„Soul”. Despre frumuseţea lucrurilor simple
https://www.ziarulmetropolis.ro/soul-despre-frumusetea-lucrurilor-simple/

CRONICĂ DE FILM „Soul” (2020), noua animaţie a lui Pete Docter şi a Studioului Pixar, debordează de fantezie şi reia ambiţia din „Inside Out” (2015) de a crea imagini şi personaje animate accesibile pentru a reprezenta concepte abstracte.

Un articol de Ionuţ Mareş|23 martie 2021

Trebuie să fie greu să ieşi cu un nou film după o capodoperă de un succes uriaş ca „Inside Out” (2015), care vorbea despre bogatul univers emoţional al fiecăruia dintre noi printr-o galerie simpatică de personaje animate făcute să ne reprezinte sentimentele.

În „Soul” (2020), spiritul creativ al Pixar, Pete Docter, alături de co-regizorul Kemp Powers, animează din nou ceva abstract şi universal: momentul în care sufletul se zbate între viaţă şi moarte (sau, mai exact, viaţa de apoi).

Sigur, ideile adunate în „mesajul” filmului pot părea luate dintr-un manual ieftin de filosofie pentru începători sau chiar dintr-o carte motivaţională disponibilă pe orice tarabă: Viaţa e frumoasă nu atât prin aspiraţiile deşarte de glorie pe care ni le facem, ci prin capacitatea de ne bucura de simplitatea lucrurilor din jurul nostru şi de emoţia şi misterul fiecărei clipe.

Însă pentru ca o astfel de concluzie să nu devină un truism iritant, filmul dezvoltă o poveste în care protagonistul, un pianist de jazz pe nume Joe (a cărui voce e asigurată de Jamie Foxx), mai primeşte o şansă la viaţă după ce, în euforia că va susţine în sfârşit un concert pe o scenă, cade într-un canal pe o stradă din New York.

Aşa cum ne-a obişnuit, Pete Docter porneşte cu momente „realiste” de animaţie, recognoscibile pentru un anume stil Pixar, pentru a ne familiariza cu personajul şi cu lumea sa aparent anostă, de pianist de jazz ratat, nevoit să le predea muzică unor elevi afoni şi să suporte cicălelile mamei sale croitorese.

„Soul” decolează spectaculos atunci când fantezia care l-a făcut celebru pe Pete Docter preia controlul. Narativ, este momentul când sufletul lui Joe se află pe drumul spre viaţa de apoi, însă decide să amâne cu orice preţ pasul dincolo pentru că, în fond, în acea seară, trebuie să se bucure de mult aşteptatul său succes pe pământ.

În aceste momente care debordează de imaginaţie se vede cel mai bine talentul lui Pete Docter de a face o animaţie teribil de stimulantă din concepte abstracte, din diverse teorii despre viaţă, moarte şi trecerea între ele (şi nu neapărat într-o singură direcţie).

Purgatoriul în care ajunge sufletul lui Joe e conceput ca o lume virtuală infinită, populată de nenumărate creaturi mici şi jucăuşe, reprezentări vizuale ale personalităţilor ce aşteaptă să se coboare în trupurile oamenilor care apar pe pământ, şi păzită de nişte gardieni transparenţi, desenaţi din simple linii luminoase.

Apogeul călătoriei în acest spaţiu unic e atins pe teritoriul întunecat al sufletelor damnate şi ale celor care pe pământ practică o formă sau alta de meditaţie spirituală. Iar pendularea permanentă între lumea fizică şi reflecţia ei în universul imponderabil este motorul poveştii şi sursa celor mai suvuroase secvenţe.

Născocirile lui Pete Docter şi ale colaboratorilor săi reuşesc să transforme o naraţiune aparent banală într-o viziune cinematografică deopotrivă entertaining şi plină de idei.

06
/12
/20

Joi, 3 decembrie 2020, în cadrul Conferinței Naționale a Managerilor Culturali (CNMC), Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC) a anunțat rezultatele parțiale ale celui mai recent studiu „Tendințe ale consumului cultural în pandemie”, sondaj de opinie care reflectă intenția respondenților de a desfășura activități culturale în spațiul public și non-public pe parcursul anului 2020.

03
/12
/20

TOP Într-un an în care realitatea a făcut concurență scenariilor apocaliptice, documentarele românești s-au remarcat mai mult ca oricând. Sunt multiple explicații, însă e o certitudine că 2020 a fost un moment de vârf, care ar putea fi încununat chiar cu o nominalizare la Oscar pentru „colectiv”, de Alexander Nanau.

02
/12
/20

O coincidență recentă înspăimântătoare m-a făcut să caut mai multe despre un actor uitat, Horia Căciulescu. Am descoperit un destin teribil în care succesul de pe scenă, de la televizor și de pe marele ecran a alternat cu tragismul din viață – trecerea pe la Canal și moartea în haosul de la Revoluție.

01
/12
/20

CRONICĂ DE FILM Difuzat în premieră de PRO TV de 1 Decembrie și realizat la inițiativa și cu finanțarea unei bănci, documentarul „3 mm” (2020), despre Simona Halep, m-a interesat nu doar datorită numelui protagonistei, dar și din curiozitatea de a vedea ce iese dintr-o astfel de „comandă” atunci când regia aparține unui autor de cinema, în acest caz Radu Muntean.

01
/12
/20

Conrad Mericoffer, actorul român care interpretează personajul principal din filmul CÂMP DE MACI/POPPY FIELD (r. Eugen Jebeleanu) a câștigat Premiul pentru cel mai bun actor în secțiunea oficială Retueyos la Festivalul Internațional de Film Gijón din Spania. De asemenea, și juriul Festivalului de Film de la Torino a decis să-l premieze pe Conrad Mericoffer cu Best Actor în cadrul ediției cu numărul 38 a evenimentului din Italia.

30
/11
/20

Insula 42 are plăcerea de a vă invita să participați astăzi, luni, 30 noiembrie, ora 16:00, live pe pagina oficială de Facebook, la un nou „Salon Insula 42”.

24
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Lansat în România de Transilvania Film pe platforma TIFF Unlimited, filmul „Dama de cupă” („Queen of Hearts”, 2019), al regizoarei daneze cu origini egiptene May el-Toukhy, impresionează prin interpretarea actriţei Trine Dyrholm, care joacă o avocată ce începe o aventură cu fiul său vitreg de nici 18 ani.

23
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Primul episod din miniseria „Bani negri (pentru zile albe)”, scrisă și regizată de Daniel Sandu (autorul filmului „Un pas în urma serafimilor”), a avut premiera pe HBO și e disponibil pe HBO GO. Cât de bun a acest nou serial românesc?

19
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Premiat pentru regie în secțiunea „Encounters” a Festivalului de la Berlin și cu lansarea în cinematografe compromisă de pandemie, „Malmkrog” (2020) este cel mai controversat, dar și cel mai îndrăzneț film românesc al anului. Cum ne provoacă de data asta Cristi Puiu?