Seymour. Acolo unde nu se sfârșește dragostea
https://www.ziarulmetropolis.ro/seymour-acolo-unde-nu-se-sfarseste-dragostea/

Seymour Bernstein, pianistul, are optzeci şi opt de ani. Și la optzeci şi opt de ani, omul acesta poate să spună că nu credea să ajungă cu mâinile lui până la Dumnezeu. Iar adevărul este că el chiar a ajuns cu mâinile lui până la Dumnezeu, căci Seymour cu adevărat este dintre aceia pentru care au apărut pe lume sonatele şi pianele şi melancolia.

Un articol de Andrei Crăciun|23 septembrie 2015

Iar la apogeul splendidei sale cariere de pianist, dar și la apogeul anxietății de a mai urca pe scenă, la cincizeci de ani, Seymour Bernstein a ales să se oprească. Și-a organizat un concert de adio, un adio despre care nimeni altcineva n-a știut.

N-a mai concertat în public, a fost profesor, a așezat în alții harul său, atât cât poate un har fi dat mai departe. S-a retras în apartamentul său cu o singură cameră din New York, a compus, a scris, a iubit muzica și a fost fericit.

“Seymour Bernstein: an introduction” este un documentar care îi spune istoria acestui om extraordinar. Ethan Hawke a reușit – din prima încercare – un film documentar despre care se povestește deja elogios și se va mai vorbi, căci Seymour chiar este om care poate fi povestit elogios.

Documentarul este, totuși, și nu este despre Seymour Bernstein. Căci filmul este în egală măsură despre căutările lui Ethan Hawke, și mai departe despre căutările oricărui artist confruntat cu gloria și cu sensul baricadelor personale.

Mai important e că Seymour Bernstein este un om înțelept. El a făcut un pas înapoi, pentru a se păstra pe sine, căci aceasta este măsura tuturor lucrurilor: consecvența în ideal. Idealul lui Seymour Bernstein este muzica, dincolo de succes.

Seymour Bernstein este un om înțelept. El a fost în Războiul din Coreea, căci așa i-a fost secolul, el i-a scris Majestății Sale Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii și Irlandei de Nord întrebând-o de ce un anume pianist nu a fost înnobilat deja, ceea ce bineînțeles că s-a întâmplat imediat după scrisoarea lui, el și-a păstrat umorul, el a continuat să se întrebe “de ce?”.

Documentarul se sfârșește cu Seymour Bernstein concertând din nou – pentru un public restrâns. Din stradă se văd oameni oprindu-se, fotografiindu-l prin geamul vitrinei pe acest bătrân misterios care vrăjea un pian. Așa este secolul. Asta fac oamenii mileniului al III-lea în fața miracolelor: le imortalizează, un verb depășit, căci acele fotografii vor ajunge pe internet, volatilizându-se.

Povestea lui Seymour Bernstein este totodată a oricărui om care trăiește o pasiune. Este și nu este despre muzică, despre partituri, despre piane, povestea lui Seymour Bernstein este povestea oricărui om care și-a dat cu plăcere viața pentru o credință. În locul său ar fi putut sta un călugăr sau un interpret de șlagăre de pe un peron de metrou din Europa de Est.

Ethan Hawke caută un răspuns, dar îl caută într-un stil foarte american, căci viața nu este despre ce reușești să fii, ci mai ales despre ce nu reușești să fii, despre toate acele drumuri care nu duc nicăieri, despre toate acele clipe întunecate, căci prin ele și numai prin ele intră lumina în oameni.

Ethan Hawke tocmai a aflat în Seymour Bernstein, pianistul, introducerea la acest adevăr: înțelepciunea începe acolo nu se sfârșește dragostea.

Filmul-documentar “Seymour: an introduction”, de Ethan Hawke, a rulat în Piața Festivalului “George Enescu” (Seymour Bernstein, eroul documentarului, l-a cunoscut pe George Enescu).



14
/07
/20

Vechea şi celebra şcoală poloneză de film nu e doar o amintire. Faima şi importanţa ei se întind până astăzi, aşa cum o dovedeşte şi un excepţional proiect din ultimii ani: „Martin Scorsese prezintă: Capodopere ale cinematografiei poloneze”.

12
/07
/20

★★★★★ CRONICĂ DE FILM Prezent anul trecut în mai multe festivaluri și disponibil acum în România pe platforma MUBI, „Ne croyez surtout pas que je hurle” („Just Don't Think I'll Scream”, 2019), debutul regizorului francez Frank Beauvais, este un excelent documentar eseu, potrivit și pentru perioada bizară pe care o trăim.

11
/07
/20

Presa franceză laudă Malmkrog, noua peliculă semnată de Cristi Puiu: „Regizorul ne dăruiește un film unic și curajos”, „o adevărată lecție de punere în scenă”.

10
/07
/20

De vineri, 10 iulie, timp de zece zile, cele mai recente documentare de mediu, din 14 țări, vor fi difuzate gratuit, în premieră națională, pe online.pelicam.ro, în cadrul celei de-a 9-a ediții Pelicam - Festivalul Internațional de Film despre Mediu și Oameni, desfășurată exclusiv online.

10
/07
/20

Joi, 16 iulie, de la ora 21.00, în grădina Rezidenței BRD Scena9 (Str. I.L. Caragiale 32), va fi proiectat filmul artistic senegalez „Black Girl”, regizat și scris de Ousmane Sembène, în cadrul programului de proiecții de film în aer liber CINEVARA.

07
/07
/20

PREVIEW Două cinecluburi în aer liber - F-SIDES şi CINEVARA - le oferă cinefililor din Bucureşti şansa să vadă filme realizate de femei şi filme din patrimoniul cinematografiei.

07
/07
/20

Mai bogată ca niciodată în premiere, selecția de filme românești de la cea de-a 19-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania cuprinde un număr record de 21 de lungmetraje și 16 scurtmetraje, care vor fi proiectate, în prezența realizatorilor, între 31 iulie și 9 august, la Cluj-Napoca.

05
/07
/20

CRONICĂ DE FILM Scris și regizat de Nicolas Bedos, „La Belle Époque” (2019), prezentat anul trecut la Cannes în afara competiției și programat să deschidă ediția amânată din acest a TIFF-ului clujean, este o comedie tipic franceză cu vedete. Eternul subiect al cuplurilor în criză este ambalat puțin diferit, însă fără nimic memorabil.

04
/07
/20

S-a deschis Grădina cu Filme – Cinema & More: film românesc, documentare despre mari coregrafi, muzicieni sau creatori de modă, concerte, teatru, spectacole de improvizație și dezbateri, într-un program special în aer liber.

01
/07
/20

O incursiune în lumea lui Ingmar Bergman, creionată de scriitoarea norvegiană Linn Ullmann, fiica regizorului, în romanul „Neliniște”, publicat în 2015 și apărut recent și în limba română, la Editura Polirom.

30
/06
/20

OPINIE Desfăşurată în aer liber, după o amânare de trei luni din cauza pandemiei, gala Premiilor Gopo a avut câştigători previzibili. Deşi inevitabil mai puţin spectaculos ca de obicei, evenimentul a fost important prin simplul fapt că s-a desfăşurat şi că le-a permis câtorva sute de cineaşti să se reîntâlnească, într-un context dificil pentru filmul românesc.

Pagina 1 din 26412345...102030...Ultima »