Sieranevada. Flecăreala apoteotică a poporului nostru
https://www.ziarulmetropolis.ro/sieranevada-flecareala-apoteotica-a-poporului-nostru/

Am fost la cinema, ba chiar la mall, să văd Sieranevada (propunerea României pentru Premiile Oscar, da?), scris şi regizat de Cristi Puiu. Am plătit bilet, am luat loc în sală. Îmi place să înjur pe banii mei, da? Era o vineri şi era un amurg. Nu eram douăzeci de oameni la film. Și uite care e treaba.

Un articol de Andrei Crăciun|11 Septembrie 2016

Sieranevada este un film de cinema. Durează trei ore, iar criticii de specialitate văd aici o exagerare. Nefiind, din fericire, așa ceva, îmi permit să constat că aceștia bat câmpii și n-au prea înțeles. Sieranevada este filmul autorului său. Sieranevada e o mică Evanghelie, foarte balcanică, după Puiu. Iar Puiu face ce vrea, cât vrea și, mai ales, cum vrea.

Acțiunea, dacă îi putem spune așa, se întâmplă la un parastas, și ar putea la fel de bine să fie un documentar. Scenele acestea par decupate din realitate, ele s-au întâmplat, se întâmplă chiar acum și se vor mai întâmpla. Puiu știe realitate.

Așadar, un parastas (de patruzeci de zile) al răposatului Emil, tată de familie, care lasă în urmă mai mulți copii ajunși oameni pe la casele lor și o nevastă îndoliată, gata să facă totul după datină. Firește, totul degenerează, mocnite la început, conflictele escaladează, conform.

Există o ipoteză: că Sieranevada e o aglomerare de clișee, cetățenii așezați confortabil în fotoliile cinematografelor (acolo unde e cazul) urmând să le recunoască și să râdă de ele. Nu o susțin. Recunoaștem aceste secvențe pentru că sunt adevărate. Dacă adevărul e un banal clișeu, atunci da, putem discuta.

Interior apartament de  bloc, zi. Aici o să fie. Personajele sunt multe: fii, nepoți, vecini, o babă comunistă cu căciulă pe cap (preferata mea), ba – din chiar Doamne – va fi adusă și o croată beată și depusă într-o cameră, să-și revină.

Toți oamenii aceștia sunt alcătuiți din tușe groase, au ceva de spus și vor spune. Împreună, viața lor e un infern câteodată îndurabil, cum e viața familiilor dintotdeauna. Parcă Puiu nici nu ar face mare cinema, parcă ar face teatru. Puiu e cehovian.

S-a constatat că în acest film camera nu este altceva decât ochiul răposatului care contemplă ce a rămas după el. Ușile se închid și se deschid și se închid din nou, ca și cum oamenii de la bloc ar intra rând pe rând la Nașul.

Doar Lari, băiatul cel mare, fost medic, actual vânzător de echipamente medicale, că așa a crezut el că e bine, rămâne în hol și se uită de colo-colo încercând să-și râdă de întreaga adunare. Deși, așa cum se va vedea, le are și el pe ale lui.

Mai apare un unchi muieratic, un nemernic, care a făcut și a dres. Un profesor de matematică (alături de soție) stă și bea la masă, așteptând să se aștearnă mâncarea. Dar mâncarea nu se așterne căci, înainte de unchiul ăsta, nu vine popa, iar după ce pleacă popa (altă mare figură) se întâmplă altele și altele. Așa că profesorul de matematică (alături de soție) bea, ce altceva poate să facă?

Magistral, dacă mai suportați acest adjectiv, este personajul conspiraționist. Ăsta e o marcă a lui Puiu. Parcă am vedea Niki Ardelean, colonel în rezervă updatat la timpul prezent. Se discută politică globală și idei (conspiraționiste), se pun filmulețe pe tabletă, se tot îndeamnă a se căuta pe net. Așa e, domnule: asta fac oamenii în sufrageriile lor de bloc, până în ziua de azi. Discută în continuare cazul “11 septembrie”, mai ales pe fondul valului de atentate (în Sieranevada, parastasul pică la puțin timp după cazul “Charlie Hebdo”, lung prilej de vorbe și de ipoteze, vorba poetului).

Filmul abundă în harfă, dialogurile sunt frumoase, pentru că sunt adevărate. Avem: creștinism, între gargară, ritualistică stupidă și credință rănită. Avem: femeie îmbogățită, sictirită de vacanțele în Grecia, la care a ajuns să meargă ca la job – acum vrea Thailanda (cucoana crede că aceia din straturile sociale mai joase sunt niște țărani demni de tot disprețul și e pe cale să își ia două bucăți în plină figură, fiindcă parchează pe locul unui terț, dar până la urmă nu le mai ia).

Avem: tineret în derivă, dar care totuși nu se droghează (cum să se drogheze ai noștri?!). Avem: mizerie conjugală care refulează ca un WC prea-plin. Avem: discuții în jurul avizierului, în chestiunea întreținerii (poate spălați dumneavoastră mai mult…).

Și, uite, personajul principal, Lari, fostul medic, dacă putem conveni că el este acela, ajunge să evoce niște neverosimile amintiri din copilărie, apoi comportă o efuziune de sinceritate, greu explicabilă logic (aici filmul lui Puiu are o fractură, dar să admitem că în cinema, la fel ca în viață, totul este posibil). Și mai e și toată mâncarea aia care zace pe masă, neumblată la ea, în timp ce oamenii tot dau năvală în bucătărie să fumeze. Atâta ciorbă se răcește degeaba.

Lari acesta este și el un bărbat de vârstă mijlocie, aflat în criză, căci asta este viața. Dar el nu e tragic, ia pur și simplu act de cum este viața. Am văzut Sieranevada ca pe iluminarea unui om care se uită în jurul său și își dă mai bine seama. Pare o miză mică, dar nu e deloc așa. Puiu știe realitatea.

Actorii: fără reproș. Buni: de la Mimi Brănescu, căruia îi vin hainele lui Lari ca turnate, până la Ilona Brezoianu în rolul nepoatei, mai golancă așa, care aduce în casă croata beată. Și dacă nu porți pălărie, scoți pălăria.

Ce e Sieranevada, deci? Ce să fie? Flecăreala apoteotică a poporului nostru. Un fel de oglindă aruncată omului, să se vadă un pic la față – mare ipocrit, din convingerea intimă că așa devine tot omul. Asta este.

10
/05
/19

Audrey Hepburn alături de soțul său, actorul și regizorul american Mel Ferrer, în anul 1955. Cei doi se cunoscuseră doi ani mai devreme, la o petrecere găzduită de prietenul lor comun, Gregory Peck.

08
/05
/19

INTERVIU Pe Alex Călin, îl vedeți pe scenele teatrelor Național, Bulandra, Excelsior, Nottara, dar și în spații independente ca Replika, Macaz sau Linotip, iar din 10 mai îl regăsiți pe marile ecrane, în rolul principal din filmul „Cap și pajură”, în regia lui Nae Constantin Tănase.

08
/05
/19

Enigmatică, temerară și marcată de referințe spirituale și simboluri mistice, cinematografia chineză ajunge pentru prima dată în prim planul unei ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) cu o selecție eclectică de filme în premieră, care include nu doar titluri recente și foarte premiate, ci și clasici de referință, în versiuni restaurate.

07
/05
/19

PREVIEW Cu „La Gomera”, Corneliu Porumboiu a ajuns în sfârșit acolo unde îi era locul: în Competiția de la Cannes, cel mai important festival de film. El concurează pentru Palme d`Or cu cineaști-cult ca Almodóvar, frații Dardenne, Jarmusch, Kechiche, Loach, Malick sau Tarantino. La ce să ne așteptăm?

03
/05
/19

Cu adâncă durere în suflet, colegii din Teatrul Național anunță stingerea din viață a celei care a fost și va rămâne pentru totdeauna Minunata Doamnă a Teatrului Românesc ILINCA TOMOROVEANU, care a luminat cu blândețea, profunzimea și puterea harului său numeroasele personaje cărora le-a dat viață pe scenă și pe marele sau micul ecran...

25
/04
/19

Lungmetraje realizate de cineaști precum Pedro Almodóvar, frații Dardenne, Ken Loach și Elia Suleiman, selectate în competiția oficială a celei de-a 72-a ediții a Festivalului de Film de la Cannes vor fi aduse în România de Independenţa Film.

25
/04
/19

Câștigător al unui premiu Oscar (1993, Cel mai bun actor în rol principal pentru "Scent of a Woman"), Al Pacino împlinește astăzi 79 de ani. Iată un frumos omagiu (Epic Tribute) realizat de prietenul publicației noastre, Alexandru Catrina.

24
/04
/19

CRONICĂ DE FILM Turnat în bună măsură în România și premiat pentru regie la Veneția, „The Sisters Brothers” (2018) surprinde cel mai mult prin seriozitatea cu care francezul Jacques Audiard își asumă genul western și prin modul în care comicul se transformă treptat în tragic.

24
/04
/19

Pierce Brosnan, în rolul lui Robinson Crusoe, în ecranizarea din 1997 a romanului omonim al scriitorului Daniel Defoe, publicat în urmă cu 300 de ani (25 aprilie 1719) și considerat primul roman scris vreodată în limba engleză. Daniel Defoe a murit într-o zi 24 aprilie (1931).

23
/04
/19

INTERVIU O întâlnire cu actrița Ana-Maria Ivan, pe care o regăsim în distribuția așteptatului musical „We Will Rock You”, semnat de Răzvan Mazilu, care a avut de curând premiera la Sala Palatului. „Musicalul mă face să mă simt împlinită cu adevărat și mă provoacă să îmi doresc mai mult de la mine”, spune Ana-Maria.

23
/04
/19

Premiera de gală Parking – una dintre cele mai așteptate ale anului - deschide cea de-a 18-a ediție TIFF. Proiecția va avea loc vineri, pe 31 mai, în Piața Unirii din Cluj-Napoca, în prezența regizorului Tudor Giurgiu, președintele Festivalului Internațional de Film Transilvania. Actorul Mihai Smarandache, scriitorul Marin Mălaicu-Hondrari, autorul bestseller-ului ,,Apropierea’’, care a inspirat scenariul filmului, precum și alți actori și membri ai echipei filmului vor fi prezenți la Gala de Deschidere programată de la ora 20:45.

23
/04
/19

Sean Connery, fotografiat înainatea unei partide de golf, în 1962, anul în care actorul scoțian dădea viață agentului 007 în „Dr. No”, primul film din seria James Bond.

22
/04
/19

Filmul „Under the Silver Lake” (regia: David Robert Mitchell) intră în cinematografe pe 26 aprilie. L-am vizionat deja în cadrul American Independent Film Festival. Iată ce am văzut.

Page 5 of 238« First...34567...102030...Last »