CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră mondială în Competiţia de la Cannes, „Sibyl” (2019), al treilea film al regizoarei franceze Justine Triet, este portretul complex al unei psihoterapeute şi scriitoare, jucată de minunata Virginie Efira, inexplicabil lăsată fără premiul de interpretare pe Croazetă.
Un articol de Ionuţ Mareş|30 iunie 2019
Psihoterapeuta Sibyl (Virginie Efira) vrea să renunţe la clienţi pentru a se dedica scrisului, însă este apelată, noaptea, de o tânără actriţă cu mari probleme, Margot (Adèle Exarchopoulos), aflată într-o relație cu un actor căsătorit (Gaspard Ulliel) chiar cu regizoarea filmului în care cei doi joacă (Sandra Hüller).
Deşi iniţial o refuză, insistenţa noii potenţiale cliente, dar mai ales dificultăţile pe care începe să îi le dezvăluie şi care par să îi amintească de trecutul său, o fac pe Sibyl să o accepte. Asta şi pentru că îşi dă seama că ar putea să folosească lucrurile care i se povestesc în romanul pe care vrea să îl scrie.
Este premisa noului film al regizoarei franceze Justine Triet, „Sibyl”.
Un film care are două atuuri ce fac uitat schematismul ușor al scenariului, sau mai degrabă lipsa de prospețime.
Mai întâi, interpretarea memorabilă și strălucitoare pe care o oferă Virginie Efira, care duce totul pe umeri. Joacă la fel de puternic momentele de seducție, de tensiune erotică, precum și momentele de depresie, de cădere. Dar și puținele momente de seninătate și de liniște.
Apoi, structura formală ambițioasă, care înseamnă o întrepătrundere de planuri temporale și ficționale și treceri rapide de la o stare la alta, de la o convenție la alta, printr-un montaj ghidat de o logică mai curând sentimentală, și mai puțin clasic-narativă.
Un film cu personaje feminine puternice, în ciuda aparentei lor labilități, și cu personaje masculine șterse, vag caraghioase. Un film de o intensitate emoțională captivantă, susținută de un amestec elaborat de dramatism și deriziune.
„Sibyl” a fost prezentat în România în cadrul Bucharest International Film Festival (BIFF, 24-30 iunie).
