Soprana Anita Hartig: cântăreţii de operă sunt ca nişte atleţi
https://www.ziarulmetropolis.ro/soprana-anita-hartig-cantaretii-de-opera-sunt-ca-niste-atleti/

Soprana Anita Hartig, 29 de ani, artista care a urcat pe treptele celebrităţii după ce a fost descoperită de Ioan Holender, pe când acesta era directorul Operei de Stat din Viena, a debutat la Scala din Milano cu rolul Mimi în opera La Boheme de Puccini, ocazie cu care a oferit şi un interviu pentru […]

Un articol de |19 octombrie 2012

Soprana Anita Hartig, 29 de ani, artista care a urcat pe treptele celebrităţii după ce a fost descoperită de Ioan Holender, pe când acesta era directorul Operei de Stat din Viena, a debutat la Scala din Milano cu rolul Mimi în opera La Boheme de Puccini, ocazie cu care a oferit şi un interviu pentru CNN în care vorbeşte despre începuturile sale artistice, despre vocaţie şi despre munca pe care trebuie să o depună un cântăreţ de operă.

Anita Hartig povesteşte că a intrat în contact cu muzica de operă la vârsta de 17 ani, când o prietenă i-a oferit două CD-uri cu Maria Callas. A urmat o pasiune mistuitoare pentru muzica de operă şi sentimentele care îi transpun pe ascultători şi pe interpreţi deopotrivă, prin voce şi prin instrumente.

„Atunci când am începu să cânt, pur şi simplu am ştiut. Nu pot să explic în cuvinte. Poate alţi oameni simt acest lucru atunci când se îndrăgostesc – ştii că este persoana potrivită. Aşa am simţit eu cu muzica şi opera”, susţine soprana româncă pentru CNN.

Ea a mai precizat că un cântăreţ de operă poate fi comparat foarte bine cu un atlet: „ambii trebuie să se antreneze foarte mult pentru a se concentra asupra distanţei”. De asemenea, mai susţine tânăra soprană care îşi antrenează vocea în fiecare zi, timp de 3 – 5 ore, este foarte important ca un cântăreţ de operă să ştie când şi cum să-şi dozeze energia.

Anita Hartig, soprana originară din Bistriţa, a povestit apoi cum s-a lansat în carieră, după ce a absolvit Academia de Muzică din Cluj.

„Când mi-am încheiat studiile la Academie, Ioan Holender de la Opera de Stat din Viena a auzit despre mine de la un critic. El mi-a trimis un e-mail în care îmi spunea că doreşte să-mi asculte vocea, iar din acel moment totul s-a schimbat pentru mine. Nu ştiu exact ce i-a spus acel critic, dar probabil că a fost ceva care l-a făcut curios”, a povestit ea.

În ceea ce priveşte diferitele atribute care-i individualizează pe cântăreţii de operă, Anita crede că accentul trebuie pus pe sinceritate. „Diferenţa dintre un cântăreţ şi altul este dată, desigur, de talent, sau de înzestrarea naturală a fiecăruia. Culoarea vocii, da se poate spune că şi acest lucru, însă cel mai preţios lucru, cel care face cu adevărat diferenţa între cântăreţi, este sinceritatea. Nu este deloc uşor să te deschizi în faţa publicului – să fi sinceră, să-ţi deschizi sufletul şi să le spui: Iată-mă aici cu tot talentul meu, cu insecurităţile mele, cu tot ceea ce sunt. Aceasta sunt eu”

Desigur, mai adaugă Anita Hartig, că pe lângă talent şi sinceritate este foarte importantă şi tehnica. „Dar există numeroşi cântăreţi de operă care au o tehnică bună dar care poate că nu şi-au rezervat suficient timp pentru a dezvolta şi cealaltă parte – sensibilitatea”.

Despre Scala din Milano, celebră scenă pe care tocmai a debutat, Anita Hartig spune că-şi trăieşte visul. „Suntem în cea mai frumoasă şi cea mai celebră operă din lume. Muzicieni uriaşi şi o tradiţie pe măsură – opera s-a născut aici. Sunt atât de fericită să mă aflu aici. Îmi vine să plâng de bucurie şi de recunoştinţă pentru emoţiile pe care le simt aici. Este mai mult decât un vis – este cea mai pură dorinţă pe care am avut-o în inima mea şi care, iată, a devenit realitate.

Sursa: Agerpres

04
/02
/15

Realizat după întâmplări reale şi având opt nominalizări la Premiile Oscar, „The Imitation Game” (Jocul Codurilor) prezintă povestea lui Alan Turing (Benedict Cumberbatch), matematician, criptanalist şi erou de război, pionier al tehnologiei moderne a calculatoarelor. Alături de un grup restrâns de specialişti, el a reuşit spargerea unui cod aşa-numit „de nespart” al maşinăriei Enigma a Germaniei, în al Doilea Război Mondial. 

04
/02
/15

În această iarnă, Opera Comică pentru Copii le-a pregătit spectatorilor săi de toate vârstele o întâlnire specială cu personajele unei poveşti nemuritoare: Peter Pan de Laurenţiu Profeta (muzica) şi Eugen Rotaru (libretul). Premiera are loc vineri, 13 februarie 2015, de la ora 18:00, la Sala Mare a instituţiei (Calea Giuleşti, nr. 16).

04
/02
/15

Proiectele de fotografie documentară spun o poveste despre oameni, una neașteptată, emoționantă, sinceră, fără să-l constrângă pe fotograf la o anumită formă – e alegerea lui ce anume și cum ne arată în imagine.

03
/02
/15

Un student la Politehnica din București, sărac și slobod la vorbă, care-și câștiga pâinea ca pianist într-o școală de dans, a devenit la jumătatea secolului trecut unul dintre cei mai cunoscuți dirijori ai lumii. Îl chema Sergiu Celibidache.

03
/02
/15

Duminică, 8 februarie 2015, de la ora 20:00, , la Sala Mică a Naționalului bucureştean, iubitorii teatrului pot vedea spectacolul ”Ziua în care nu se cumpără nimic” de Kim Atle Hansen, în regia lui Horia Suru.

03
/02
/15

Primul concert din februarie susţinut de Orchestra Naţională Radio, vineri, 6 februarie (19.00), este un prilej de a-l aplauda pe RĂZVAN SUMA, solist al Orchestrelor şi Corurilor Radio şi unul dintre cei mai apreciaţi violoncelişti români, cunoscut publicului din întreaga ţară graţie turneelor naţionale “Vă place Bach ?”, “Vă place Brahms?” şi “Vă place tango?”.

03
/02
/15

Deși pare un scenariu apocaliptic, de fapt este vorba despre premiera filmului “Orașul câinilor”/ “White God”, câștigătorul Marelui Premiu al secțiunii Un Certain Regard la Cannes și propunerea Ungariei la Premiile Oscar 2015, în regia lui Kornél Mundruczó.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

03
/02
/15

„M-am îndrăgostit, pur şi simplu. Era frumoasă, cu sufletul curat, deşteaptă, cu picioarele pe pământ, gospodină. Am iubit-o şi o iubesc. Mihaela (n.r. Tonitza – soţia actorului, care s-a stins din viaţă în 2010) a fost şansa mea. Şi cu asta am spus totul.“ - Ştefan Iordache. Într-o zi de 3 februarie (1941) se năştea actorul Ştefan Iordache, unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film și televiziune.