Scrisoare către Stefan Zweig
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-stefan-zweig/

Dragă domnule Zweig, vă scriu tocmai din Europa de Est, în anul 2016, după Hristos, pentru a vă informa că, aşa cum v-aţi temut, lumea a continuat să-şi piardă minţile…

Un articol de Andrei Crăciun|14 August 2016

În marginea cărții “Jucătorul de șah” (traducere din limba germană de Mariana Bărbulescu), Editura Polirom, 2016.

Dragă domnule Zweig, vă scriu tocmai din Europa de Est, în anul 2016, după Hristos, pentru a vă informa că, așa cum v-ați temut, lumea a continuat să-și piardă mințile și după acel 1942, în care ați încheiat de bună-voie, dar siliți de categoricul triumf al răului din natura umană, și după acel 1942, în care ați încheiat, tocmai în Brazilia, de mână cu soția dumneavoastră, Lotte, călătoria care v-a fost dată pe pământ, vă scriu chiar acum, când omenirea, ce a mai rămas din ea, privește spre palmierii din Rio, căci acolo sunt Jocurile Olimpice, domnule Zweig, vă vine să credeți?, iar la Petropolis nu v-au uitat, numele dumneavoastră încă se spune des, întotdeauna ca o dovadă de iubire nevindecată pentru Europa, cărțile dumneavoastră încă se traduc și câștigă alte generații de cititori, dar aș minți dacă v-aș spune că sunteți un scriitor popular, nu mai sunteți așa, oamenii noi au alte sensibilități, iar chestiunile morale nu îi mai preocupă, noi, zweigienii, am rămas o sectă de fanatici, poate, care rezistăm întru adevărul din orele astrale ale omenirii, domnule Zweig, și vreau să vă mai spun că eu privesc spre sinuciderea dumneavostră ca spre un gest înalt, nicidecum ca spre o abdicare, căci n-avea dreptate doamna Hannah Arendt, nu ați fost laș în turnul dumneavoastră de fildeș, un oarecare estet hipersensibil, ați rămas demn și fidel unui continent care se scufunda, iar lunga sa scufundare încă nu s-a încheiat, suntem chiar ca acel vapor care mergea la Buenos Aires purtându-l la bord pe campionul mondial la șah, Czentovic,  acel fiu al unui luntraș sărac dintr-un sat slav, lipsit de educație și de imaginație, fudul și lacom, dar cel mai bun din lume între pătratele șahului, provocat să se confrunte cu orgoliul nestăvilit al unor amatori, iar eu vă înțeleg metafora, domnule Zweig, știu cine este acel misterios călător care apare la bord, acel om care a scăpat de nazism jucând în contra celulei imediate, la nesfârșit, partide de șah în cap, știu prea bine ce vreți să spuneți, domnule Zweig, eu nu voi scrie ca acel ziarist din prima cronică la această carte în cel mai mare ziar german, eu nu voi scrie că la sfârșitul acestei cărți am rămas cu întrebarea “Ei, și?”, pentru că nu am rămas așa, eu vă voi spune că ecourile acelei lupte încă durează, deși prea puțini mai știu astăzi ce înseamnă o deschidere în șah, ba încă și mai puțini mai știu astăzi cum se face o închidere în șah și în viață, chiar așa, domnule Zweig, chiar așa.

12
/08
/19

CRONICĂ DE CARTE Exponent al Generației `70 și probabil singurul în relații strânse cu Noul Cinema post-2000, regizorul Iosif Demian se destăinuie într-o necesară carte-interviu realizată de Laura Dumitrescu – „Iosif Demian. Note de autor”, recentă publicată, în ediție bilingvă (română și engleză), de iadasarecasa, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei (CNC).

12
/08
/19

(continuare) Da, m-am albit, dar în sufletul meu a înflorit revolta, pentru că sînt neam de revoluționar. Cum, domnule, cum de e posibil? Tocmai eu, din universul ăsta larg, am fost ales să intru în rahat? Ah, am să mă răzbun. Ați profitat de mine, vrăjitoarelor. Mai ales, tu, domnișoară Raluca, ai profitat cu glasul tău catifelat și m-ai dus cu vorba…

12
/08
/19

Puțină lume știe că, în spatele aparenței mele de om serios și atotcunoscător se ascunde un soi de Cănuță om sucit, un Lică Zăpăcilă al familiei, unul care-și ia părerile și impresiile drept realitate. Asta în ceea ce mă privește, desigur. Cînd mi se pare că am înțeles ceva, nu mai acord nici o atenție restului, amănuntelor. Exemplul cel mai strălucit este chiar vacanța pe care o ronțăi acum, mirîndu-mă și dînd cu căciula după cîini.

02
/08
/19

Ultima lună de vară vine cu evenimente culturale de impact, precum Festivalul Anonimul, în Delta Dunării, Festivalul de Teatru Independent Undercloud, la Muzeul Țăranului din București, sau Festivalul Internațional George Enescu, ce-și deschide porțile în ultima zi din august.

29
/07
/19

Cartea „Cântecul stepei, cântecul munților”, de Cinghiz Aitmatov, traducere din limba rusă și note de Nicolae Iliescu, a fost publicată la editura Polirom în anul 2019. Volumul reunește mai multe nuvele ale scriitorului kârgâz, printre care și magnifica lucrare „Vaporul alb”.

28
/07
/19

Cea de-a șasea ediție a Festivalului Strada Armenească are loc anul acesta între 2 și 4 august și aduce în inima Cartierului Armenesc din București o serie de evenimente pentru întreaga familie. Expoziții și workshopuri, meșteșugari, tururi ghidate, delicii culinare, dansuri tradiționale și concerte de neuitat, toate vă așteaptă în cele trei zile de festival pe strada Armenească. Intrarea este liberă.

24
/07
/19

CRONICĂ DE CARTE Criticul de film Lucian Maier revine în atenţie cu o carte provocatoare, „Timp şi conştiinţă în cinema”, proaspăt apărută la Editura Eikon. Un titlu ambiţios. Şi o premisă la fel: renunţarea la o analiză exclusiv estetică a cinemaului şi trecerea la o analiză a filmului ca discurs.

21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

08
/07
/19

În anul 2009, istoricul a predat editurii Humanitas un manuscris pe care l-a cerut publicat după moartea sa. Scriitorul avea nouăzeci și trei de ani și a mai trăit încă (aproape) un deceniu. S-a săvârșit în ianuarie 2018, la (aproape) o sută doi ani. Cartea aceea era „Amintiri și povești mai deocheate”.

Page 5 of 97« First...34567...102030...Last »