Scrisori de la Leo (I) – sferturile de finală
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisori-de-la-leo-i-sferturile-de-finala/

Nu ştiu acolo cum e, dar aici e distracţie maximă. Mai ales acum, că plouă mărunt cu goluri seci, de când a început Dead Poets & Footballers Society. Campionat sau Cupă, nu-mi dau bine seama…

Un articol de Pantacruel|30 iunie 2016

Din câte înţeleg, Portugalia, prefereata mea, e şi favorita specialiştilor. Toţi îl dau pe Eusebio virtual golgheter.

Să vedem dacă va reuşi să treacă, în seara asta, de Polonia lui Karol Wojtyla, e meci echilibrat îmi spunea zilele trecute şi Robin Williams – cu care mă văd mai mereu prin tribună pentru că e membru în juriul ecumenic, juriul acela cu oameni trişti şi prost îmbrăcaţi care vor acorda premiul fairplay la finalul competiţiei.

Stai că mai voiam să îţi zic ceva , dar am uitat…

A, da, aseară am luat masa cu Pessoa, Dylan Thomas (anul ăsta ar trebui să apară “Dominion’, filmul cu John Malkovich despre ultimele ultimele  zile de viaţă ale galezului – dacă-l vedeţ, daţi şi voi de veste!), Chantal Akerman, puţin mai târziu au venit Marlene Dietrich la braţ cu Marcelo Mastroiani (habar n-aveam că formează un cuplu! Vezi cum o dai, n-o ştii de la mine!), iar şi mai târziu, la spartul târgului, scârţa, scârţa, cu bicicleta, Monsieur Hulot. Işi uitase umbrela la soră-sa şi s-a întors s-o ia.

Numai islandezi nu erau la masă, în ciuda statisticilor care spun că micuţa ţară nordică are cei mai mulţi scriitori pe cap de locuitor. Adică un islandez din zece scrie cărţi. Restul sunt, probabil, fotbalişti şi cântăreţi.

Am discutat despre Lisbon Story-ul lui Wenders (şi mai deloc despre Dekalog-ul lui Krzysztof Kieslowski), filmul pe care pot să-l văd şi să-l revăd la nesfârşit pentru că, pentru mine, este mai mult decât „doar un film”: este un truc de magie. Când sunt departe de Lisabona, cum sunt acum, mi-l pun în dvd şi-ntr-o secundă sunt acolo, în Lisbon Story

Dar lasă că mai vorbim după meci că tre’ să mă sune de la Cahiers du cinéma să le spun două, trei bârfe despre Manoel de Oliveira, viitorul selecţioner al lusitanilor.

PS

Nu ştiu de ce nu am vibraţii prea bune cu meciul ăsta…

Foto: Lisbon Story, europeanul metropolis – cinemagia

15
/06
/16

Nu ştiu cum fac de nimeresc mereu (în) grupa Portugaliei la turneele finale. Aş putea zice că, cel puţin de data asta, a fost alegerea mea, însă tind să cred că e mai mult de-atât. Un fel de predestinare absurdă care mă pune în faţa unui joc de aceeaşi factură, pe care „naţionala” Portugaliei îl repetă beckettian de vreo 10 ani încoace.

14
/06
/16

Buffon. Barzagli-Bonucci-Chiellini. Stop. La Chiellini voiam să ajung. Trec rapid peste locul comun că tustrei, plus Buffon, care e vârful de lance al acestui supertrident defensiv, alcătuiesc cea mai solidă apărare de la Euro 2016. Aş zice că e şi cea mai carismatică, în ciuda reputaţiei dubioase pe care o au practicanţii dogmei Herrera. Adică e suficient să-l vezi pe Chiellini bătând cuba ca boxerii, cu Buffon, după nişte duble parade in extremis, pentru a tranşa partea asta…