Cartea „Sub semnul lui Dylan” (traducere din limba spaniolă şi note de Adina-Ioana T. Vladu) a fost publicată la Editura Allfa, în colecţia „Pe Strada Ficţiunii”, în anul 2015.
Un articol de Andrei Crăciun|22 noiembrie 2017
Domnule, am citit Sub semnul lui Dylan mult mai târziu decât s-ar fi cuvenit. Am avut cartea aceasta pe noptieră mai bine de un an. Am tot amânat să o deschid din mai multe motive. Principalul era acesta: bănuiam că sunteți încă unul dintre acești scriitori care se agață de un munte ca Bob Dylan ca să facă puțină literatură. Am greșit, și am puterea să scriu că am greșit.
Căci Vilnius Lancastre, fiul scriitorului Juan Lancastre, este unul dintre marile personaje ale literaturii cu care suntem contemporani. Domnule, scrisul dumneavoastră este atât de original încât, chiar și așezându-l în avangardă, comiți față de el o nedreptate.
Vilnius Lancastre este formidabil: un tânăr regizor care are ambiția unui film-arhivă despre ratare, fiul unui tată mort, pe care l-a detestat, și care îi vorbește acum ca unui Hamlet, un fiu care moștenește memoria părintelui…
Vilnius Lancastre, un tânăr de treizeci de ani care, pe deasupra, mai seamănă și cu Bob Dylan tânăr, acel Mesia electrificat, cum îi spuneți dumneavoastră, și aveți dreptate.
Vilnius Lancastre aflat în căutarea unui citat din Fitzgerald și a unui criminal… Nu am cunoștință să mai existe așa un om în istoria la zi a poveștilor de pe pământ.
Domnule, m-a fascinat erudiția dumneavoastră, felul în care vă folosiți de personaje pentru a spune ceva mai mult. Nu mă înțelegeți greșit: nu cred că sunteți doar un alt eseist care se joacă de-a marea literatură.
Cred altceva: că Sub semnul lui Dylan are o frumusețe poetică, mai mult, că are frumusețea poetică a Ecleziastului, și a vânatului de vânt, vântul ușor al vieții și al morții, aerul tuturor măștilor, aerul à la Dylan…
Domnule, scrisul dumneavoastră este atât de original încât, chiar și așezându-l în avangardă, comiți față de el o nedreptate.
