Scrisoare către Mo Yan
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-mo-yan/

Cartea „Țara Vinului” (traducere din chineză de Luminiţa Bălan) a fost publicată la editura Humanitas Fiction în anul 2014.

Un articol de Andrei Crăciun|14 August 2017

Scumpe domnule Mo Yan, fac o reverență târzie în fața domniei voastre și salut Comitetul de Acordare a Premiului Nobel pentru Literatură pentru decizia luată în urmă cu jumătate de deceniu.

Nu vă ascund faptul că până deunăzi nu vă citisem niciun roman, nici măcar o povestire, deși sunt ani de zile de când ele sunt traduse și în limba țării mele. De ce am procedat eu așa?

Am fost o victimă a (contra) propagandei care vă acuză că sunteți un scriitor de casă al Partidului Comunist Chinez (sau măcar că nu vă puteți lăuda cu actele disidenților)?

Am fost o victimă a scriitorilor europeni consacrați care au strâmbat din nas la auzul numelui dumneavoastră: Mo Yan? N-am auzit de Mo Yan! Ce s-a întâmplat cu mine? Răspunsul este mai simplu de atât: nu m-am simțit pregătit.

Trebuie să vă precizez că prezint o nostalgie după Beijing, oraș deloc interzis pe care l-am vizitat în urmă cu aproape un deceniu, pe când eram foarte tânăr. Și m-am temut – nu vă ascund – că romanele dumneavoastră îmi vor deschide rănile acelei tinereți de-acum iremediabil pierdute. Am greșit.

V-am citit o singură carte – Țara Vinului – și sunt în măsură să susțin că într-adevăr meritați Premiul Nobel pentru Literatură. E foarte importantă această precizare: pentru Literatură.

Dumneavoastră nu sunteți un luptător pentru drepturi și libertăți civile, dumneavoastră nu sunteți un filosof, dumneavoastră nu sunteți nici un ideolog. Dumneavoastră sunteți un scriitor. Dumneavoastră sunteți dintre scriitorii, atât de rari astăzi, care se ocupă chiar cu literatura.

Am citit Țara Vinului și am fost uluit de puterea satirei dumneavoastră, de forța imaginației dumneavoastră, de puntea prin care legați folclorul de modernitate.

Domnule Mo Yan, intriga cărții dumneavoastră – o anchetă despre un ținut decăzut în oroare, în care se mănâncă bebeluși la ospețe pantagruelice – m-ar fi putut predispune la dezgust. Dar nicio clipă nu am fost oripilat. Nu știu dacă v-ați dorit să fie așa, dar umorul vă este superior grotescului. Cruzimea pălește în fața detașării cu care este povestită.

În plus, literar, am rămas tot timpul între granițele unei parabole. Politic, am găsit în cartea dumneavoastră o critică profundă, universală și eternă, a sistemelor corupte.

Apoi, domnule Mo Yan, ce personaje ne-ați putut lăsa! Mo Yan însuși, personajul, e memorabil, memorabil e și Li Yidou, discipol al lui Mo Yan și doctor în oenologie, cum memorabil este și anchetatorul Ding Gou’er.

Realism magic chinezesc? Nu știu. Dar știu că Țara Vinului e o beție de satiră și absurd, și, totodată, o carte mare, foarte mare, care va rezista în trecerea timpului.

Scumpe domnule Mo Yan, am terminat cartea dumneavoastră și nu mă gândesc nici la țăranii care-și vindeau pruncii în țara imaginată de dumneavoastră, nici la nesfârșitele beții și nici măcar la desfrâul culinar.

Mă gândesc la culegătorii de cuiburi de rândunici. Căci în descrierea acestui univers al culegătorilor de cuiburi de rândunici, care pentru mine aici, în Europa, e o planetă cu totul nouă, am putut să vă văd în întreaga dumneavoastră măreție.

Primiți, așadar, domnule Mo Yan, această reverență – târzie, dar nu lipsită de sinceritate.

Mă înclin și nu mai vorbesc, tac.

Realism magic chinezesc? Nu știu. Dar știu că Țara Vinului e o beție de satiră și absurd, și, totodată, o carte mare, foarte mare, care va rezista în trecerea timpului.

 

12
/08
/19

Puțină lume știe că, în spatele aparenței mele de om serios și atotcunoscător se ascunde un soi de Cănuță om sucit, un Lică Zăpăcilă al familiei, unul care-și ia părerile și impresiile drept realitate. Asta în ceea ce mă privește, desigur. Cînd mi se pare că am înțeles ceva, nu mai acord nici o atenție restului, amănuntelor. Exemplul cel mai strălucit este chiar vacanța pe care o ronțăi acum, mirîndu-mă și dînd cu căciula după cîini.

02
/08
/19

Ultima lună de vară vine cu evenimente culturale de impact, precum Festivalul Anonimul, în Delta Dunării, Festivalul de Teatru Independent Undercloud, la Muzeul Țăranului din București, sau Festivalul Internațional George Enescu, ce-și deschide porțile în ultima zi din august.

29
/07
/19

Cartea „Cântecul stepei, cântecul munților”, de Cinghiz Aitmatov, traducere din limba rusă și note de Nicolae Iliescu, a fost publicată la editura Polirom în anul 2019. Volumul reunește mai multe nuvele ale scriitorului kârgâz, printre care și magnifica lucrare „Vaporul alb”.

28
/07
/19

Cea de-a șasea ediție a Festivalului Strada Armenească are loc anul acesta între 2 și 4 august și aduce în inima Cartierului Armenesc din București o serie de evenimente pentru întreaga familie. Expoziții și workshopuri, meșteșugari, tururi ghidate, delicii culinare, dansuri tradiționale și concerte de neuitat, toate vă așteaptă în cele trei zile de festival pe strada Armenească. Intrarea este liberă.

24
/07
/19

CRONICĂ DE CARTE Criticul de film Lucian Maier revine în atenţie cu o carte provocatoare, „Timp şi conştiinţă în cinema”, proaspăt apărută la Editura Eikon. Un titlu ambiţios. Şi o premisă la fel: renunţarea la o analiză exclusiv estetică a cinemaului şi trecerea la o analiză a filmului ca discurs.

21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

08
/07
/19

În anul 2009, istoricul a predat editurii Humanitas un manuscris pe care l-a cerut publicat după moartea sa. Scriitorul avea nouăzeci și trei de ani și a mai trăit încă (aproape) un deceniu. S-a săvârșit în ianuarie 2018, la (aproape) o sută doi ani. Cartea aceea era „Amintiri și povești mai deocheate”.

01
/07
/19

O vizită la muzeu, o rusoaică necunoscută într-o cabină telefonică, un dans cu Vera, fluturi, un vagon de dormit, Lev Tolstoi tolănit într-un șezlong... Bun venit în lumea viselor unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile – Vladimir Nabokov!

Page 5 of 97« First...34567...102030...Last »