Soprana Simona Nicoletta Jidveanu a studiat vioara şi canto clasic, este implicată în proiecte de operă contemporană şi este angajată la Ateneul Român. Crede că destinul… trebuie ajutat.
Un articol de Monica Andrei|16 ianuarie 2015
În 2007, Simona Nicoletta Jidveanu a câştigat Concursul Internaţional de Canto “Mihail Jora”, Premiul „Valentina Creţoiu – Şerban Tassian” şi Premiul „Ludovic Spiess” (pentru muzică de Mozart). Acum își pregătește teza de doctorat, la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.
Când a fost primul gând care te-a dus pe calea muzicii. Ai în familie rude cu meserii din domeniul muzicii?
Da, părinţii sunt muzicieni, a fost un factor determinant, dar hotărârea de a urma acest drum mi-a aparţinut.
La ce instrumente au cântat părinţii?
S-au format pentru instrument, mama violă şi tata vioară. Au profesat. Apoi au pornit şi ei în aventura cântului clasic. La fel, am început şi eu studiul muzicii cu un instrument – vioara, la vârsta de cinci ani; am obţinut licenţa. Nu mi-am dorit vreodată să urmez altceva. Am avut multe atracţii: psihologia, filosofia, citeam mult în timpul studiilor, pe ascuns, pentru că aceste cărţi nu erau în lista obligatorie. Programul de studiu era strict.
În afară de cursurile de cultură generală pe care le aveam, cel puţin șase ore pe zi studiam la vioară, iar timpul liber era rezervat de asemeni pentru studiul muzicii şi pentru audiţii. Şi atunci aveam desigur alte înclinaţii, care mă susţin ca interpret vocal şi care-şi găsesc utilitatea azi în pregătirea tezei mele de doctorat: estetica, psihologia, fenomenologia experienţei artistice şi nu în ultimul rând, teologia.
Care a fost parcursul tău profesional ?
Drumul a început la Iaşi, unde am obţinut diploma de Licenţă la vioară. În ultimii doi ani am urmat în paralel şi canto clasic, iar în anul trei m-am transferat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Aici am urmat treptele fireşti: am obţinut diploma de Licenţă, de Master, apoi m-am înscris la Şcoala doctorală. Parcurg ultimul an de pregătire al tezei de doctorat profesional.
Cum te-ai descurcat cu timpul între examene şi turnee?
Activitatea solistică şi cercetarea ar părea două aspecte diferite însă ambele sevesc muzica. Cercetarea ştiinţifică şi redactarea tezei completează în mod ideal activitatea solistică şi o susţin, ea îmi stimulează chiar latura de pedagog. Caut să îmbin toate aspectele, pentru a nu neglija viaţa personală. Colaborez la publicaţii de specialitate din Bucureşti: ,,Contemporary Music Journal No14 Plus minus” şi ,,Actualitatea muzicală”.
Primul rol ca soprană de operă care a fost?
Primul rol susţinut pe o scenă mare a fost Violetta Valery din “La Traviata” de Giuseppe Verdi – prin care am obţinut Licenţa în canto, spectacol reprezentat cu echipa Studioului de Operă şi Multimedia a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (solişti, cor, orchestră simfonică) la Teatrul “Masca” din Bucureşti, regia Daniel Prallea-Blaga. Imediat după examenul de diplomă cu votul maxim, am întreprins un turneu prin ţară cu echipa Studioului de Operă şi Multimedia a Universităţii de Muzică şi am cunoscut primele succese.
În anii de Master am obţinut o bursă Erasmus în Verona – Italia, iar acolo am avut şansa să debutez internaţional în Violetta (“La Traviata”) şi Gilda (“Rigoletto”), două importante roluri verdiene. Importante indicaţii de cânt şi interpretare vocal- scenică am primit de la profesoara Paola Fornasari-Patti care m-a recomandat pentru a realiza rolurile verdiene sub egida “L’Accademia di formazione artistica Kairòs” din Verona. O intensă cercetare în câmpul vocalităţii belcanto a secolelor XVIII-XIX (belcanto romantic – Rossini, Bellini, Donizetti) s-a concretizat în disertaţia de Master cu titlul „Expresivitatea vocală în stilul belcanto”.
Ce roluri ai mai interpretat?
Lucia din “Lucia di Lammermour” (Gaetano Donizetti), în formulă de semi-scenă. În prezent sunt implicată în câteva proiecte de operă contemporană ale prof. univ. dr. compozitor Liviu Dănceanu, maestru de orchestră (“Archaeus”) şi îndrumătorul meu de doctorat. Joc rolul Ea, în opera cu două personaje denumite simbolic EL şi EA – “Unu plus minus unu”. Opera fost montată în premieră absolută mondială în mai 2014 sub egida Festivalului Internaţional al Muzicii Noi SIMN la Studioul de Operă şi Multimedia al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (UNMB), compozitorul fiind la pupitrul ansamblului “Archaeus”, regia Daniel Prallea-Blaga.
Proiectul a fost itinerat în ţară şi în străinătate şi continuă în 2015 cu o serie de turnee.
Un alt proiect de operă contemporană este noua operă a maestrului Liviu Dănceanu, care este în lucru. O aştept cu mult interes! Va cunoaşte lumina rampei în “Festivalul Internaţional al Muzicii Noi” SIMN, ediţia 2015.
Cum este o zi din viaţa unei soprane?
Ziua începe devreme. Dimineaţa este încărcată cu activităţi, iau un mic dejun frugal, ajung la sala de studiu, fac vocalize, apoi repetiţia la Ateneul Român unde activez din 2007 în funcţia de artist liric. După prânz am program de lectură. Mă documentez şi scriu. Împrumut cărţi sau le achiziţionez prin Internet. Cartea electronică şi lecturarea ei pe diferite “device-uri” e nespus de utilă astăzi când ai acces la biblioteci şi edituri în spaţiul virtual. Mărturisesc însă că îmi place mai mult să simt în mână cartea. O zi specială este aceea în care seara am concert ori sunt spectatoare la teatru sau operă.
Cum te relaxezi?
Prin linişte, tăcere. Văd un film bun. Citesc o carte bună. Petrec timp cu familia. Uneori o întâlnire cu prietenii.
Există ceva ce nu ai realizat şi îţi doreşti?
Acesta e un lucru la care meditezi către apusul vieţii… Cred că arta te alege pe tine, nu tu alegi arta. Muzica este de natură divină şi dacă interpretul vocal colaborează cu inspiraţia divină, în lucrul cu sine însuşi, atunci toate lucrurile sunt integrate în planul dorit. Atunci când îţi urmezi drumul personal, constaţi că tot universul lucrează pentru a declanşa şi a împlini viaţa ta, vocaţia şi talentul tău.
Trebuie să-ţi ajuţi destinul, să îl conduci, să îl modelezi şi crede-mă – nu e uşor !… Îmi doresc să realizez în continuare rolurile de operă care corespund tipului meu de voce (soprană lirică) şi în care să-mi pot pune în valoare performanţele. Nu neglijez nici repertoriul vocal-simfonic laic sau religios, în care mă regăsesc.
FOTO: arhiva personală
