Sophia Loren s-a bucurat de o seară omagială la festivalul „Lumiere” de la Lyon, unde publicul a ovaţionat-o în picioare pe actriţa de 81 de ani, care priveşte în urmă fără regrete şi spune că “nu s-a pierdut niciodată”.
Un articol de Petre Ivan|15 octombrie 2015
„Trebuie să spun că nu m-am pierdut niciodată, întotdeauna am rezistat, am luptat” – a spus Sophia Loren – pentru că în familia în care s-a născut a avut „o viaţă destul de dificilă” neavând tată (fiică ilegitimă a inginerului Riccardo Scicolone) şi fiind nevoită să lupte.
„Cred că Dumnezeu, să zicem, m-a ajutat foarte mult şi am făcut întotdeauna lucrurile bine, ca o fetiţă care merge la şcoală şi îşi face temele bine. Şi puţin câte puţin am devenit – se spune – cineva”, a declarat emblema cinematografiei italiene venită la braţ cu fiul ei, Edoardo Ponti, într-o ţinută de culoare roşu aprins.
Ea a vorbit despre familia sa, despre viaţa alături de Carlo Ponti, producătorul italian cu 22 de ani mai în vârstă, cu care a fost căsătorită până la moartea acestuia în 2007 şi pe care l-a descris drept „omul vieţii mele, cel care m-a înţeles, care m-a însoţit”.
Sophia Loren: „Când a bătut la uşa mea Charlie Chaplin … îmi tremurau picioarele”
Apoi ea a trecut în revistă cariera sa artistică. „Când a bătut la uşa mea Charlie Chaplin … îmi tremurau picioarele”, a spus
Sophia Loren & Charlie Chaplin
Sophia Loren. Faptul că el i-a oferit un rol în „Contesa din Hong Kong” a fost pentru ea „mai mult decât un Oscar”.
Despre Marlon Brando a spus: „un mare actor, dar el a fost un pic … nu pot spune totul”; iar despre Marcello Mastroianni, cu care a jucat într-o duzină de filme: „A fost ca o familie pentru mine”. „Când l-am pierdut, am pierdut într-adevăr o mare parte din mine”, a mărturisit Sophia Loren.
Când Thierry Fremaux, care conduce acest festival al patrimoniului cinematografic, a întrebat dacă ea este cinefilă şi dacă a mers la premiere cinematografice, Sophia Loren a răspuns apăsat: „M-am dus la premierele filmelor mele”, stârnind ilaritate în sala Auditorium din Lyon. „Mi-e ruşine, domnule”, a adăugat ea.
Locuieşte în Elveţia
În cele din urmă, rezumând cariera sa cinematografică, ea a citat printre filmele sale preferate „Una giornata particolare”, în regia lui Ettore Scola (1977), şi „La ciociara”, în regia lui Vittorio de Sica (1960), care i-a adus un premiu Oscar în 1962, primul acordat pentru un film străin.
Două filme culte, adică făcând parte din categoria filmelor care marchează spiritul publicului de cinema, în care ea joacă rolul femeii din popor, fără farduri, un ecou al copilăriei sale napoletane.
Apoi, Sophia Loren, care locuieşte acum în Elveţia şi apare rar în public, a dăruit autografe şi a fost ovaţionată în picioare înainte de difuzarea în cadrul serii omagiale a filmului „La ciociara” al regizorului Vittorio De Sica.
Foto: Sophia Loren
