Ștefan Iordache IN MEMORIAM – fragmente din ultimul său interviu
https://www.ziarulmetropolis.ro/stefan-iordache-in-memoriam-fragmente-din-ultimul-sau-interviu/

Sunt 10 ani de când Ștefan Iordache nu mai este cu noi. 10 ani de tristeţe, 10 ani care au trecut ca o clipă. O clipă de aducere aminte vă propune şi Casa de Producţie TVR: „Prinţul negru“şi un Portret, IN MEMORIAM

Un articol de Petre Ivan|13 septembrie 2018

Născut în 3 februarie 1941, la Calafat, Ştefan Iordache a avut o carieră de aproape jumătate de secol în teatru, film şi televiziune.

A rămas pentru totdeauna în memoria publicului prin rolurile din „Hamlet“, „Richard al III-lea“, „Alex şi Morris“ sau „Barrymore“, dar şi pentru interpretarea memorabilă a personajului Victor Petrini din filmul „Cel mai iubit dintre pământeni“

Iată câteva fragmente din ultimul său interviu acordat  revistei Confidenţial:

Reporter: E ultimul interviu?

Ştefan Iordache: Da. Şi nu numai atît, este ultima mea apariţie în public, înafara scenei, acolo unde bate inima mea.

De ce?

Nu mai vreau să trăncănesc. La ce foloseşte? Sînt mîhnit. Nici vehement şi nici supărat. Mîhnit. Vorbim cu toţii în vînt, pentru că nimic nu se schimbă. Aleg să nu mă mai implic în societate. O fac pentru prima şi ultima oară. Ceea ce trăim este o telenovelă. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovelă nu mai este suficient pentru ce trăim. E o manea. De prost gust. Decît să vorbesc fără rost, nu-i mai bine să mă uit la salcia asta?

Stefan Iordache, in PRINTUL_NEGRU

Dar sînteţi un reper pentru România!

Crezi? Lumea mă ştie mai degrabă pentru că am cîntat cu Sanda Ladoşi şi mai puţin pentru Hamlet, Richard sau ce am mai făcut eu. Nu mă indignează asta, ba chiar privesc situaţia cu umor. Nu-mi doresc popularitate. Au alţii destulă. Nu vezi cine vorbeşte azi? Cine are pieptul mai bombat! Uite, îţi pun şi eu o întrebare. Niciodată nu am ştiut ce înseamnă vedetă. Explică-mi tu!

Alegeţi să vă refugiaţi aici, pe aceşti 3.000 de metri pătraţi care mi se par un paradis, cu pivniţă, vie, răsaduri, pitici de grădină, cu veranda asta minunată (este vorba despre casa de la Gruiu)

Da. Acest loc este ca o mână. Face parte organic din mine. Auzi liniştea asta compactă? Aici poţi trăi liniştit. Am cumpărat o mie de metri aici în 1982, cu banii luaţi de la filmul «Glissando». Erau 90 de pruni aici.Pe primii 40 i-am tăiat chiar eu, cu fierăstrăul pe care îl vezi acolo, în cui, lîngă pivniţă.Apoi încă două mii, după revoluţie. Crezi că aş fi avut bani pentru aşa ceva?

Putem intra în pivniţă?

Nu. E greu, trebuie să ridici un chepeng din casă.

Înseamnă că intraţi rar acolo.

Nu, dimpotrivă (îi lucesc ochii). Anul trecut, ciorchinii de strugure erau cît mîna! Am făcut, din 400 de butuci pe care-i am, 900 de litri de vin. Alb, demisec. A ieşit cam tare de data asta. V-aş da, dar nu e indicat pe canicula asta.

L-aţi lucrat singur?

Nu. Nu uita că eu sunt crescut în vie. Bunicul meu avea două hectare de vie. Avea două sute de oi, pe care le-am păzit, aşa cum, de mic, am cules via. E normală armonia mea cu acest loc. În fine, vinul trebuie vorbit cu prietenii. Trebuie cântat cu ei. L-am chemat pe vecinul meu Dan Piţa, pe celălalt vecin, Papaiani, pe Mitică Popescu şi l-am cules împreună. Şi l-am pus pe Nicu Gigantu să-l cînte.

E o tradiţie cântatul vinului?

Stefan Iordache

Nu, dar cred că, decât să faci şi să bei vinul de unul singur, mai bine îl arunci la canal.

V-a plăcut şueta.

Mi-a plăcut cîrciuma, mai corect spus. Într-o anumită perioadă, mergeam în cârciumi ca să observ oamenii, ca pregătire pentru un anumit rol. Plăcerea a fost să stau la şuete, pentru a comunica. Şi ca ieşire din starea rolului. Da. Îţi fac o mărturisire. Dacă aş lua viaţa de la început, nu ştiu dacă aş face la fel. Am avut şansa, dar şi neşansa unor roluri mari. Şansa este că am devenit apreciat, neşansa e că toate aceste roluri mi-au măcinat cumplit nervii. Dacă aş fi avut acum mintea de la 30 de ani, nu aş mai repeta acest drum, toate aceste roluri mari. Uită-te la colegii mei de generaţie, care-s ingineri sau doctori. Arată de parcă-s copiii mei. Eu joc teatru, pentru că nu ştiu să fac altceva! Dacă ştiam să montez prize, asta eram, electrician. Eu nu am dorit să devin mare actor, dar soarta, Dumnezeu m-a împins aici. Când am dat admitere la Medicină, am făcut vizita medicală la facultatea de teatru. Iar cînd am ieşit de acolo, mi-am notat într-un jurnal că niciodată nu aş vrea să trăiesc printre asemenea oameni. Dacă teatrul e inima mea, atunci află că inima mea a fost cucerită treptat, în timp. Hmmm, am senzaţia că Dumnezeu m-a luat de păr şi m-a tras în sus. (…)

Dacă n-aţi fi fost actor, ce aţi fi fost?

Nu chiar ospătar, dar sigur patron de restaurant.

Şi de ce n-aţi încercat?

Am încercat. Cine naiba o fi inventat cârciuma? Unul deştept din preistorie, care a văzut că doi nu au unde să bea un pahar, aşa că i-a chemat la el şi a cerut să fie plătit pentru asta. Prin 1990, am încercat să fiu patron. Am luat o firmă, împreună cu alţi prieteni ingineri, dar n-am ştiut să ne descurcăm. Aveam 5.000 de vaci şi multe altele, dar au murit multe animale, pînă când am vîndut-o lui Urzică, cel cu Coleus-ul, dacă-l mai ştii. Am luat, tot cu prietenii ăştia, pe la Obor, pe strada care se numea Kent – că acolo se găseau ţigări pe vremuri – o cârciumă, zisă „La Papa”, după numele fostului patron. Dar n-a mers.

Aveţi nostalgii?

Nu am decât nostalgia tinereţii. E lucru de mare preţ tinereţea şi târziu am înţeles asta. Dar fiecare vârstă are rostul ei.(…)

Aţi renunţat la casa din Bucureşti?

Nu, dar nu-mi mai place oraşul. E groaznic, de 15 ani mă extrag din el cât pot de mult. Ceea ce devine greu. Înainte făceam 45 de minute până aici, acum fac două ore. Asta e ţara în care cad păsărele pe şosele, dărîmate de basculante, nu de cataclism. Sîntem de râsul Bangladesh-ului.

Stefan Iordache, in PRINTUL_NEGRU

Soţia dumneavoastră m-a rugat să nu apară în acest interviu. Dar vreau, totuşi, să-mi vorbiţi despre ea.

Ce să-şi spun? Că ea a insistat atunci, în 1982, să iau acest teren? Înţelegi? Pentru un bărbat este important să aibăl ângă el o femeie care să-l înţeleagă. Ca să fie clar: dacă acest pământ e ca mîna mea stîngă, Mihaela e ca mâna mea dreaptă. Şi ea face parte din mine.

Care e sensul vieţii?

Vrei să-ţi spun cuvinte mari. Cred că sensul vieţii îl ştie doar Dumnezeu. Noi nu putem decât să încercăm să influenţăm niţel ce ne-a dat el. Asta e important, să slujim viaţa.

Prințulnegru, de Iris Murdoch – info

Traducerea:AntoanetaRalian, Preluare de la Teatrul Nottara, Spectacol din anul 1997

În distribuție: Ștefan Iordache, Ion Haiduc, Constantin Cotimanis, Dana Dogaru, Camelia Zorlescu, Cristina Stoica, Victoria Cociaș, Alexandru Jitea, Justin Radu, Sandu Moldovan, Costel Lupșan, Nicolae Vlădoiu, Cristian Tudor, Marian Burst, Adrian Alexandriu.

 

Regiaa rtistică: Cornel Todea

Portret In Memoriam Ștefan Iordache

Program de difuzare:

TVR Internațional vineri, 14 septembrie, ora 23.00 şi sâmbătă, 15 septembrie, ora 15.50

TVR Moldova sâmbătă, 15 septembrie, ora 11.40

TVR 3 duminică  16 septembrie, ora 20.00

 

Foto: Stefan Iordache IN MEMORIAM – facebook, tvr

23
/07
/15

Weekendul acesta toate drumurile duc spre Grădina Botanică, cea mai accesibilă destinație urbană de vacanță. Marele Picnic ShortsUP prinde viață la a 2-a ediție cu două seri de film, muzică și relaxare pe insula de evadare preferată a cinefililor. Startul se dă la ora 18.00 iar filmele încep de la 21.30, respectiv 22.00 în seara de sâmbătă. 

22
/07
/15

Toamna acesta se lansează pe marile ecrane cel mai recent film al prolificului regizor chilian Patricio Guzmán. The Pearl Button, filmul premiat cu Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu în 2015 prezintă o poveste despre relația milenară a omului cu apa și despre căile misterioase prin care apa ne pune în legătură cu universul.

21
/07
/15

Videoclipul noului single al trupei Voltaj, intitulat "Din toată inima", include imagini cu locuri spectaculoase din România şi secvenţe dintr-un documentar de promovare a ţării prin sporturi extreme şi acrobaţie, "Transylvania Dragon", realizat de regizorul Sabin Dorohoi.

21
/07
/15

Privim întotdeauna spre Vestul Europei pentru repere, inclusiv filmice. Însă vecinătatea pe nedrept ignorată poate oferi surprize plăcute. Aşa cum o face mica cinematografie maghiară a momentului, diversă tematic şi cu cineaşti îndrăzneţi stilistic, care nu sunt prizonieri ai realismului pur.

21
/07
/15

Robin Williams, unul dintre cei mai populari şi apreciaţi actori de comedie din ultimele decenii, ar fi împlinit, astăzi, 64 de ani. Chinuit de depresie, actorul s-a sinucis în august 2014 în locuinţa sa din Tibourn, în apropiere de San Francisco.

20
/07
/15

Actorul Alexandru Papadopol joacă rolul principal în lungmetrajul românesc, "Acasă la tata", un film nou, în regia lui Andrei Cohn, apreciat de critici de specialitate și de public. Filmul  a avut avanpremiera în luna mai, când a rulat în deschiderea celei de-a 19-a ediţii a Festivalului Filmului European (FFE).

20
/07
/15

„Întoarcere în Havana,” în regia lui Laurent Cantet (premiat în 2008 cu Palme d'Or pentru Entre les Murs) va avea premiera în România pe 14 august. Filmul este distribuit în cinematografele autohtone de Independenţa Film.

16
/07
/15

De la idee până la un scenariu terminat e cale lungă, apoi urmează încă un drum, de la prima variantă până la cea finală. Atelierul de scenaristică „Play” te însoțește de la idee până la primul draft, în 24 de întâlniri, timp de 3 luni. Antrenorii sunt regizorul și scenaristul Igor Cobileanski, împreună cu scriitoarea și scenarista Cecilia Ștefănescu.

15
/07
/15

Cine nu-şi aminteşte savurosul dialog dintre Toma Caragiu, în rolul actorului Caratase, şi Marin Moraru, în rolul valetului Vasile, din filmul ACTORUL ŞI SĂLBATICII inspirat din viaţa renumitului comediant interbelic Constantin Tănase? Marii actori români - Toma Caragiu, Mircea Albulescu, Marin Moraru, Ştefan Mihăilescu Bărila, Gheorghe Dinică, Sebastian Papaiani, Catrinel Dumitrescu şi mulţi, mulţi alţii - şi replicile lor celebre din vechile filme româneşti, se pot vede, la sfârşitul acestei săptămâni (17 – 19 iulie), la Giurgiu.