Ștefan Lupașcu, un Descartes al vremii noastre
https://www.ziarulmetropolis.ro/stefan-lupascu-un-descartes-al-vremii-noastre/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE În rândul personalităţilor aproape necunoscute azi în România şi receptate încă anevoie în străinătate, se numără filosoful Ștefan Lupaşcu (1900-1988).

Un articol de Georgeta Filitti|14 Decembrie 2017

Desțărat de la 16 ani, dar păstrându-și cetățenia română, el s-a mai întors doar pentru satisfacerea stagiului militar. Produs al școlii franceze (liceul Buffon din Paris, Facultatea de Litere și cea de Științe de la Sorbona) și cetățean francez din 1947, Lupașcu a lucrat vreme de zece ani la Centrul Național de Cercetare Științifică, până când activitatea sa a fost socotită incompatibilă cu profilul instituției. Motivul? Lucrările lui de logică, metodologie și ontologie nu puteau fi cuprinse în programul de cercetare. Și totuși cu cele 15 lucrări de logică și mai ales prin Cele trei materii (publicată în 1960), în care specialiștii au văzut „un nou discurs asupra metodei”, asemuindu-l astfel cu René Descartes, locul lui în știința contemporană a ajuns bine definit.

E vorba de logica antagonistă (între un factor omogenizant, de tip fizic, altul eterogenizant, de tip biologic – cele două componente ale materiei aflate în conflict) căreia Ștefan Lupașcu îi aduce un al treilea factor, materia psihică, cu rol de echilibrare a celor doi factori antagonici. Cercetările contemporane din microfizică și microbiologie tind să confirme logica terțiului inclus, cu alte cuvinte să întărească teoriile românului.

Aceiași exegeți au susținut că Lupașcu a contribuit „cu destulă violență” la îndepărtarea concepțiilor învechite generate în secolul al XIX-lea cu privire la sensul istoriei. Ideile lui au fost îmbrățișate de promotorii picturii non figurative și antidogmatice. Ei au văzut în logica ternară a acestuia unicul instrument de explicare a diversității lumii reale. Omul și cele trei etici ale sale, volum publicat în 1986, a pus în discuție două probleme majore ce frământau omenirea: totalitarismul și democrația (cu componentele lor interpretabile: tradiție, sacru, educație, familie, învățământ, artă, limbaj, mit ș.a.).

Cofondator al revistei „Le troisième millénaire”, Ștefan Lupașcu s-a aplecat în paginile acesteia asupra științelor care au ajuns să domine epoca noastră: informația ori cultura holistică. Această abordare i-a permis să privească termeni altădată antagonici (obiect/subiect, inert/viu, științe ale naturii/științe sociale) într-o lumină atenuantă. Formula pendulatorie de rezolvare a contradicțiilor e rezumată de comilitonii săi în trei principii: Totul este unul, totul este divers. Să accepți două contrarii deodată. Răsturnarea permanentă a lui pentru spre contra.

Receptat cu rezerve, așa cum s-a întâmplat cu mulți autori de sisteme filosofice revoluționare, Lupașcu a dobândit totuși notorietate în Franța unde a fost membru al Societății de filozofie și al celei de estetică. Academia Română i-a recunoscut valoarea post mortem, în 1991. Gânditorul român rămâne un exemplu, printre multe altele, de înzestrare excepțională, caracter inovator și unicitate, nu totdeauna înțelese de contemporani.

Cofondator al revistei „Le troisième millénaire”, Ștefan Lupașcu s-a aplecat în paginile acesteia asupra științelor care au ajuns să domine epoca noastră: informația ori cultura holistică.

Foto: Adevărul



17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

11
/07
/19

„Cum nu veţi citi aceste rânduri decât când nu voi mai fi eu, pot să-mi permit o sinceritate pe care, oricum aş vrea-o, n-aş putea s-o ajung, ştiind că veţi citi jurnalul acesta fiind eu în viaţă. (…) Până azi, nu am făcut, nici gândit lucruri pe care nu le-aş putea mărturisi, n-am jignit nici legi sociale, nici naturale.”

08
/07
/19

În anul 2009, istoricul a predat editurii Humanitas un manuscris pe care l-a cerut publicat după moartea sa. Scriitorul avea nouăzeci și trei de ani și a mai trăit încă (aproape) un deceniu. S-a săvârșit în ianuarie 2018, la (aproape) o sută doi ani. Cartea aceea era „Amintiri și povești mai deocheate”.

01
/07
/19

O vizită la muzeu, o rusoaică necunoscută într-o cabină telefonică, un dans cu Vera, fluturi, un vagon de dormit, Lev Tolstoi tolănit într-un șezlong... Bun venit în lumea viselor unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile – Vladimir Nabokov!

21
/06
/19

22 iunie 1963. Ultima zi din viața unei artiste care a îndrăznit: să viseze, să se încăpățâneze, să râdă de convenții și prejudecăți, să dezvăluie cântecul popular într-un fel în care nimeni nu l-a mai dezvăluit, pe scurt, să facă artă autentică în vremuri măcinate de boli grele.

29
/05
/19

METROPOLIS SPECIAL Vă invităm să (re)descoperiți povestea de dragoste dintre Carol al II-lea și Elena Lupescu, așa cum ne-o înfățișează scriitoarea Tatiana Niculescu în cea mai nouă dintre cărțile sale – „Regele și Duduia” (Editura Humanitas, 2019).

21
/03
/19

Au trecut câțiva ani buni de când, într-un alt sfârșit de martie, am avut șansa unei întâlniri cu actrița Carmen Stănescu. Era anul 2011. Avea atunci 86 de ani și alesese deja să stea departe de scenă, să rămână acasă la ea, în apartamentul de pe Bulevardul Dacia, unde prefera să oprească timpul în loc și să trăiască într-o altă lume…

22
/02
/19

Douăsprezece episoade din viața scriitorului Romain Gary, surprinse de François-Henri Désérable în romanul-tribut „Un anume domn Piekielny” (Editura Humanitas Fiction).

Page 1 of 2912345...1020...Last »