Șase ani fără Nina Cassian: pagini necenzurate din jurnalul poetei
https://www.ziarulmetropolis.ro/sase-ani-fara-nina-cassian-pagini-necenzurate-din-jurnalul-poetei/

În această săptămână se împlinesc şase ani de când a murit, la New York, poeta Nina Cassian. Ne-am întors la jurnalul ei (Memoria ca zestre, publicat la Cărţile Tango, în urmă cu zece ani). Jurnalul poetei se întinde pe durata a mai bine de jumătate de secol fiind o extraordinară mărturie despre mai multe epoci.

Un articol de Andrei Crăciun|14 aprilie 2020

Ce a notat Nina Cassian (1924-2014) în jurnalul intim? V-am selectat câteva fragmente reprezentative.

18 iulie 1954
De Marin (n.r. – Marin Preda, cu care Nina Cassian a avut o aventură extraconjugală plină de pasiune) m-am legat în timpul din urmă. S-a despărțit definitiv de Nadia. E un om extraordinar. Țin la el ca la ochii mei din cap. Acum e la Sinaia, scriind în continuare la roman. Nu știu dacă Marin a terminat acel roman, nu știu dacă s-au găsit pagini din el printre manuscrisele lui – eroina centrală era Mărioara lui Fântână și destinul ei – tragic. I-am desenat un potret din imaginație și Marin, cu ochii dilatați ca la orice revelație, a spus: Asta e! E exact cum mi-am închipuit-o.

30 noiembrie 1954
Acum trei zile, am împlinit treizeci de ani. Cifra pare monstruoasă la prima vedere, mai ales pentru că eu continuu să mă simt de nouăsprezece sau de douăzeci și trei, de exemplu. Nu-i nimic de făcut. Voi îmbătrâni cu sufletul tânăr și voi suferi, desigur, continuând a fi proastă, naivă, impulsivă, nestăpânită și neînțeleaptă!

16 octombrie 1955
Marin m-a întrebat ce părere am despre Moromeții. La câteva aprecieri entuziaste ale mele, mi-a spus că astea sunt rezultatele perioadei noastre comune. Mă rog, cu atât mai bine. Vrea să vină la mine, să discutăm mai pe larg. Să vie, deși sunt luni de zile de când n-a mai simțit nevoia să stea de vorbă cu mine – ceea ce e destul de trist pentru o prietenie multiplă și profundă cum a fost a noastră. Eu îl privesc fără resentimente, primesc ceea ce vine și nu solicit ceea ce nu vine. Contemplu.

31 mai 1957
Nu am cancer – ceea ce constituie un punct câștigat. Peste două-trei zile, plec în Bulgaria. Știu că voi vedea o țară frumoasă, cu oameni modești și primitori, și asta mă bucură. Poate voi completa o monografie lirică a mării, începută acum doi ani.

26 iulie 1961
Mi s-au făcut atâtea daruri, că singura mea preocupare e să fiu la înălțimea lor, să nu dezamăgesc. Ali, Slavomir, Cristian și atâția alții mă scaldă în prețuirea și dragostea lor; trebuie să mă apăr de eventuala radiație a egocentrismului, să distilez aceste bucurii numai și numai în numele a ceea ce pot întoarce, a eficienței mele, în artă și în calitatea mea de om responsabil. Vă mulțumesc, vă mulțumesc!

10 martie 1962
Notam deunăzi că ploaia are limite, ca și durerea. Ieri, ploaia murise și izbucnise o zi de o limpezime totală, cum n-am mai văzut de mult. Am scris versuri, în general, uzându-mi trăirile și scăpând astfel de mine într-o măsură. După masă, am reușit să compun un cântec pentru filmul documentar la care contribui. Apelez în amintire la stilul brechtian, dar mi-e încă foarte greu.

22 ianuarie 1963

De ce prefer de departe proza lui Cehov, teatrului lui? Pentru că, printre marile virtuți ale prozei lui, se numără claritatea și exactitatea de esență, bunul-simț care nu contrazice geniul (nici vorbă deci de o moderație, de o timiditate sau de incapacitatea de a fi exaltat), bunul-simț ca trăsătură etică, uneori mai sever ca imprecația cea mai violentă; apoi nesfârșita varietate de tipuri și extraordinara nuanțare a fiecăruia în parte + rigoarea intelectuală fără cusur.

18 februarie 1974
Câteva ore de discuție cu Mazilu (n.r. – Teodor Mazilu, dramaturgul).
Straniu lucru! Disociativul moralist, sclipitorul umorist e uneori dogmatic, se crede posesorul adevărului absolut. Printre altele, susține că are relații directe cu Dumnezeu, că o femeie, după menopauză, nu mai poate avea orgasm (mi se părea de prost-gust să mă dau pe mine de exemplu, precum că nu e adevărat…) – oricum nu mă așteptam la atâta dogmatism de la avizatul denunțător al clișeelor de orice fel, politice mai ales… E posibil oare ca personalitatea lui vizibilă să ascundă o alta? Sau poate mă provoca doar, iar eu, în buna mea credință prostească…

14 februarie 1985
Trebuie să uit că Ali (n.r. – fost soț al Ninei Cassian, decedat în 1984) a existat și că am existat și eu. Eu nu sunt decât aceea de astăzi, cu hepatită, cu artroză acută la ambele mâini, compunând Simfonia cortegiilor, în frig absolut, fără apă caldă, în beznă și oroare, așteptând placid un septembrie ipotetic, care m-ar plasa temporar la New York University.

6 ianuarie 1990
Nu mă pot întoarce în România în care Eugen Barbu continuă să-și exercite maleficiile. Oameni cinstiți și canalii au coexistat în toate partidele, în toate categoriile, în toate profesiile, la comuniști și la legionari, la scriitori și la ingineri. Cu onestitatea mea – la cine să mă prezint?, cui să-i dau socoteală?, cine are autoritatea de a mă judeca?!

29 mai 2002
Tragedii!
A murit Doinaș și Irinel (n.r. – poetul Ștefan Augustin Doinaș și soția sa) s-a sinucis în aceeași noapte.
Eu am avut un accident aproape fatal. Am căzut de pe un scaun înalt, am simțit o durere indescriptibilă și mi-am spus: Gata! Ești paralizată pentru toată viața. Din tibia dreaptă, îmi curgeau șiroaie de sânge, dar eu eram pe spate și nu mă puteam mișca. Am izbutit, totuși, să mă târăsc ca un gândac strivit pe jumătate până la baie, unde mi-am înfășurat piciorul într-un prosop – deci nu eram paralizată. Sângele a continuat să-mi curgă, prosopul s-a umplut de sânge, l-am schimbat. De două luni, trăiesc în durere, cu medicamente.

22
/09
/20

Editura Arthur face primul pas în asumarea unei noi identități vizuale care debutează cu anunțarea noului logo și, plecând de la acesta, va continua cu transformarea tuturor colecțiilor și proiectelor Arthur.

06
/09
/20

Pe rafturile lor găsim mai mereu câte o tentație. Fizice sau online, librăriile ne tentează cu ceva tot timpul. Deși 2020 nu este un an ca oricare altul, criza sanitară provocând schimbări în viața noastră cotidiană, editurile din România tot au reușit să le ofere cititorilor cărți care merită toată atenția.

04
/09
/20

„Bărbatul cu haină roșie” de Julian Barnes, „Vânătăi ascunse: Ce nu știi despre violența domestică te poate ucide” de Rachel Louise Snyder și „Biblioteca de la miezul nopții” de Matt Haig, propuse de Editura Nemira, se numără printre cele mai așteptate apariții literare în această toamnă.

01
/09
/20

Pe lista de lecturi a lunii septembrie, am inclus „O librărie în Berlin” de Françoise Frenkel, „Îți voi da toate acestea” de Dolores Redondo, „Către frumusețe” de David Foenkinos, „Arsă cu acid” de Naziran și Célia Mercier și „Atlasul fericirii” de Helen Russell. Iată de ce!

12
/08
/20

15 fragmente din remarcabila biografie a filosofului german, semnată de scriitoarea anglo-norvegiană Sue Prideaux și apărută recent și în limba română, la Editura Polirom, în colecția Plural M: „SUNT DINAMITĂ! Viața lui Nietzsche” (traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu).

07
/08
/20

În dimineața zilei de 2 martie 1998, Natascha Kampusch, o fetiță de zece ani, este urcată cu forța într-o furgonetă albă. Câteva ore mai târziu, zace înfășurată într-o pătură pe podeaua rece a unei pivnițe. În jur e beznă, iar aerul are un iz stătut. Povestea ei este disponibilă acum și în limba română, la Editura Humanitas, în traducerea Cristinei Cioabă.

05
/08
/20

Pe 5 august 2019, murea prozatoarea americană Toni Morrison, prima scriitoare de culoare care obținea, în 1993, Premiul Nobel pentru Literatură. Cartea pe care v-o propunem astăzi este „Cântecul lui Solomon” (Editura Art, colecția „Cărți cult”, 2019), roman publicat în original în 1977.