„Sfârșit”, la Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova
https://www.ziarulmetropolis.ro/sfarsit-la-teatrul-national-marin-sorescu-din-craiova/

“Sfârşit”, de la Teatrul Naţional “Marin Sorescu” din Craiova, este un spectacol bine făcut, despre sfârşitul unei vârste, despre momentele cheie şi despre toate finalurile din viaţa noastră; despre insatisfacţia de a fi şi a trăi, despre cât de singuri suntem în relaţiile umane.

Un articol de Monica Andrei|14 decembrie 2015

Leta Popescu a terminat facultatea de regie la Cluj şi a primit deja un premiu UNITER pentru debut, în 2014. Este o regizoare tânără, preocupată de dramatizarea literaturii contemporane românești pentru scenă, implicată în proiecte interdisciplinare cu teme sociale, care a făcut spectacole atât în zona teatrului independent, cât și în teatrele de stat.

Spectacolul în regia Letei Popescu are la bază proza scriitorului Florin Lăzărescu, scenaristul lungmetrajului „Aferim!”, pentru care Radu Jude a primit Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin, dramatizarea fiind semnată de Oana Hodade.

Textul spectacolului „Sfârșit” este primul dintre cele două proiecte de dramaturgie contemporană românească declarate câştigătoare la ediția a V-a a Concursului de Proiecte Regizoral-Scenografice pentru tinerii regizori şi scenografi români, organizat de Teatrul Naţional „Marin Sorescu”.

Patru prieteni Alex (George Albert Costea), Sânziana (Romaniţa Ionescu), Catinca (Raluca Păun), Radu (Marian Politic) și Cristi (Cosmin Rădescu) se întâlnesc după 25 de ani, din întâmplare, după înmormântarea celui de-al cincilea. Cândva, în copilăria şi adolescenţa lor, ei au trăit tot felul de întâmplări, apoi viaţa i-a dus pe alte cărări ale destinului.

Dar le-au rămas amintirile despre cum și-au dat foc sau trebuiau să se spovedească în faţa bunicii şi a preotulului, să se închine obligatoriu la toţi sfinţii; despre cum se jucau sau cum și-au descoperit sexualitatea sau au minţit. Trecuţi de 30 de ani, când se întâlnesc, fiecare trăiește, în singurătatea lui, nefericirea.

8t21a7tV0uHCqYV3xi7VUmElMgETw-rCI4urwrXv-V4,pImFyd91xrcM_3zw0Eo5c4KNG-hiBSp35J_mtVLrKzQ

Spectacolul este conceput pentru sala „Ion D. Sîrbu” a teatrului, în spaţiul ce pare să fi fost o sală de sport. Un mare merit îl are Mircea Cornișteanu, managerul teatrului, care descoperă tinerii regizori, actori, scenografi talentaţi şi face posibil de a-i primi într-un teatru teatru naţional important, acordându-le încredere.

Gloria Gagu alege o scenografie minimalistă, lăsând actorilor libertatea de exprimare prin joc. Bucata marcată ca fiind scena, aflată în centrul spaţiului, pe care actorii cântă, dansează şi joacă, este plină cu pământ. În spate – un fel de bar improvizat, cu beculeţe pe sârmă, ca la bodega satului de sărbători, de unde apar nişte cutii cu bere şi nişte suc. Este locul de întâlnire al tinerilor.

Bună este ideea regizoarei privind provocarea publicului, de a judeca secvențe din viața unor oameni, surprinse pe scenă, pentru că actul teatral presupune transmiterea emoției. Actorul Cosmin Rădescu, după ce joacă rolul tânărului Cristi, trece printre spectatori şi le pune întrebări. Rămâne doar spectacolul – un răspuns.

 

FOTO: Bogdan Dănescu

28
/03
/24

O nouă lună într-un șir aparent nesfârșit plasat sub semnul „vremurilor interesante” este o nouă invitație la oglindire prin artă. De la criza de mediu la traume transmise de-a lungul generațiilor, de la apăsarea cu care ne zdrobesc rolurile de gen în societate, la dificultățile în comunicare, spectacolele Vanner Collective vorbesc despre probleme cu care ne confruntăm zi de zi, conștienți sau nu, abordate cu empatie și cu inteligență, cu un amestec dezarmant de onestitate și teatralitate.

26
/03
/24

Cum se poate găsi un echilibru între stăpânirea strategiilor de comunicare, acumularea cunoștințelor de SEO și duelul cu algoritmii opaci ai tuturor platformelor de social media, de la Instagram la Facebook, de la Tik-Tok la Reddit, toate acestea fiind necesare pentru a ajunge la public, și activitatea propriu-zisă de a crea un concept sau un produs?

22
/03
/24

În contextul celebrării a 20 de ani de existență, Centrul Național al Dansului București (CNDB) extinde Ziua Internațională a Dansului pe durata întregii luni aprilie. Astfel, spectatorii vor avea ocazia să vizioneze spectacole de dans internaționale prezentate în premieră în România, producții coregrafice naționale, dar și să participe la discuții cu artiștii.

22
/03
/24

Pe 23 martie 2021, la 93 de ani, după aproape un secol petrecut printre lumini, umbre și culori, a părăsit această lume, lăsând în urmă o istorie a costumului, zeci de volume, nenumărate expoziții, o mulțime de obiecte adunate într-o colecție de o valoare greu de estimat, care, poate, își va găsi în timp un spațiu pentru ca muzeul visat de ea să existe.

22
/03
/24

Cum poate râsul să fie terapeutic? Cum poate cufundarea în natură să ne aline? Cum ne poate ajuta arta mișcării să avem o relație mai bună, mai creativă cu procesul de înaintare în vârstă? În căutarea răspunsurilor la aceste întrebări, Asociația Developing Art lansează proiectul de cercetare artistică All Sorts of Care: o serie de rezidențe artistice dedicate explorării legăturilor complexe dintre corp și minte, în contextul râsului, al îmbătrânirii și al prezenței umane, ca un martor tăcut ce face parte din natură, toate privite prin filtrul ideii de grijă.

21
/03
/24

Cele mai noi filme cu Mads Mikkelsen și Sir Anthony Hopkins în rolurile principale și multipremiatul „All of Us Strangers” (foto) (r. Andrew Haigh) sunt doar câteva dintre titlurile incluse în programul celei de-a 23-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania, care va avea loc la Cluj-Napoca între 14 și 24 iunie.

21
/03
/24

Joi, 28 martie, de la ora 19.00, va avea loc la sediul Teatrului Masca (Bd. Uverturii, nr. 14) a șasea întâlnire din seria dezbaterilor performative moderate de Alex Tocilescu. Tema ediției este „Ăștia o să ne plătească nouă pensia?!”

20
/03
/24

Denisa Nicolae are multe nesiguranțe și incertitudini. Râde zgomotos și plânge cu sughițuri. Iubește. Lumea ei e mare și jucăușă, din când în când o prinde cu tandrețe, să nu fugă, și o face vizibilă, puțin câte puțin.