„Cel mai frumos roman din lume”, după Larry Tremblay, se joacă luni, 15 decembrie, de la ora 19:00, la Teatrul unteatru. Cu o notă aparte de mistic, spectacolul este o invitaţie pentru fiecare spectator de a descoperi lumea fermecată a lui Gabi, o adolescentă pasionată de literatură şi de scris.
Un articol de Judy Florescu|10 decembrie 2014
Originar din Canada, Larry Tremblay este scriitor, regizor, actor și specialist în Kathakali, un tip de teatru-dans elaborat, pe care l-a studiat în numeroasele sale excursii în India. A publicat peste 20 de cărți ca dramaturg, poet, romancier și eseist, și este unul dintre autorii cei mai traduși ai Quebec-ului, piesele sale fiind traduse în 12 limbi.
În eseul Craniul teatrelor: teste pe corpul actorului, autorul notează: „Actorul are un singur corp. Faptul că el își atribuie corpul fictiv al personajului îi determină fragmentarea propriului său corp. Dacă el vrea să joace pe altul, poate s-o facă folosindu-se de o caracteristică a sa și nu de tot corpul. A juca ar însemna actul unui corp care alege să trăiască local (focal?). Jocul i se datorează acelei caracteristici, mai presus de toate. (…) Actorul în personaj trebuie să reînvețe totul, ceea ce bulversează sincronicitatea și teritorialitatea naturală a corpului său.”
Cu o notă aparte de mistic, prin scenografia și muzica care vin în ajutorului jocului actoricesc, spectacolul Cel mai frumos roman este o invitație pentru fiecare spectator de a descoperi lumea fermecată a lui Gabi, o adolescentă pasionată de literatură și de scris.
Nicidecum cu scene de violență sau limbaj vulgar, cum se poate interpreta din fotografii, actorii întruchipează niște schelete de ființe umane, al căror joc i-a absorbit total. Mintea lui Gabi este prea mare pentru a încăpea în camera sa, așa că ea pătrunde în locuri neexplorate. Sufletul ei, condamnat morții, nu se gândește decât la viață.
Ionuț Grama interpretează o partitură amplă, fiind proiecția minții lui Gabi: doctorul Lymmestone, mama, tatăl, fratele, cea mai bună prietenă, Gabi. Stările prin care personajele sunt conduse sunt asemeni unei oglinzi a firii – totură mentală, groază interioară, explozie autodistructivă, leacuri otrăvitoare.
Cameleonică, Nicoleta Lefter pare a fi predestinată pentru a juca rolul copilelor alintate care se țin de șotii și răutăți, în detrimentul lor. Vedem o adolescentă noncornformistă și deloc în pas cu moda, a cărei lume răsare din penița stiloului Parker cu care scrie neîncetat zi și noapte – Cel mai frumos roman din lume.
