Scrisoare către John Steinbeck
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-john-steinbeck/

Cartea „Către un zeu necunoscut” (traducere din limba engleză şi note de Ioana Oprica) a fost publicată la editura Polirom, în anul 2018.

Un articol de Andrei Crăciun|2 octombrie 2018

Scumpe domnule John Steinbeck, vă scriu din nou, de data aceasta dintr-un oraș de la malul Mării Mediterane, nu departe de Valencia (care e un oraș coborât din viitor): Alicante.

Aici, în Alicante, oamenii poartă cu sine o boală a oaselor, foarte ciudată, care îi face să semene unor picturi sau sculpturi de Alberto Giacometti. De la genunchi în jos, picioarele li se subțiază fantastic și așa călătoresc ei pe vechile drumuri ce duc la castelul Santa Barbara, de unde se vede totul și ești foarte aproape de cer, mai aproape, poate, ca niciodată.

Mă simt și eu mai aproape, poate, de cer ca niciodată, citind Către un zeu necunoscut și privind apoi acești oameni care străbat pământul cu picioarele lor fantastice.

Scumpe domnule John Steinbeck, de fiecare dată când deschid una dintre cărțile dumneavoastră mă încearcă sentimentul că m-am întors la Biblie, la marile narațiuni ale oamenilor, la ceea ce contează. Greutatea lor mă apasă, mă eliberează și îmi inundă sufletul ca apele care se revarsă după o secetă prea îndelungată.

Cu anii, cu noul mileniu, totul este mult mai superficial, mai dureros de superficial, chiar și literatura. Și cărțile dumneavoastră sunt încă acolo, solide, cât să sprijini de ele o bibliotecă întreagă, dacă nu chiar o umanitate.

Scumpe domnule John Steinbeck, m-a făcut foarte fericit lectura cărții Către un zeu necunoscut, fiindcă sunt aici marile întrebări uitate ale oamenilor de altădată: despre oamenii înșiși, despre destin și mai ales despre Dumnezeu.

John Wayne e un nume care, precum ați aflat, înseamnă, de-acum, altceva decât fermierul dumneavoastră care devine (sau nu devine) după moarte un copac în curtea fiului său, Joseph. Mi-am propus să nu-l uit niciodată pe John Wayne al dumneavoastră. Voi reuși.

Și îmi este foarte greu să vă spun care dintre personajele dumneavoastră mi-a umplut sufletul cu mai multă bucurie, fiindcă toate sunt coborâte dintr-un timp înalt, astăzi cu desăvârșire pierdut. Probabil, totuși, pușlamaua, Benjy, cel care umbla beat și se împreuna cu femeile tuturor, fără pic de rușine, și toți îl iubeau și îi purtau de grijă, ca unui mezin.

Scumpe domnule John Steinbeck, mă urmărește puterea acestei imagini: Joseph privind un taur care refuză monta, disperat de consecințele acestui fapt, Joseph, gata să încălăreze el însuși vacile, ca să le lase grele, din disperarea de a umple pământul de vieți și de viață! Acum, abia acum, cred că știu cum de-au supraviețuit oamenii în trecerea timpului. Acum, abia acum, cred că am înțeles patima aceasta, pofta aceasta de a duce lumea mai departe, cu orice preț.

Iar aceasta – supraviețuirea – este, de altfel, lecția cea mai importantă pe care am găsit-o în cartea dumneavoastră, dincolo de marile întrebări din ficțiunile oamenilor.

Și mai e ceva: anii ’80 și ‘90 , când a fost secetă în California. Oamenii uită cu fiecare secol că au trăit pe pământ oameni pentru care anii ’80 și ’90 au existat cu adevărat, de asemenea, și cu totul altceva însemnau anii aceia.

Mi-am propus să nu îi uit niciodată nici pe ei.

Voi reuși.

Scumpe domnule John Steinbeck, de fiecare dată când deschid una dintre cărțile dumneavoastră mă încearcă sentimentul că m-am întors la Biblie, la marile narațiuni ale oamenilor, la ceea ce contează.

08
/06
/21

„Unică în acest roman este vocea naratorului său, un amestec de Holden Caulfield și Karl Ove, maghiar și român, idealist și cinic, hibrid în multe sensuri, încercând să găsească claritatea, fără să știe de ce, dintr-un pur instinct moral și estetic, și fără să știe cum. Dacă acceptăm pactul autobiografic al cărții, atunci înțelegem lumea din care a ieșit unul dintre poeții cu adevărat originali ai noii generații. Mărcile lui lirice apar surprinzător și discret, ca mici puncte incandescente, și în proza fluidă și simplă prin care e spusă povestea anilor de rătăcire ai lui Dósa, probabil cel mai important scriitor maghiar de limbă română de azi.” (Adrian Lăcătuș).

01
/06
/21

Noul episod dedicat istoriei documentarului românesc de Cineclubul One World Romania aduce prim-plan trei personalități literare - Nina Cassian, Radu Cosașu și Geo Bogza. Până la 25 iunie pot fi văzute online, gratuit, cinci documentare de scurtmetraj din anii `60 la care şi-au adus contribuţia cei trei cunoscuţi scriitori.

31
/05
/21

O nouă carte care a ținut prima pagină a publicațiilor din întreaga lume în ultimii ani a apărut zilele acestea în traducere în colecția ANANSI World Fiction. Este vorba despre ”Niciun prieten, doar munții”, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, o istorie tăioasă ce descrie poveștile adevărate ale refugiaților de pe Insula Manus, din Papua Noua Guinee, unde autorul a fost închis în 2013, după ce a fost prins încercând să intre cu barca în apele teritoriale ale statului australian.

30
/05
/21

„Mi se pare că mai degrabă aș putea fi învinuit de lăcomie, de beție, de superficialitate, de indiferență, de orice doriți”, îi scrie Cehov lui A.N. Pleșcev, prietenul lui, la 1888, „însă nu de dorința de a părea ori de a nu părea ceva. Nu m-am ascuns niciodată! Dacă dumneavoastră îmi sunteți drag, sau Suvorin, sau Mihailovski, n-o ascund nicăieri”.

28
/05
/21

Cum a arătat copilăria pentru trei dintre cei mai cunoscuți artiști rock din toate timpurile – Bruce Springsteen, Freddie Mercury și Keith Richards?

20
/05
/21

Luni, 24 mai, începînd cu ora 19.00, pe paginile Facebook Polirom și Librăria Humanitas de la Cișmigiu (facebook.com/polirom.editura•facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu), Andreea Răsuceanu va intra în dialog cu redactorii Alecart, pornind de la romanul „Vîntul, duhul, suflarea”, recent publicat la Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd”.

17
/05
/21

Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F este una dintre acele cărți care nu te lăsa indiferent. Adicția în rândul adolescenților este văzută din interiorul unei povești de viață reale. Cum te afunzi într-o experiență traumatizantă, consumul de heroină, din dorința de a aparține, de a simți că ești important pentru cei din jur și că ceea ce trăiești are o intensitate ieșită din comun? Și ce șanse ai cu adevărat să o poți depăși?

12
/05
/21

Editura Frontiera anunță apariția unui titlu de excepție: „Haiku siberian”, un roman grafic lituanian despre deportarea în Siberia a unui băiețel, Algis, împreună cu familia sa. Scris de Jurga Vilė și ilustrat de Lina Itagaki, romanul a impresionat lumea europeană a cărții încă de la apariția sa, în 2017.