Stimate domnule Nuri Bilge Ceylan
https://www.ziarulmetropolis.ro/stimate-domnule-nuri-bilge-ceylan/

Vă scriu după ce am văzut a doua oară, tot la cinema, acolo unde ar trebui vizionate toate filmele dvs., „Sub umbra părului sălbatic”. Prima dată am văzut acest film minunat în octombrie, la Les Films de Cannes à Bucharest, din primul rând, cu o sală Cinema PRO plină.

Un articol de Ionuţ Mareş|14 martie 2019

Acum, odată cu lansarea în săli, am fost la Cinema Union, cu doar câțiva spectatori și pe un ecran mai mic. Dar a fost mai bine – mai intim și mai așezat.

Nu am scris în toamnă despre el, din cauza nebuniei de festival, când vezi multe filme și întâlnești invitați, așa că nu ai prea mult timp de gândit, de pus texte pe hârtie.

Apoi, mi-am zis, ne-am pierdut obiceiul de a revedea filme, așa cum se făcea odată. Trecem mereu de la un titlu nou la alt titlu și mai nou, într-o avalanșă neîntreruptă, fără să mai revenim asupra celor care ne-au plăcut, care ne-au emoționat. Și cu atât mai rar facem asta când e vorba de filme lungi de trei ore ca al dvs.

Dar a fost o bucurie să revăd „Sub umbra părului sălbatic” în tihnă, fără să simt cum au trecut cele 188 de minute. Cu atât mai mult cu cât, la prima vizionare, nu reușisem să intru pe deplin în atmosferă și riscam să rămân cu o impresie greșită.

Dacă este ceva foarte special la filmele dvs., atunci e exact această atmosferă. Știu că nu e un termen la modă în limbajul criticii de film, dar despre asta e vorba.

O lume caldă, care mi se pare tare familiară, cu oameni simpli – poate orgolioși, răutăcioși și câteodată certăreți, dar cu suflet bun, mereu în căutarea nemărturisită de a se apropia de ceilalți.

Poate de aceea mi-ar plăcea să vă și cunosc. Știu că ați fost acum câțiva ani invitat special la Festivalul Anonimul, unde ați lăudat noua cinematografie română, care, trebuie spus, a tras puțin cu ochiul la stilul dvs. Poate vă aduce odată Cristian Mungiu și la București.

Dar să revin la „Sub umbra părului sălbatic” (ce titlu, totuși, frumos). E un film în care se vorbește mult, așa e. Se vorbea foarte mult și în „Somn de iarnă”, lungmetrajul care v-a adus Palme d`Or. Dar eu nu sunt dintre cei care consideră asta o vină.

De altfel, cred că există o etapă – cu filme poate ușor prețioase – pre-„A fost odată în Anatolia” și o etapă post-„A fost odată în Anatolia”, cu filme mai cehoviene, cu mult dialog, dar și cu ceva mai mult umor – până la urmă, ați împlinit 60 de ani, ceea ce mi se pare scandalos. Iar „A fost odată în Anatolia” este capodopera dvs. și unul din filmele reper ale acestui deceniu.

Multe din personajele filmelor dvs. se întorc acasă, venind de obicei dintr-un oraș mare. Așa face și Sinan, care revine după facultate la familia sa din orășelul natal Çan (tatăl, mama și o soră mai mică, dar și un bunic și o mătușă dintr-un sat din apropiere), unde vrea să devină profesor. Și poate chiar scriitor. În fond, are suficiente pagini adunate pentru un volum, doar că îi lipsesc banii să îl publice.

Tot filmul urmărește, cu răbdare, transformarea subtilă a lui Sinan dintr-un tânăr avântat (gata să ia la rost, pe teme literare, un scriitor consacrat și, pe teme religioase, doi imami la început de drum), cu o ușoară aroganță împrumutată din marele oraș (privește de sus o splendidă fată „de la țară” pe care, de altfel, o place), dar și dezorientat (pe dulap încă mai are poze cu Cioran și Camus), într-un om lucid, mai umil, împăcat în cele din urmă cu sine, cu locurile natale și mai ales cu tatăl său, educator împătimit de pariuri.

Trebuie să mărturisesc că m-a emoționat foarte tare scena reapropierii dintre Sinan și tată, când fiecare dintre cei doi arată, în felul său stângaci, că l-a iertat pe celălalt.

Însă momentul nu vine din senin, iar efectul nu ar fi fost atât de intens doar datorită muzicii lui Bach și cadrelor pline de melancolie cu ninsoarea blândă care cade peste deal. Împăcarea vine după aproape trei ore pe care le-am petrecut alături de Sinan, în încercarea de a-și înțelege părinții, de a-și găsi un rost și de a face față viselor pe care viața ni le spulberă mereu.

Prin ritmul său lent, filmul dvs. dă impresia unui timp dilatat, a unui calm și a unei armonii generale. Dar, în subtext, sunt multe sugestii că societatea este în schimbare, dar că păstrează în același timp și reflexe vechi: căsătorii aranjate, represiuni ale poliției, dificultăți financiare, o viziune tot mai naționalistă asupra culturii și istoriei, eternul conflict cu kurzii din Est, cinismul liberalismului economic, golirea de conținut a religiei, modernizare tehnologică, deprecierea literaturii.

Despre toate vorbiți cu detașare, uneori mai rafinat, alteori mai direct, fără a judeca sau a face morală, ca un scriitor clasic care vrea să surprindă într-un roman de multe sute de pagini spiritul timpului său. E o ambiție pe care criticii dvs. v-o impută, uitând sau ignorând din ce tradiție a cinema-ului modernist vă revendicați.

Ar fi multe de spus despre „Sub umbra părului sălbatic”, despre stilul dvs. aparte, care nu mai are nevoie de confirmarea noastră, a celor care vă iubim cinema-ul. Despre lumina inspirată din galbenul de pară coaptă în care este inundată imaginea în prima parte a filmului. Despre scurtele ruperi de ritm, prin zoom-uri, tăieturi bruște de montaj, unghiuri de filmare sau mișcări de cameră neobișnuite.

Despre frumusețea și delicatețea fetei cu care Sinan se întâlnește la izvor, între copacii atinși de începutul de toamnă, sau despre lacrimile mamei când citește autograful pe care i l-a dedicat fiul pe cartea în sfârșit publicată.

Și mai ales despre felul în care spațiul (deopotrivă natura și orașul) capătă forță și devine copleșitor, în cadre ample, contemplative, care sugerează că există ceva dincolo de aceste personaje în căutarea liniștii.

16
/09
/15

Aflat la a doua ediție, HipTrip Travel Film Festival își continuă misiunea de a inspira și încuraja spectatorii să se transforme din turiști, în călători și chiar în exploratori, fie că vorbim de orașele îndepărtate ale lumii sau de o incursiune pe un tărâm mai puțin prietenos precum zonele polare sau deșertul.

16
/09
/15

Legendarul actor englez de origine irlandeză Peter O’Toole va primi, in memoriam, Premiul de Excelență al celei de-a șaptea ediții a Festivalului Internațional de Film Comedy Cluj. Este prima dată când acest trofeu este acordat unui actor străin, organizatorii întărind și prin aceasta rangul de festival internațional al Comedy Cluj.

14
/09
/15

Cea mai îndrăgită noapte tematică din tradiţia festivalului Anim’est, şi cea care dovedeşte, cu fiecare ediţie, că animaţia poate fi la fel de incitantă la orice vârstă, se întoarce la Cinema Patria toamna aceasta. Creepy Animation Night adună, în fiecare an, peste 1.000 de spectatori peste 18 ani în sălile de cinema ale festivalului.

14
/09
/15

Între 5 și 11 octombrie 2015, la Astra Film Festival rulează 32 de documentare legate de România fie prin subiect, fie prin autor, care surprind tot atâtea viziuni despre cotidianul românesc, produse în ultimii doi ani. Filmele urmează să fie evaluate, ca în fiecare an, de specialiști în domeniu și spectatori din toată lumea.

14
/09
/15

HipTrip Film Festival, singurul festival de film de călătorie din România, aduce la București șase filme cu și despre India, una dintre țările pentru care românii prezintă un interes tot mai crescut în ultimii ani, propunând și un concept inedit de prezentare a unei destinații de călătorie prin lansarea secțiunii „Focus”. Cea de-a doua ediție a HipTrip Film Festival va avea loc anul acesta în perioada 8-11 octombrie la Cinema Union și Cinema Eforie

13
/09
/15

CRONICĂ DE FILM Realizat de Baltasar Kormákur, „Everest” este un blockbuster inspirat din întâmplări reale. Un film ce chestionează transformarea ideii de aventură în afacere cu adrenalină şi oferă destule cadre spectaculoase, dar abordarea regizorului rămâne incoerentă.

12
/09
/15

Filmul BOX, în regia lui Florin Șerban este selectat în competitiția oficială a Festivalului Internațional de Film de la Toronto și în programul BFI London Film Festival, în cadrul selecției Films in Love. Prima proiecție publică a filmului la Toronto va avea loc în data de 13 septembrie, iar la BFI London Film Festival, pe 16 octombrie.

12
/09
/15

Actriţa şi modelul Mădălina Ghenea apare alături de fotbalistul portughez Cristiano Ronaldo în reclama pentru "Legacy", primul parfum al jucătorului de la Real Madrid. CR7 a publicat pe reţelele de socializare şi o fotografie de la evenimentul de lansare a parfumului său, în care sportivul apare alături de zece fotomodele.

11
/09
/15

Filmul Un etaj mai jos, în regia lui Radu Muntean, aduce pe ecranele din România, începând din 18 septembrie, o distribuție formată din actori talentați, pe care publicațiile internaționale i-au remarcat deja la Festivalul de la Cannes. Teodor Corban și Iulian Postelnicu au rolurile centrale în film, alături de Oxana Moravec, iar performanțele lor sunt unul dintre punctele forte ale peliculei. Din 18 septembrie, Un etaj mai jos poate fi văzut în cinematografele din România

10
/09
/15

Filme recent lansate pe marile ecrane, premiere, avanpremiere, drame, filme de ficţiune sau documentare. Pasionații de film din București și Cluj sunt așteptați la cea de-a șașea ediție a maratonului dedicat cinematografiei autohtone, Noaptea Albă a Filmului Românesc, în noaptea de vineri, 18 septembrie 2015.

10
/09
/15

Joi, 10 septembrie, de la ora 20.00, la sediul Institutului Cultural Român (Aleea Alexandru 38), va avea loc proiecția filmului Aferim!, în regia lui Radu Jude. La eveniment va fi prezentă producătoarea Ada Solomon. Proiecția are loc în cadrul celei de-a doua ediții a BUCHAREST PHOTO WEEK festival.