Florin Lăzărescu: „Literatura contemporană pare că supraviețuiește binișor fără aportul meu creativ”
https://www.ziarulmetropolis.ro/scriitorul-florin-lazarescu-de-cand-cu-festivalul-n-am-scris-cam-doua-carti-si-cam-doua-scenarii-de-film-impreuna-cu-radu-jude/

INTERVIU Scriitorul Florin Lăzărescu face parte din echipa care se ocupă de organizarea FILIT.

Un articol de Andrei Crăciun|19 august 2019

Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT) este cel mai important eveniment literar din România (are loc în fiecare an, la începutul lunii octombrie).

Florin Lăzărescu, ce înseamnă, domnule, festivalul FILIT în viața dumitale? E cel mai bun lucru pe care l-ai făcut până acum sau cum e?
Cred că răspunsul depinde foarte mult de starea în care mă prinzi. În general, aș spune că e un lucru frumos, de care mă bucur. Dar cu două-trei luni înainte de o nouă ediție mi se pare o continuă stare de asediu. Practic, nu-mi mai pot dezlipi mintea de la ce am de făcut nici în somn. La pachet cu adrenalina și bucuria de a fi parte din echipa care organizează un eveniment atât de complex, după șase ediții, sincer, am și momente în care îmi zic că e ultima când mă mai ocup cu așa ceva…
De prin facultate, adică de peste 25 de ani, am avut mereu norocul să particip la proiecte de echipă pe cât de diferite, pe atât de frumoase. Dacă mă mai gândesc și la proiectele personale, n-aș putea zice despre FILIT că e cel mai bun lucru din viața mea. Dar e, cu siguranță, ceva frumos, cu noimă.

Literatura – câte cărți n-ai scris fiind ocupat cu FILIT-ul? Erau bune?
După ritmul meu de dinainte, de când cu festivalul, n-am scris cam două cărți și cam două scenarii de film împreună cu Radu Jude. Pe de o parte, îmi pare rău, pe de alta, mă gândesc că pauza asta mai lungă poate o să-mi folosească cumva mai târziu. Altfel, Radu văd că se descurcă bine-mersi fără mine, iar literatura contemporană pare că supraviețuiește binișor fără aportul meu creativ. Deci sunt OK cu starea de fapt.

Dacă ai alege o coloană sonoră pentru anii de FILIT, pentru ce îndrăgită formație instrumental-vocală (sau dimpotrivă cantautor/cantautoare) ai opta? Cum și de ce?
Piesa Remembering, interpretată de Avishai Cohen Trio. E greu să explic, muzica nu se explică, nu se povestește, doar se ascultă. Simt că s-ar potrivi perfect.

FILIT 2019 – ce se anunță cu această ocazie? Cu ce gânduri se pleacă la drumul din octombrie?
Același spectacol al literaturii care a fost și la ultimele două ediții: peste 100 de evenimente care cuprind orașul Iași timp de cinci zile, cu invitați de prim rang la nivel național și mondial, cu o audiență alcătuită în fiecare an, de regulă, din 25-30 de mii de cititori. Practic, nu cred că-i posibil să existe vreun cititor de oriunde – oricât de cârcotaș ar fi – care să nu găsească măcar zece evenimente grozave printre acestea, răsfoind programul oricărei ediții FILIT.

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca Florin Lăzărescu să nu mai lucreze de bunăvoie și nesilit de nimeni pentru FILIT?
Păi, un exemplu de așa situație e ceea ce s-a întâmplat la ediția a treia, când politicul a încercat să se interfereze în munca echipei noastre. Atunci am ieșit cu toții public și am anunțat că nu mai continuăm să facem FILIT-ul… Nu-mi închipui cum aș putea munci la FILIT altfel decât de bunăvoie.

Scriitorii Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu și Florin Lăzărescu, părinții fondatori ai FILIT. Fotografie de Andi Spot

Ce ai fi vrut să știi acum X ani, când cochetai doar cu ideea de a organiza la Iași un mare festival de literatură și traduceri?
E bine-așa, că nu am știut în ce mă bag. Sincer – dacă aș fi priceput atunci hățișurile birocratice –, nu cred că aș mai fi făcut-o. Dar, trăgând linie, cred că a meritat și merită.

Care a fost cea mai mare bucurie a dumitale în tot acest timp?
Dacă aș putea face un top al bucuriilor din această perioadă ar însemna că am avut o viață tare tristă între timp. Bucuria vieții nu ține de statistică. Într-un fel sau altul, eu simt că o am de când am deschis ochii, indiferent ce am făcut sau fac.

Povestește-ne, dacă ești drăguț, o întâmplare magică, cu marginali, cum ți se întâmplă mereu în timpul festivalului.
Anul trecut, cred, veneam cu Lucian Dan Teodorovici către Muzeul Pogor, după ce am inspectat construcția Casei FILIT din Piața Unirii. De după gardul viu a apărut din senin un domn – după aparență – al străzii. Care ne-a întrebat dacă a apărut catalogul FILIT și ne-a solicitat un exemplar. Și noi am zis că „Da. Hai să-ți dăm” și ne-am bucurat de interes, iar el ne-a povestit pe drum că, de fapt, a fost sursa de inspirație pentru omulețul FILIT din logo-ul nostru. „Uitați cum s-a întâmplat, eu mai vin pe-acolo prin parc pe la muzeu, mai stau pe-acolo și mai citesc și m-a văzut desenatorul și a făcut omulețul după chipul meu. Uitați, eu sunt chelios, omulețul FILIT e chelios. Vedeți? E inspirat după mine!”… Povestea cu atâta patimă și convingere, încât l-am fi crezut, dacă noi nu am fi știut exact cum s-a născut omulețul FILIT, fără nicio legătură cu respectivul domn al străzii… Dar mi s-a părut așa – iată, cumva magic, pot spune – ca un om al străzilor și parcurilor de lângă Muzeul Pogor poate să trăiască cu mândria că el a fost sursa de inspirație a logo-ului unui festival literar. Și, evident, ar fi fost păcat să i-o stricăm.

Practic, nu cred că-i posibil să existe vreun cititor de oriunde – oricât de cârcotaș ar fi – care să nu găsească măcar zece evenimente grozave, răsfoind programul oricărei ediții FILIT. (Florin Lăzărescu, scriitor)

FILIT 2019 are loc între 2 și 6 octombrie, la Iași. Este cea de-a VII-a ediție a festivalului, iar printre scriitorii invitați se regăsesc Richard Ford, Mihail Șîșkin sau Mathias Enard.

27
/09
/21

„Faptul că sunt cu el, cu Ovidiu, mă determină să fac o călătorie în tinerețea mea și să-mi dau seama ce e cu adevărat fericirea. Dar, din păcate, fericirea nu o trăiești, ți-o amintești numai”, scrie Rodica Mandache în deschiderea cărții despre actorul Ovidiu Iuliu Moldovan.

23
/09
/21

Când s-a stins cel mai mare scriitor rus, cenzura lucra de zor, „dar sentimentele poporului rus nu puteau fi înăbușite”, notează americanul Jay Parini în ultimele pagini din cunoscutul roman „Ultima gară”.

09
/09
/21

În Etiopia anului 1935, Hirut lucrează ca servitoare în căminul unui ofițer din armata împăratului. Iar când armatele lui Mussolini se apropie și bărbații trebuie să se mobilizeze, Hirut și celelalte femei își doresc să facă mai mult pentru cauza războiului decât să aibă grijă de răniți și să îngroape morții.

30
/08
/21

PREVIEW Trei filme realizate în anii `60 în Republica Moldova, la ale căror scenarii au contribuit scriitori basarabeni, au fost aduse la Bucureşti în cadrul unui proiect inediat intitulat „Romanul românesc din stânga Prutului”. Filmele pot fi văzute marţi, 31 august, la ARCUB.