, Lucian Vărșăndan, Adrian Roman, Dan Bartha-Lazăr, Vava Ștefănescu, Gilda Lazăr, Marinela Țepuș, Tamara Susoi, Maria Sârbu și Simion Buia.

16
/02
/20

Pe 12 februarie s-au împlinit 126 de ani de la nașterea uneia dintre scriitoarele cele mai cunoscute ale României interbelice. Purtând un pseudonim pe care l-a dezagreat dar care a consacrat-o, Otilia Cazimir a fost o feministă a vremii ei, dar și iubita discretă a unui alt mare poet.

09
/02
/20

În „Fata cu Leica” (Editura Art, 2019), Helena Janeczek spune extraordinara poveste a fotografei Gerda Taro, prima femeie fotograf ucisă pe front și partenera legendarului Robert Capa. O carte de neratat!

09
/02
/20

Născut pe 9 februarie 1940, la Cape Town, scriitorul sud-african J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (2003), împlinește astăzi 80 de ani. Cartea pe care v-o propunem este primul său roman, „Ținuturi în crepuscul” (Editura Humanitas Fiction).

06
/02
/20

Vineri, 21 februarie, la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta 38), va avea loc o dezbatere pornind de la volumul „Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea şi poveştile altor fete refugiate din toată lumea”, apărut de curând la Editura Polirom, în traducerea Biancăi Alecu.

05
/02
/20

Pentru că februarie este luna iubirii (veți constata atât pe 14 februarie, cât și pe 24), ne-am gândit ce carte s-ar putea dovedi perfectă atât pentru doamne și domnișoare, cât și pentru domni. Am optat pentru „Cele zece iubiri ale lui Nishino”, de Hiromi Kawakami (Polirom, 2015, traducere din japoneză de Florin Oprina).

Pagina 10 din 110« Prima...89101112...203040...Ultima »