ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE În rândul personalităţilor aproape necunoscute azi în România şi receptate încă anevoie în străinătate, se numără filosoful Ștefan Lupaşcu (1900-1988).
Un articol de Georgeta Filitti|14 decembrie 2017
Desțărat de la 16 ani, dar păstrându-și cetățenia română, el s-a mai întors doar pentru satisfacerea stagiului militar. Produs al școlii franceze (liceul Buffon din Paris, Facultatea de Litere și cea de Științe de la Sorbona) și cetățean francez din 1947, Lupașcu a lucrat vreme de zece ani la Centrul Național de Cercetare Științifică, până când activitatea sa a fost socotită incompatibilă cu profilul instituției. Motivul? Lucrările lui de logică, metodologie și ontologie nu puteau fi cuprinse în programul de cercetare. Și totuși cu cele 15 lucrări de logică și mai ales prin Cele trei materii (publicată în 1960), în care specialiștii au văzut „un nou discurs asupra metodei”, asemuindu-l astfel cu René Descartes, locul lui în știința contemporană a ajuns bine definit.
E vorba de logica antagonistă (între un factor omogenizant, de tip fizic, altul eterogenizant, de tip biologic – cele două componente ale materiei aflate în conflict) căreia Ștefan Lupașcu îi aduce un al treilea factor, materia psihică, cu rol de echilibrare a celor doi factori antagonici. Cercetările contemporane din microfizică și microbiologie tind să confirme logica terțiului inclus, cu alte cuvinte să întărească teoriile românului.
Aceiași exegeți au susținut că Lupașcu a contribuit „cu destulă violență” la îndepărtarea concepțiilor învechite generate în secolul al XIX-lea cu privire la sensul istoriei. Ideile lui au fost îmbrățișate de promotorii picturii non figurative și antidogmatice. Ei au văzut în logica ternară a acestuia unicul instrument de explicare a diversității lumii reale. Omul și cele trei etici ale sale, volum publicat în 1986, a pus în discuție două probleme majore ce frământau omenirea: totalitarismul și democrația (cu componentele lor interpretabile: tradiție, sacru, educație, familie, învățământ, artă, limbaj, mit ș.a.).
Cofondator al revistei „Le troisième millénaire”, Ștefan Lupașcu s-a aplecat în paginile acesteia asupra științelor care au ajuns să domine epoca noastră: informația ori cultura holistică. Această abordare i-a permis să privească termeni altădată antagonici (obiect/subiect, inert/viu, științe ale naturii/științe sociale) într-o lumină atenuantă. Formula pendulatorie de rezolvare a contradicțiilor e rezumată de comilitonii săi în trei principii: Totul este unul, totul este divers. Să accepți două contrarii deodată. Răsturnarea permanentă a lui pentru spre contra.
Receptat cu rezerve, așa cum s-a întâmplat cu mulți autori de sisteme filosofice revoluționare, Lupașcu a dobândit totuși notorietate în Franța unde a fost membru al Societății de filozofie și al celei de estetică. Academia Română i-a recunoscut valoarea post mortem, în 1991. Gânditorul român rămâne un exemplu, printre multe altele, de înzestrare excepțională, caracter inovator și unicitate, nu totdeauna înțelese de contemporani.
Cofondator al revistei „Le troisième millénaire”, Ștefan Lupașcu s-a aplecat în paginile acesteia asupra științelor care au ajuns să domine epoca noastră: informația ori cultura holistică.
Foto: Adevărul
