Scrisoare către John Steinbeck
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-john-steinbeck/

Cartea „Către un zeu necunoscut” (traducere din limba engleză şi note de Ioana Oprica) a fost publicată la editura Polirom, în anul 2018.

Un articol de Andrei Crăciun|2 octombrie 2018

Scumpe domnule John Steinbeck, vă scriu din nou, de data aceasta dintr-un oraș de la malul Mării Mediterane, nu departe de Valencia (care e un oraș coborât din viitor): Alicante.

Aici, în Alicante, oamenii poartă cu sine o boală a oaselor, foarte ciudată, care îi face să semene unor picturi sau sculpturi de Alberto Giacometti. De la genunchi în jos, picioarele li se subțiază fantastic și așa călătoresc ei pe vechile drumuri ce duc la castelul Santa Barbara, de unde se vede totul și ești foarte aproape de cer, mai aproape, poate, ca niciodată.

Mă simt și eu mai aproape, poate, de cer ca niciodată, citind Către un zeu necunoscut și privind apoi acești oameni care străbat pământul cu picioarele lor fantastice.

Scumpe domnule John Steinbeck, de fiecare dată când deschid una dintre cărțile dumneavoastră mă încearcă sentimentul că m-am întors la Biblie, la marile narațiuni ale oamenilor, la ceea ce contează. Greutatea lor mă apasă, mă eliberează și îmi inundă sufletul ca apele care se revarsă după o secetă prea îndelungată.

Cu anii, cu noul mileniu, totul este mult mai superficial, mai dureros de superficial, chiar și literatura. Și cărțile dumneavoastră sunt încă acolo, solide, cât să sprijini de ele o bibliotecă întreagă, dacă nu chiar o umanitate.

Scumpe domnule John Steinbeck, m-a făcut foarte fericit lectura cărții Către un zeu necunoscut, fiindcă sunt aici marile întrebări uitate ale oamenilor de altădată: despre oamenii înșiși, despre destin și mai ales despre Dumnezeu.

John Wayne e un nume care, precum ați aflat, înseamnă, de-acum, altceva decât fermierul dumneavoastră care devine (sau nu devine) după moarte un copac în curtea fiului său, Joseph. Mi-am propus să nu-l uit niciodată pe John Wayne al dumneavoastră. Voi reuși.

Și îmi este foarte greu să vă spun care dintre personajele dumneavoastră mi-a umplut sufletul cu mai multă bucurie, fiindcă toate sunt coborâte dintr-un timp înalt, astăzi cu desăvârșire pierdut. Probabil, totuși, pușlamaua, Benjy, cel care umbla beat și se împreuna cu femeile tuturor, fără pic de rușine, și toți îl iubeau și îi purtau de grijă, ca unui mezin.

Scumpe domnule John Steinbeck, mă urmărește puterea acestei imagini: Joseph privind un taur care refuză monta, disperat de consecințele acestui fapt, Joseph, gata să încălăreze el însuși vacile, ca să le lase grele, din disperarea de a umple pământul de vieți și de viață! Acum, abia acum, cred că știu cum de-au supraviețuit oamenii în trecerea timpului. Acum, abia acum, cred că am înțeles patima aceasta, pofta aceasta de a duce lumea mai departe, cu orice preț.

Iar aceasta – supraviețuirea – este, de altfel, lecția cea mai importantă pe care am găsit-o în cartea dumneavoastră, dincolo de marile întrebări din ficțiunile oamenilor.

Și mai e ceva: anii ’80 și ‘90 , când a fost secetă în California. Oamenii uită cu fiecare secol că au trăit pe pământ oameni pentru care anii ’80 și ’90 au existat cu adevărat, de asemenea, și cu totul altceva însemnau anii aceia.

Mi-am propus să nu îi uit niciodată nici pe ei.

Voi reuși.

Scumpe domnule John Steinbeck, de fiecare dată când deschid una dintre cărțile dumneavoastră mă încearcă sentimentul că m-am întors la Biblie, la marile narațiuni ale oamenilor, la ceea ce contează.

27
/02
/20

Fragmente esențiale dintr-o carte-monument „Balcanii. De la sfârșitul Bizanțului până azi”, de Mark Mazower (profesor de istorie la Columbia University).

25
/02
/20

Ernesto Sábato (1911-2011) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori argentinieni din secolul XX, dacă nu cel mai important. Alături de Borges și Cortázar, Sábato a dat o viață nouă literaturii sud-americane.

21
/02
/20

Marketingul face întâlnirea/interacțiunea dintre artiști și public posibilă. Este esențial, dat fiind că artele spectacolului nu există în lipsa receptării directe de către un public prezent în proximitate. Volumul combină fondul teoretic cu câteva studii de caz și opiniile unor personalități ale lumii culturale/profesioniști cu mulți ani de experiență. Printre ei: Emil Boroghină, Constantin Chiriac, Lucian Vărșăndan, Adrian Roman, Dan Bartha-Lazăr, Vava Ștefănescu, Gilda Lazăr, Marinela Țepuș, Tamara Susoi, Maria Sârbu și Simion Buia.

16
/02
/20

Pe 12 februarie s-au împlinit 126 de ani de la nașterea uneia dintre scriitoarele cele mai cunoscute ale României interbelice. Purtând un pseudonim pe care l-a dezagreat dar care a consacrat-o, Otilia Cazimir a fost o feministă a vremii ei, dar și iubita discretă a unui alt mare poet.

09
/02
/20

În „Fata cu Leica” (Editura Art, 2019), Helena Janeczek spune extraordinara poveste a fotografei Gerda Taro, prima femeie fotograf ucisă pe front și partenera legendarului Robert Capa. O carte de neratat!

09
/02
/20

Născut pe 9 februarie 1940, la Cape Town, scriitorul sud-african J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (2003), împlinește astăzi 80 de ani. Cartea pe care v-o propunem este primul său roman, „Ținuturi în crepuscul” (Editura Humanitas Fiction).

06
/02
/20

Vineri, 21 februarie, la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta 38), va avea loc o dezbatere pornind de la volumul „Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea şi poveştile altor fete refugiate din toată lumea”, apărut de curând la Editura Polirom, în traducerea Biancăi Alecu.

05
/02
/20

Pentru că februarie este luna iubirii (veți constata atât pe 14 februarie, cât și pe 24), ne-am gândit ce carte s-ar putea dovedi perfectă atât pentru doamne și domnișoare, cât și pentru domni. Am optat pentru „Cele zece iubiri ale lui Nishino”, de Hiromi Kawakami (Polirom, 2015, traducere din japoneză de Florin Oprina).

Pagina 6 din 106« Prima...45678...203040...Ultima »