Ștefan Lupașcu, un Descartes al vremii noastre
https://www.ziarulmetropolis.ro/stefan-lupascu-un-descartes-al-vremii-noastre/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE În rândul personalităţilor aproape necunoscute azi în România şi receptate încă anevoie în străinătate, se numără filosoful Ștefan Lupaşcu (1900-1988).

Un articol de Georgeta Filitti|14 decembrie 2017

Desțărat de la 16 ani, dar păstrându-și cetățenia română, el s-a mai întors doar pentru satisfacerea stagiului militar. Produs al școlii franceze (liceul Buffon din Paris, Facultatea de Litere și cea de Științe de la Sorbona) și cetățean francez din 1947, Lupașcu a lucrat vreme de zece ani la Centrul Național de Cercetare Științifică, până când activitatea sa a fost socotită incompatibilă cu profilul instituției. Motivul? Lucrările lui de logică, metodologie și ontologie nu puteau fi cuprinse în programul de cercetare. Și totuși cu cele 15 lucrări de logică și mai ales prin Cele trei materii (publicată în 1960), în care specialiștii au văzut „un nou discurs asupra metodei”, asemuindu-l astfel cu René Descartes, locul lui în știința contemporană a ajuns bine definit.

E vorba de logica antagonistă (între un factor omogenizant, de tip fizic, altul eterogenizant, de tip biologic – cele două componente ale materiei aflate în conflict) căreia Ștefan Lupașcu îi aduce un al treilea factor, materia psihică, cu rol de echilibrare a celor doi factori antagonici. Cercetările contemporane din microfizică și microbiologie tind să confirme logica terțiului inclus, cu alte cuvinte să întărească teoriile românului.

Aceiași exegeți au susținut că Lupașcu a contribuit „cu destulă violență” la îndepărtarea concepțiilor învechite generate în secolul al XIX-lea cu privire la sensul istoriei. Ideile lui au fost îmbrățișate de promotorii picturii non figurative și antidogmatice. Ei au văzut în logica ternară a acestuia unicul instrument de explicare a diversității lumii reale. Omul și cele trei etici ale sale, volum publicat în 1986, a pus în discuție două probleme majore ce frământau omenirea: totalitarismul și democrația (cu componentele lor interpretabile: tradiție, sacru, educație, familie, învățământ, artă, limbaj, mit ș.a.).

Cofondator al revistei „Le troisième millénaire”, Ștefan Lupașcu s-a aplecat în paginile acesteia asupra științelor care au ajuns să domine epoca noastră: informația ori cultura holistică. Această abordare i-a permis să privească termeni altădată antagonici (obiect/subiect, inert/viu, științe ale naturii/științe sociale) într-o lumină atenuantă. Formula pendulatorie de rezolvare a contradicțiilor e rezumată de comilitonii săi în trei principii: Totul este unul, totul este divers. Să accepți două contrarii deodată. Răsturnarea permanentă a lui pentru spre contra.

Receptat cu rezerve, așa cum s-a întâmplat cu mulți autori de sisteme filosofice revoluționare, Lupașcu a dobândit totuși notorietate în Franța unde a fost membru al Societății de filozofie și al celei de estetică. Academia Română i-a recunoscut valoarea post mortem, în 1991. Gânditorul român rămâne un exemplu, printre multe altele, de înzestrare excepțională, caracter inovator și unicitate, nu totdeauna înțelese de contemporani.

Cofondator al revistei „Le troisième millénaire”, Ștefan Lupașcu s-a aplecat în paginile acesteia asupra științelor care au ajuns să domine epoca noastră: informația ori cultura holistică.

Foto: Adevărul



09
/05
/14

Ar fi putut concura cu marile actriţe de la Hollywood, dar a ales să uimească Parisul. A devenit o stea în cinematografia franceză a anilor ’30. „Cea mai aristocratică dintre actriţe“, „regina teatrului din Paris“, „unica“, „extraordinara“, „inimitabila Elvira“, aşa cum o alinta presa, Elvira Popescu a cucerit publicul francez, îmblânzindu-i pe cei mai exigenţi critici. Cei mai renumiţi dramaturgi ai vremii au scris pentru ea.

05
/05
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Când primăvara e fierbinte“ (1961) şi „Ţărmul n-are sfârşit“ (1963), filme aproape necunoscute, impuneau un cineast unic şi, din păcate, ignorat, atât la vremea lui, dar mai ales în prezent - Mircea Săucan.

30
/04
/14

Ștefan Iordache spunea despre George Constantin: „Dumnezeu l-a înzestrat cu o voce care te lăsa, ca să spun aşa, fără grai”. Valeria Seciu adăuga: ,,La George până şi clişeul era ceva bogat.” Discret cu lumea sa personală, zgârcit în mărturii despre creaţia sa, George Constantin a fost un actor uriaş. În 40 de ani de teatru, a dăruit publicului ceea ce era mai important din fiinţa sa.

23
/04
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Vânătoarea de vulpi“ (1980), unul din filmele nedreptăţite şi mai puţin cunoscute ale lui Mircea Daneliuc, trebuie redescoperit urgent şi discutat aplicat. Pentru că este o bijuterie ascunsă a cinematografiei române.

17
/04
/14

MEMORIA CULTURALĂ Pe 17 aprilie 2014 se împlinesc 50 de ani de la dispariţia lui George Vraca (1896-1964). Copilul care fugea de acasă şi care era educat de nuieluşa învăţătorului îşi schimbă destinul de student la Agronomie şi devine unul dintre cei mai mari actori din România.

07
/04
/14

“Cam ăsta era tata, un om foarte vesel care făcea bancuri și pe scenă, şi la televizor, şi acasă; N-a vrut deloc să fac această meserie, spunea că este o meserie de câine, de umilință; Mă oprește lumea pe stradă și îmi zice - ne e dor de el” - Oana Pellea despre Amza Pellea, artistul care ar fi împlinit, astăzi, 83 de ani.

Pagina 30 din 35« Prima...1020...2829303132...Ultima »