Între 19-29 mai, la Craiova are loc a 13-a ediţie a Festivalului Internaţional Shakespeare. Teatru indoor şi outdoor, spectacole VR şi muzicale, participanţi internaţionali, concerte, toate gravitând în jurul unui Shakespeare relevant şi provocator pentru lumea noastră contemporană.
Un articol de Cristina Enescu Aky|11 mai 2022
Cover foto: „Hamlet” (foto credit Martin Tulinius)
Vlad Drăgulescu, co-director al Festivalului Internațional Shakespeare și director artistic la Teatrul Naţional Craiova, ne-a oferit mai multe „degustări” ale numeroaselor evenimente cu care publicul este așteptat la această ediție a festivalului craiovean. Și, încă și mai interesant, ne-a oferit câteva argumente solide ca răspuns la întrebarea „de ce umanitatea nu s-a plictisit încă, ba chiar are nevoie de Shakespeare”?
Programul festivalului în puteți consulta aici.
Vlad Drăgulescu
Cum arată norocoasa a 13-a ediție a Festivalului de anul acesta?
Festivalul are acum o componentă foarte puternică legată de refacerea unor drumuri. Asta se vede și din sloganul care provine din zicala în limba engleză: „When there’s a will, there is a way” (când există voință, există o cale), iar noi ne-am jucat puțin cu cuvintele și am creat sloganul „There is a WILL (Shakespare adică), so there is a way”. Deci am eliminat probabilitatea și am creat o certitudine. După o perioadă foarte dificilă iată că reușim din nou să refacem legături și să creăm punți noi. Este o ediție care ne dorim să aducă Bucurie în sufletele tuturor celor care participă.
Avem evenimente de dimineața până seara, indoor și outdoor, cucerim orașul (cu activități în toate cartierele Craiovei). Iar cu ajutorul partenerilor internaționali (participanții la festival, turiștii, jurnaliștii și criticii străini) vom crea împreună energia de care trebuie să se bucure un astfel de festival. Vom avea și performance-uri, concerte, cinema, petreceri, iar toate laolaltă sperăm să ne facă pe toți să ne dorim ca următoarea ediție a festivalului să fie mâine, nu peste doi ani.
Cum arată Shakespeare cel reflectat în această ediție?
Galaxia Shakespeare are mai multe stele anul acesta: cu totul sunt peste 160 de evenimente în peste 20 de spații. Ca reliefare a sa în prezent, am mers pe mai toate formele de comunicare către public. Printre altele avem concerte cu instrumente din vremea lui Shakespeare, pe care probabil muzicienii le foloseau pentru a cânta muzica vremii despre care știm prea puține, și pe care noi le vom folosi inclusiv pentru a crea muzică tehno. De asemenea îl aducem pe Ionescu în atenția publicului cu spectacolul „Macbett” de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj; apoi îl aducem publicului pe Shakespeare într-o formă muzicală prin intermediul Corului Madrigal care va face un proiect special pentru Festival, un concert care se va auzi în premieră la Craiova, un fel de sonete de atunci și sonete de acum.
Avem de asemenea oameni de teatru care vin să își spună povestea dincolo de Shakespeare, spre exemplu dramaturgul și regizorul canadian Robert Lepage, care vine cu un spectacol autobiografic, „887”, cu povești personale dar și o portretizare a unui anumit moment istoric și geografic (copilăria sa în Canada), un spectacol ca un apel la memorie, care te face practic să intri în memoriile tale, dincolo de memoria lui – e un discurs teatral cu adevărat minunat.
Un alt mod în care îl aducem pe Shakespeare e printr-o imaginare muzicală trupa The Tiger Lillies, în închiderea Festivalului, care vor juca „Hamlet” – un spectacol puternic vizual, în care vom descoperi muzicalitatea firului poveștii din Hamlet și felul original prin care acești artiști reușesc să îl traducă pe Shakespeare cu mijloacele specifice prin care au devenit cunoscuți la nivel internațional.
Apoi îl vom aduce pe Shakespeare și în școli – avem câteva școli care îl descoperă pentru prima oară pe acest autor, sunt câteva gimnazii și licee din Craiova au răspuns invitației noastre în cadrul proiectului „Shakespeare goes to school”. Practic vom vedea cum se vede Shakespeare prin ochii unor oameni tineri care abia încep să îl cunoască. Va fi Shakespeare și într-o formă de turneu în oraș prin „Doamnele lui Shakespeare”, un spectacol comisionat de Festival și având regia semnată de Alexandru Boureanu. E un spectacol ce se va desfășura pe o platformă de TIR, care se va plimba prin cartierele craiovene și va recrea senzația de turneu din vremea lui Shakespeare, va poposi și va aduna oamenii „cu surle și trâmbițe” ca să le spună o poveste nouă – pentru că „Doamnele lui Shakespeare” nu există în opera autorului, ci e o invenție al unui Shakespeare al cărui obligo e dat de Regină, care îi cere să facă un spectacol numai cu femei.
O altă perspectivă este cea a spectacolului în regia lui Mihai Mălaimare, care îl va exprima pe marele autor dincolo de cuvinte, prin intermediul pantomimei, și îi va aduce poveștile în stradă sub forma unor statui vivante.
Desigur vom avea și conferințele Shakespeare, unde latura academică a festivalului se va strădui să descopere lucruri noi din universul său, precum și workshop-uri pentru studenți la actorie regie și teatrologie.
„Macbett”, regia Silviu Purcărete
Ce vor aduce publicului în festival și celelalte două mari personalități ale teatrului invitate anul acesta, lituanianul Oskaras Koršunovas și Silviu Purcărete?
Pe Koršunovas, în modul cum l-a imaginat pe Othello, îl vom regăsi la fel de surprinzător cum ne-a obișnuit. Penru a devoala foarte mult din „Othello” vă voi spune despre un alt mare spectacol al acestui regizor pe care am fost fericiți să îl avem la noi în festival, anume „Miranda”. A fost un spectacol în care regizorul a redus întreaga piesă „Furtuna” la doar două personaje într-un apartament comunist, așa cum am avut și noi în anii 80, și a reușit să surprindă o latură foarte tensionată a relației dintre cei doi, creând practic în fața noastră un thriller pe viu. Aveai senzația că te uiți la un film care din când în când te gâtuia, te speria, ai fi vrut uneori să pui o mică pauză… Cam același lucru se întâmplă și în acest Othello.
Ceea ce este originar la Koršunovas e faptul că întotdeauna creează situații neașteptate pe niște texte care au fost montate de nenumărate ori, și totuși el reușește să se reinventeze cu fiecare spectacol. Practic cele 4 sau 5 spectacole ale sale pe care le-am văzut eu – fiecare din ele e diferit. Ai putea să crezi chiar că sunt făcute de regizori diferiți. Ceea ce îl unește pe Koršunovas în creația lui e tocmai elementul de surpriză și capacitatea lui de a descoperi ceva nou în fiecare spectacol pe care îl face, și de a veni cu o latură total neașteptată.
Iar Silviu Purcărete va fi prezent cu spectacolul „Macbett” de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Pentru noi există o legătură de suflet cu Silviu Purcărete, iar anul acesta noi vom sărbători 30 de ani de la premiera spectacolului său „Titus Andronicus”, a doua zi după „Macbett” vom avea acest eveniment aniversar. Asta pentru că „Titus…” a fost cu adevărat un moment de cotitură în istoria teatrului românesc, deoarece cu această producție practic România a devenit un actor important pe scena internațională de teatru. Cât despre „Macbett”, e desigur o parodie, o răstălmăcire a operei shakespeariene, dar Silviu Purcărete o transformă într-o radiografie a unei societăți contemporane, folosind acest prilej pentru a ne arăta absurdul situațiilor prin care personajele sunt nevoite să treacă.
Când cortinele tuturor evenimentelor din festival se vor fi tras, ce sperați să rămână în mintea și în sufletele spectatorilor?
Așa cum am spus la început, ne dorim ca oamenii să rămână cu dorința ca următoarea ediție a Festivalului Shakespeare să înceapă chiar de a doua zi.
În aceste vremuri tulburi (în moduri noi deși totodată „nimic nou sub soare”), de ce umanitatea încă nu s-a săturat de Shakespeare? Ce găsim încă util, necesar la el, noi cei de astăzi?
Cred că îl putem redescoperim pe Shakespare într-o multinațională, într-o fabrică, într-o piață publică, într-o primărie, un minister, într-o situație abominabilă precum cea care se întâmplă din păcate în vecinătatea noastră. Tocmai de aceea Shakespeare e încă foarte prezent, pentru că scriitura lui este extrem de bine făcută. El a continuat să tot fie jucat de-a lungul timpului și datorită faptului că ea dat mereu toate ingredientele necesare în interiorul textelor sale, și e foarte simplu pentru mintea umană să intre și să se piardă în poveștile pe care ni le spune.
Geniul său tocmai în asta a constat, că a descoperit o formă de scriere care să nu te lase practic să te plictisești deloc, și tot timpul – când ai senzația că lucrurile se duc în jos, el are abilitatea de a reconstrui și de a recrea dinamica necesară. Succesiunea dintre dinamica dialogurilor și retorica unui monolog e întotdeauna foarte precisă – cumva are matematica unei compoziții muzicale. Muzica de regulă e cea care ne unește pe toți, mai ales cea instrumentală. Ei bine, Shakespeare reușește să facă ce face și muzica doar că prin cuvinte. Sigur că engleza din care îl traducem acum nu e engleza vremii lui, dar faptul că el a fost mereu retradus în engleză din engleză arată că oamenii nu au putut să nu joace Shakespeare. Dacă ar fi existat altcineva mai interesant ar fi fost jucat acela, însă nu te poți abține să nu joci Shakespeare. Și cred că, așa cum nu ne putem abține să ne distrăm, să mergem într-o vacanță sau să mâncăm, la fel e și cu Shakespeare pentru lumea teatrului – la un moment dat, oricât l-ai ocoli, tot nu te poți abține să nu îl montezi. E ca un magnet datorită construcțiilor minunate pe care a reușit să le creeze prin dramaturgia sa.
„887”, regia Robert Lepage
