Cartea „Milioanele arlechinului”, traducere din limba cehă şi note de Sorin Paliga, a fost publicată la Editura Art în anul 2019.
Un articol de Andrei Crăciun|15 decembrie 2019
Scumpe domnule Bohumil Hrabal, trăim într-o epocă în care se scrie tot mai mult și mai mult și mai mult și mai nimic nu se mai poate citi, scriitorii au devenit jalnici cofetari operând banale rețete de succes.
Mă întristează și mă revoltă și mă îngrețoșează starea la zi a literaturii, abandonez tot mai des romanele contemporanilor mei și nu am niciun regret, așa că în ziua în care am auzit că s-a tradus un nou Hrabal în țara noastră am alergat în întâmpinarea dumneavoastră.
Nu mai sunt scriitori care să cunoască atât de intim ce înseamnă un trecut, ce înseamnă nostalgia, ce înseamnă melancolia și ce înseamnă înțelegerea istoriei.
Scumpe domnule Hrabal, v-am citit nu lipsit de anumite speranțe povestea care se întâmplă într-o casă de pensionari dintr-un castel de la marginea unui oraș unde un anumit timp s-a oprit în loc.
V-ați deghizat în amintirile unei pensionare, dar e o convenție care nici măcar nu contează…
Dumneavoastră nu puteți să ne dați personaje variate, autentice și memorabile, așa cum cer toți amatorii care nu înțeleg nimic din literatură.
Toate personajele dumneavoastră vorbesc numai și numai cu vocea dumneavoastră, cum se întâmplă în cazul scriitorilor care caută adevărul și numai adevărul, toate personajele dumneavoastră sunt Bohumil Hrabal, iar acest Bohumil Hrabal este un încântător geniu viclean și atunci când dă faliment cu o parfumerie și atunci când își dărâmă ca un copil jucăriile, doar pentru a o lua de la capăt într-un joc și mai absurd…
Scumpe domnule Hrabal, ați publicat cartea aceasta în 1981, pe când erați deja un om cu toată viața înapoi (eu nici măcar nu mă născusem pe atunci…).
Trecuseră treisprezece ani de la Primăvara de la Praga și – în această oglindă – Milioanele arlechinului se arată și de o subtilitate scandaloasă.
Pensionara dumneavoastră, care sunteți tot dumneavoastră, poate să constate cât de bine e în lumea cea nouă, în care nu mai există stăpâni și slujitori, dar și cât de bine era, Dumnezeule, înainte… Înainte de revoluție și comunism și uniformizarea omului.
Scumpe domnule Hrabal, nu mai cunosc pe nimeni care să lucreze cu nuanțele cum o faceți dumneavoastră, care să aibă descrierile dumneavoastră, care să aibă pasiunea dumneavoastră pentru obiecte și oameni vii, care să cunoască atât de profund tristețea omenească, frumusețea tristă a regretelor.
Milioanele arlechinului este, de aceea, o carte care m-a făcut foarte fericit și nicio altă unitate de măsură nu mă interesează, și acum, că s-a terminat cerul, m-am întors pe pământ și aștept, ca toți ceilalți, ziua când totul va fi distrus pentru a se naște din nou…
Pensionara dumneavoastră, care sunteți tot dumneavoastră, poate să constate cât de bine e în lumea cea nouă, în care nu mai există stăpâni și slujitori, dar și cât de bine era, Dumnezeule, înainte… Înainte de revoluție și comunism și uniformizarea omului.
Foto: Hana Hamplová (Bohumil Hrabal, 1985)
