Scrisoare către Toma*
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-toma/

Dragul meu ţiţirel, Acum o lună veneam cu tati la Roma, să fim şi noi alături de tine şi de mami, pe durata tratamentului. Crede-mă, am impresia că a trecut deja un an de atunci!

Un articol de Petre Ivan|1 Martie 2019

Când mă gândesc la tine, îmi amintesc de jocurile și jucăriile minunate de acasă, de cursele noastre cu motocicletele în jurul mesei din bucătărie… Pe a mea o botezasem Fulger, mai ții minte?, pentru că era cea mai rapidă motocicletă din lume.
– Mai rar un pic, nu pot ține ritmul…

Îți amintești că plecam la grădiniță și luam cu mine, în ghiozdan, toți cățelușii Paw Patrol cu excepția lui Sky, cățelușul roz, pe care ți-l lăsam ție? Nu făceam asta pentru că eu nu suport culoarea roz, ci din dărnicie, pentru că mă gândam să-ți las și ție unul, să nu-ți fie dor de patrulă până mă întorc eu.
– Curată generozitate!
– Fără paranteze, tati, abține-te…
– Ok, continuă…

De ce oare amintirile sunt atât de frumoase și de triste, măi, cheliuță? În zilele când ești la spital, așa cum ai fost săptămâna asta, distanța dintre noi îmi frânge inima. Timpul și experiențele fără tine n-au nicio însemnătate pentru mine.
– E o scrisoare a naibii de înduioșătoare!
– Nu contează, păstrează-ți impresiile pentru mai târziu
– Iartă-mă pentru îndrăzneală…

Țițirelule, te-am îndrăgit din ziua în care mami și tati te-au adus acasă, la câteva zle după naștere. Mai știi că te-au pus în pat lângă mine și eram atât de mândră și de bucuroasă că lupoaica avea, în sfârșit, un frățior?
– Mă tem că aici trebuie să precizăm cine e lupoaica.
– Nu trebuie, știe toată lumea cine e lupoaica. Scrie mai departe:

Nu-mi puteam imagina că o să stai mai mult prin spitale decât pe acasă… Îți amintești că ți-am promis atunci că o să te învăț tot ce știu eu și că o să te iubesc până în ultima zi a vieții mele?
– Vrei să punem și un P.S.?
– Un post scriptum?
– Da, la sfârșit.

– Asta e ca și când ai bate clopotul la sfârșitul simfoniei nr. 7 a lui Șostakovici.
– Cam așa ceva… Punem?
– Da, punem și un post scriptum. Scrie așa:

P.S. Ieri dimineață, după ce m-am trezit, tati mi-a pus să ascult o melodie frumoasă cântată de Maria Răducanu, despre o fată, Cristina, care avea părul frumos rău, iar peste București se lăsa seara… Mi-a plăcut atât de mult încât am ascultat-o de mai multe ori și apoi am fredonat-o toată ziua. Diseară, după ce te întorci de la tomograf o să ți-o cânt și ție.

* “Scrisoare” inspirată de o secvență din filmul Green Book (2018, Peter Farrelly)

 

Conturile deschise de părinții mei:
Lei – BCR
Cod IBAN: RO10RNCB0071035252490001
BOLOZAN Daniela Marinela
Euro – BRD
Cod IBAN: RO66BRDE190SV21474371900
BOLOZAN Claudiu Sorin
————————————————–
ANTE SCRIPTUM
La trei zile după Crăciun, mergeam cu băiețelul nostru, Toma, la Marie Curie pentru o presupusă infecție a mandibulei. O infecție care nu ceda în fața antibioticelor. Rezultatul ecografiei, după vreo 7 ore de așteptat pe holurile reci, a fost necruțător: tumoare! Au urmat zile cumplite pentru noi, pentru cei din familia noastră, pentru prietenii și cunoscuții noștri, zile în care speranța și deznădejdea se succedau de la o oră la alta. În cele din urmă am aflat că era vorba despre un neuroblastom cu metastaze multiple, un cancer care avansa rapid. (…)
Citiți în Ziarul Metropolis >

Eu sunt Toma

Citiţi şi:
09
/05
/19

Se zice că un croitor iscusit măsoară de 7 ori și taie o singura data. Nu știu cum stă treaba în cazul unui chirurg bun. Voi afla astăzi, pe la orele 18.00, 19.00, după extragerea tumorii suprarenale. Eram programat pentru ora 10.00, dar doctorii au decis să-mi mai prelungeasca un pic așteptarea. Și foamea. Va trebui să îndur foamea până la noapte, iar eu sunt cam rău de foame, fac urât. Sunt mic și rău, dar am un zâmbet irezistibil.

12
/04
/19

„Oxygen”, o producție Teatrelli care reunește teatrul, proiecțiile video, muzica live și dansul contemporan, într-un concept original semnat de actorii Antoaneta Cojocaru și Daniel Pasacariu, va avea o reprezentație specială, ca spectacol-invitat în cadrul Festivalului Europes Nomades. Au Levant de L’Europe chiar în această seară, de la ora 20.00, pe scena Théâtre Aleph din Ivry-sur-Seine, Franța.

07
/04
/19

Ne-am reîntors la țițirel, miercuri seara, după mai bine de o săptămână de absență. Aici ploua incet, era vânt. În drum spre Bambino Gesu, îl ascultam pe tati, care-mi vorbea de realismul magic al acestor locuri. Si cred că are dreptate, există o magie aici, în aer. Te simţi altfel, te transfigurezi de cum păşeşti in Roma.

21
/03
/19

Duminică am fost la muzeu pentru o scurtă incursiune in mintea întortocheată a lui Leonardo Da Vinci. Doar că fără titirel și mami, epuizați după cele aproape zece zile de spitalizare. Pe drum, ne-am oprit cu Alessandro, tatăl lui Lorenzo, la un showroom auto. Cam scumpe mașinile de acolo, totuși, pentru buzunarele noastre pline cu caramele.

01
/03
/19

Dragul meu țițirel, Acum o lună veneam cu tati la Roma, să fim și noi alături de tine și de mami, pe durata tratamentului. Crede-mă, am impresia că a trecut deja un an de atunci!

28
/02
/19

Iată ca a sosit timpul sa ne confruntăm si cu primele rezultate ale tratamentului. Maine și poimâine vom afla cum reacționeaza organismul meu la chimioterapie. Așa au anunutat-o doctorii pe mama, înainte de demararea celei de-a 5-a ședinte, că vom avea parte de un "bilancio provvisorio".

26
/02
/19

Era aproape dupa-amiaza în această fotografie in care aparem toți 4 dupa întâlnirea cu Papa Francisc. Lui tata nu-i prea place sa fie prins în poze, se ferește mereu, de aceea avem puține instantanee impreuna. Bumba, lipita de mama, bombănea că de obicei și ne înnebunea cu matematica ei: "Tati, cat fac 70 + 5? Îmi spui? Când imi spui? Dar 70 cu cât e mai mare decât 60? De ce nu-mi spui? Vrei sa număr din 10 in 10 până la 100? Dar când mă înveți sa număr și din 5 in 5? Poți să mi spui?"

21
/02
/19

Apoi, lucrurile au luat o întorsătură nedorita. Tati a descoperit că durerile constante pe care le resimtise in ultimele zile in zona toracelui erau semnul unei boli grave, apărută pe fondul stresului și imunității scăzute.

21
/02
/19

De‑acum eram tot timpul împreună, titirelul, mama, tata şi cu mine, titirelul cu toanele lui, noi, ceilalţi trei, cu nelinistile și micile noastre bucurii.

12
/02
/19

Ceea ce n-am stiut eu și Bumba înainte să ajungem la Roma era că mancarea noastră preferată coincide cu chintesenta bucătăriei italiene. N-ați crede, judecând dupa alura mea skinny, că mă pun primul la masă și termin ultimul, că nu las nimic în farfurie și că cer de fiecare data porție suplimentara.

11
/02
/19

Mulți ani după aceea, înainte de a-și duce pentru prima dată baiețelul la cinematograf, Toma avea să-şi amintească de după-amiaza îndepărtată când părinții l-au dus la Vatican să facă cunoştinţă cu Papa Francisc.

10
/02
/19

"Colunga lui Trei ani", așa i-am spus de vreo două, trei ori până am prins ideea. De fapt așa credeam că i se spune Columnei lui Traian, despre care tata îmi povestea ieri dupa-amiază, în timp ce ne plimbam prin centrul Romei. Am ieșit un pic cam îmbufnată in fotografie, asta și pentru că nu mi place să apar în poze cu statui.

06
/02
/19

Am văzut târziu filmul despre Stephen Hawking (2014), 'The theory of everything'. Era, cred, prin septembrie anul trecut. Ieri, după ce am ajuns la 'Casa Peter Pan', unde Toma își va petrece (alaturi de noi) următoarele 18-24 de luni, mi-am amintit de rolul impresionant reusit de Eddie Redmayne in acest film.

29
/01
/19

Pentru următorii doi ani, acest loc minunat va fi casa noastră. Nu știu cât de încântați sunt tata și Bumba, care vor ajunge aici vineri, însă eu și mama (a participat aseară la un prim curs de limba italiană) adorăm deja "căsuța lui Peter Pan". Poate și pentru că stăm la etajul al treilea al clădirii, unde camerele au denumiri de constelații, și pentru că urcăm cu liftul.

28
/01
/19

Finalul lui 2018 ne-a reamintit brutal că una dintre principalele însușiri ale omului a fost (și va rămâne) omenia. La trei zile după Crăciun, mergeam cu băiețelul nostru, Toma, la Marie Curie pentru o presupusă infecție a mandibulei. O infecție care nu ceda în fața antibioticelor. Rezultatul ecografiei, după vreo 7 ore de așteptat pe holurile reci, a fost necruțător: tumoare!

28
/01
/19

Era aproape de miezul zilei, când doamna doctor a hotărât că nu mă va mai externa astăzi din cauza unei dureri de burtică ce m-a sâcâit întreaga noapte. "Așa că Țițirelul s-a bucurat degeaba", a concluzionat mama, "nu a sosit încă timpul să-ți cunoști noii prieteni de la Casa lui Peter Pan, mai amânăm pentru câteva zile".

22
/01
/19

Știu că sunteți curioși să aflați câte ceva și despre mama. Sincer să fiu, mă încearcă și pe mine aceeași curiozitate. Să aflu mai mult decât știu deja. În primul rând, știu că mama se roagă în fiecare seară la Dumnezeu pentru mine și pentru sora mea.

22
/01
/19

Noaptea, când stau în cutiuța mea și torc cu ochii la focul din sobă, mă gândesc deseori la Tomiță, pe care nu l-am mai văzut de mai bine de trei săptămâni. L-am simpatizat încă de când s-a născut, în special pentru numele lui de motan.

Page 1 of 212