Spectacolul „Casa cu suricate“ (regia Radu Afrim) vine la Teatrul Național București
https://www.ziarulmetropolis.ro/spectacolul-%e2%80%9ecasa-cu-suricate%e2%80%9c-regia-radu-afrim-vine-la-teatrul-na%c8%9bional-bucure%c8%99ti/

Spectacolul ”Casa cu suricate”, regizat de Radu Afrim la Teatrul Naţional ”Marin Sorescu” Craiova vine la Bucureşti pentru o reprezentaţie, marţi, 28 ianuarie, de la ora 19.00.

Un articol de Petre Ivan|23 decembrie 2019

Biletele s-au pus în vânzare pe https://www.mystage.ro/.

CASA CU SURICATE

David Drábek, regia Radu Afrim
Durata: 180 min. cu pauză
Scenografia: Irina Moscu
Traducerea: Mircea Dan Duță
Asistent Regie: Cătălin Miculeasa
Regia Tehnica: Cristi Petec

Distribuție: Raluca Păun (Rozica), Iulia Lazăr (Valerica), Ramona Drăgulescu (Nutzi), Alex Calangiu (Ion), Claudiu Mihail (Lentziu), Vlad Udrescu (Samuel/a), Cătălin-Mihai Miculeasa (Buddha Boy), Romaniţa Ionescu (Mama), Constantin Cicort (Tatăl)

Într-o casă plină cu suricate, pe lângă păsări sabot și o cârțiță moartă, viețuiesc trei surori. Sora cea mică este bântuită de amintirea unei mame nebune și nu a mai părăsit suricatele de un an de la moartea subită a tatălui. Cea MARE s-a cuibărit în fața televizorului și a mâncat până la imobilizare. Sora mijlocie este singura care muncește pentru a întreține casa cu suricate. Peste tot și toate guvernează spiritul unui fake Budha. Fetele sunt captive în acest univers extravagant.

Trei bărbați apar în viața lor și le zbuciumă existența.„Dacă în alte spectacole ale regizorului existau doar tuşe de acest fel care amprentau limbajul, ca elemente afrimiene de construcţie spectaculară, aici se creează, practic, o nouă limbă, asta susţinînd claustrarea surorilor care îşi delimitează teritoriul nu doar fizic, ci şi prin limbaj… Are you dreaming? întreabă regizorul la începutul spectacolului şi dă drumul acestui vis absurd, romantic, comic şi coşmaresc deopotrivă. Este universul lui Afrim, cu personaje reale şi ireale („foste“ personaje, vorba Groparului din Hamlet) care coexistă într-un spaţiu la marginea imaginarului, o lume care se sufocă în propriile frici şi fantasme. Ca în mai toate spectacolele sale, Afrim face vizibile convulsiile emoţionalului.”

Oana Stoica, Trei suricate, Dilema veche, nr. 794, 9-15 mai 2019„Spectacolul sensibil conceput de Radu Afrim încearcă să spună despre cevaul şi cinevaul universal din noi, încearcă o poziţionare transcendentă pornind de la şi concentrându-se pe particularul unor persoane şi al situaţiilor lor de viaţă aşa cum sunt privite în textul lui David Drábek, tradus de Mircea Dan Duţă… o atmosferă onirică în care decorul presupune elemente naturale (apa, heleşteul), animale care par într-o stare dintre viaţă şi moarte (suricate care se mişcă, fără a fi vii şi a căror aparenţă nu te duce însă cu gândul la taxidermie), un buddha însufleţit situat deasupra lucrurilor, cumva la etaj, vulturii-bec şi un panou coborând lent şi de pe care neonul alb ne întreabă are you dreaming?”Mădălina Nica, Cu măcar „o ţâră de empatie” despre tandreţe multă, revista SpectActor nr. 1/2019

„… femeile sunt purtătoare de mesaj. Cel mai spectaculos este rostit de Raluca Păun în punctul de inflexiune a spectacolului, după o acumulare suficientă de simpatie din partea publicului. Irumpe în scenă reproducând fidel personajul jucat de Divine (drag queen, iată o altă „galerie de cârtiță” pe care o „sapă” Afrim în spectacol) în Pink Flamingos, referință la curentul „artă abjectă” – punct de plecare pentru o discuție post-spectacol, rostește un bine cadențat discurs care uimește, apoi aprinde și entuziasmează spectatorii ca la o întrunire electorală. Chiar dacă aceștia poate nu realizează prea bine tot ce li se spune: filme trash, „gata cu filmele de multiplex”, „gata cu femeile degresate”, nu au cum să nu exulte la acest punct al „manifestului”: „noi să jucăm în filme, noi, cu numele adevărate”. Iar creația lui Radu Afrim se susține în baza acestui manifest.”

Marius Dobrin, Coperțile vieților noastre, revista SpectActor, nr. 1/2019

Univers sonor: Radu Afrim
Sound design: Călin Țopa
Afiș: Cosmin Florea
Consultanță limbaj mimico-gestual: Filomela Salahoru

Regia tehnică: Cristi Petec
Light design: Dodu Ispas și Ștefăniță Rezeanu
Makeup:  Minela Popa și Mihaela Guran
Sunet: George Udrea și Marius Marciu
Sufleur: Ramona Popa

Foto: Cristi Floriganta

27
/02
/20

Fragmente esențiale dintr-o carte-monument „Balcanii. De la sfârșitul Bizanțului până azi”, de Mark Mazower (profesor de istorie la Columbia University).

27
/02
/20

Filmul „Ivana cea Groaznică”, producție România-Serbia, regizată de Ivana Mladenović, a fost inclus în selecțiile a alte trei prestigioase festivaluri care vor avea loc în perioada următoare. Lungmetrajul semnat de Ivana Mladenović va fi lansat în cinematografele de la noi pe 13 martie 2020.

26
/02
/20

Duminică, 23 februarie a avut loc ultima sesiune de ateliere din cadrul proiectului Școala de bine. Proiectul a oferit elevilor din București și din țară zece sesiuni de ateliere creative, fiecare sesiune fiind formată din trei ateliere: teatru, dans și comunicare creativă. Scopul proiectului Școala de bine este promovarea educației culturale în școli și licee atât în zone rurale, cât și în București.

25
/02
/20

Ernesto Sábato (1911-2011) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori argentinieni din secolul XX, dacă nu cel mai important. Alături de Borges și Cortázar, Sábato a dat o viață nouă literaturii sud-americane.

Page 1 of 86112345...102030...Last »