Sorin Miron: „Visul unei nopţi de vară e o comedie de succes”
https://www.ziarulmetropolis.ro/sorin-miron-visul-unei-nopti-de-vara-e-o-comedie-de-succes/

„Visul unei nopţi de vară” se joacă astăzi, de la ora 19.00, la Teatrul Metropolis. Actorul Sorin Miron povesteşte despre actualitatea textului lui Shakespeare şi despre ce presupune lucrul cu directorul de scenă Victor Ioan Frunză.

Un articol de Monica Andrei|5 decembrie 2014

Monica Andrei: Să vorbim despre cea mai erotică piesă scrisă de William Shakespeare, „Visul unei nopţi de vară”. De ce este actual textul și cum te-ai apropiat de personajele pe care le interpretezi?

Sorin Miron: Aş putea spune că este o piesă ultraactuală pentru că este vorba despre dragoste, despre partenerii de dragoste. Interpretez măgarul şi Nic Fundulea. Startul şi succesul comediei este asigurat de text – valoros, ofertant; te simţi bine când ştii că ai pe ce să lucrezi. În acelaşi timp, fiind o piesă care a devenit spectacol de multe ori, sigur că e acolo ceva ce te nelinişteşte; dar încerci să nu ai o preconcepţie asupra rolului, că cineva l-a făcut într-un anume fel. După text, îndrumarea vine şi de la directorul de scenă, pe care te sprijini; după care începi să adaugi creativitatea ta.

Când spui „Visul unei nopţi de vară”, te aştepţi să vezi cum vor fi Fundulea, Oberon, Titania, Hypolita, zânele, sau zeităţile… cuplurile care se îndrăgostesc şi aleargă prin pădurea Ardenilor. Prin cupluri se oglindeşte iubirea şi felul în care te maturizezi, cum îţi ia minţile dragostea şi te transformă, în nebunia erotică a visului trăit de fiecare personaj. Şi de aici începe povestea de dragoste.

Sorin Miron in Visul unei nopti de varaComedia shakesperiană este actuală pentru că îţi dă sentimentul că eşti influenţat din afară, numai că, în spectacol, influenţa vine prin nişte zeităţi. În rest, ce ne influenţează pe noi să iubim pe cineva, ţine de fiecare în parte.

Un alt punct important al spectacolului în afară nebunia erotică a cuplurilor, e acel moment când ei se maturizează brusc, când se trezesc dimineaţă din vis şi vraja dispare. Noaptea cu erotismul ei o trăieşte orice om, numai că refuză să admită asta; pentru că ziua vine cu inhibiţiile ei, cu acel cotidian care ne obligă să refuzăm dragostea, erotismul… În povestea piesei lui Shakespeare, în final, cuplurile se trezesc, se ruşinează, se inhibă şi nu le vine să-şi povestească visul avut.

În spectacolul cu piesa „Tartuffe”, de Molière, care se joacă tot la Teatrul Metropolis, Orgon, personajul pe care-l interpretezi, nu are nicio treabă cu dragostea; e un tată de familie, religios și credul, care se lasă înşălat de către Tartuffe.

Orgon îi face cadou casa şi nevasta impostorului Tartuffe. Să te oblige cineva să faci un gest, e una; cu totul alta e să te aducă cineva în starea de a da totul de bună voie şi nesilit de nimeni; e cel mai odios lucru posibil. Aici am de-a face cu momentul opus – dragostea nu-şi găseşte niciun sens. Orgon, religios şi credul, e pus în situaţia de a face cadou totul.

Preferi să joci numai în comedii? Pe unde mai joci, în afară de Teatrul Metropolis?

Îmi place să joc în comedii, în spectacole care au la bază texte mari, scrise de autori care ştiu să scrie piese. Toate spectacolele din Bucureşti în care joc eu sunt montate de Victor Ioan Frunză. La Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” se joacă „Furtuna” de Shakesperare; sunt Caliban, apoi Ariel; spectacolul are patru actori și fiecare are patru, cinci roluri; ar mai fi „Familia Tot”, „Mobilă şi durere”, „Steaua fără nume”, apoi „Portugalia” la Teatrul Nottara. La Teatrul Metropolis mai joc și în „Îngeri în America”.

Ce personaj n-ai jucat şi ţi-ai mai dori să joci, în direcţia de scenă a domnului Victor Ioan Frunză?

Nu ştiu să răspund la această întrebare. Am fost norocos până acum. Au venit rolurile spre mine. Nu mi-am dorit un personaj anume. Rolurile au venit cu personaje importante.

În toţi aceşti ani, ce ai învăţat de la domnul Victor Ioan Frunză?

Respectul pentru text, apoi modul de abordare a rolului.

Vă lasă să improvizaţi?

Când ajungem la scenă ne lasă să împrovizăm, dar, uneori, făcând asta, putem fi împotriva rolului. Domnul Frunză dă libertate actorului până la un punct, apoi revine la text, la ideea spectacolului. Şi de asta se numeşte director de scenă, fiindcă metoda pe care o foloseşte e cea de a da direcţii pe care actorul le urmează aplicând creativitatea, inspiraţia, munca. Un spectacol nou nu e definitiv atunci când iese prima dată la public; pe măsură ce-l rulezi, ai conştiinţa faptului că mai poate fi îmbunătăţit pe parcurs.

sorin miron tartuffe

Sorin Miron și Adela Mărculescu, în „Tartuffe”

Spuneai într-un interviu că ai văzut un spectacol cu Olga Tudorache şi aşa ai luat decizia de a da la Facultatea de Teatru. De ce?

Mă gândisem să mă fac arhitect, cel puţin asta spunem când eram întrebat ce vreau să urmez. Nu era ceva concret. În seara aia, după spectacolul cu Olga Tudorache, m-am hotârât. Ai mei au avut un şoc . Am intrat la facultate la Cluj, la clasa doamnei Diana Cosma; am început să lucrez. Am ajuns la Teatrul din Baia Mare, am jucat acolo, l-am cunoscut pe Victor Ioan Frunză şi pe Adriana Grand. „Istoria comică a doctorului Faust” a fost primul spectacol, la Baia Mare, apoi „Caligula” şi „Portugalia”, text pe care l-am reluat în Bucureşti, la Teatrul „Nottara”, în toamna aceasta. Din 2010, am venit în Bucureşti și lucrez împreună cu Victor Ioan Frunză, Adriana Grand, George Costin, Nicoleta Hâncu, Adrian Nicolae și încă multi alți colegi în proiectul pilot. Un proiect teatral unic in acest moment.

În concluzie, de ce nu trebuie să ratăm spectacolul „Visul unei nopţi de vară” de la Teatrul Metropolis?

Pentru că are toate îngredientele unei comedii bune, pentru că are o poveste cu nişte cupluri de îndrăgostiţi, pentru că în centru se află nebunia dragostei. Ajungi la teatru, vezi, râzi, apoi rămâi cu ceva. Unele replici din textul shakespearian sunt memorabile pentru public.

Foto din spectacole: Adriana Grand

31
/05
/14

În ultimul episod al interviului cu Şerban Tomşa, veţi afla despre tabieturile de scriitor ale romancierului ( sau despre cum şi când scrie Ş. T. ) şi de ce acesta a stat mulţi ani departe de masa de lucru.

27
/05
/14

Ziarul Metropolis inaugurează o serie de „interviuri – foileton” cu scriitori români contemporani. Primul pe lista noastră este Şerban Tomşa, autorul romanelor „Biblioteca lui Noe”, „Maimuţe în haremul nopţii”, „Gheţarul” (premiul Asociației Scriitorilor din București) şi „Călugărul Negru”.

26
/05
/14

Baletul e scump, spune povești siropoase și se adresează mai mult fetelor. Sunt câteva dintre miturile care ne țin departe de sala de spectacol. Corina Dumitrescu, de 20 de ani prim-solistă a Operei Naționale București, ne spune cum stau lucrurile în realitate.

21
/05
/14

Un interviu neconvențional, să-i spunem atât de previzibil așa, cu actorul, omul de televiziune, starul Mihai Bendeac. Despre cum s-a legat prietenia cu cantautorul Gabriel Cotabiță, despre cum l-a ajutat în carieră calviția și despre relația cu “Mondenii”.

17
/05
/14

Angajat al Teatrului Mic din București, Ștefan Lupu își ia meseria de actor foarte în serios, exploatându-i toate laturile. Spectacolul de teatru-dans ZIC-ZAC, în care joacă alături de Andrea Gavriliu și de Gabriel Costin, a fost premiat de Uniunea Teatrală din România la gala din luna aprilie.

14
/05
/14

Diana Mihailopol a fost recompensată cu Premiul UNITER pentru teatru radiofonic, pentru Două nuvele de Mihail Bulgakov: Ştergarul cu cocoş şi Beregata de oţel. Ea a semnat dramatizarea radiofonică şi regia artistică pentru această producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune, premiată la gala desfășurată la sfârșitul lunii aprilie.

05
/05
/14

T. O. Bobe, scriitorul care a dat acum zece ani „Cum mi-am petrecut vacanța de vară“, o carte de o forță de expresie, ba chiar și de un succes rareori egalate, T. O. Bobe, scriitorul care a revenit în 2011 cu „Contorsionista“, ne-a oferit un scurt interviu din care va rezulta că a scrie cărți în România echivalează cu a merge pe o sârmă imposibilă care arareori duce undeva.

30
/04
/14

Gabriel Coveșeanu a absolvit Facultatea de Teatru la UNATC, în 1996. Apoi s-a supus unui test: va fi în stare să facă altceva, în afară de actorie, în vremuri nesigure pentru artă? După ce a absolvit un master, la ASE, cu note mari, concluzia fericită a fost „Da“. Și totuși, soarta a făcut ca el să rămână în profesia pe care și-a ales-o cu inima, nu cu rațiunea.

26
/04
/14

Este actriţă la Teatrul „Constantin Tănase” şi profesor de actorie la Universitatea Hyperion. A absolvit două facultăţi, a publicat trei cărţi de bucate şi este la a doua soacră. Adriana Trandafir, care împlinește 58 de ani pe 26 aprilie, vorbește despre oamenii și locurile care i-au influenţat viaţa.